Daca tot au scris in cartea Reclame fara capitalism, am folosit ocazia pentru a-i intreba pe Raluca Feher si Serban Alexandrescu cateva lucruri despre comunism, publicitate si relatia anormala dintre cele doua.
Si da, chiar daca publicitatea in epoca socialismului multilateral dezvoltat era urata si inutila, revizitarea ei este, acum, necesara. „Ca sa stim de unde venim”, spune Serban. Si „de ce sunt bunica, taicutu si unchiuletu asa cum sunt”, adauga Raluca.
Raluca: Nu este necesara. Este insa "o piedica in calea uitarii". O reconstituire a unui trecut care, ca orice trecut, a fost mutilat, ingropat, operat, transformat, uitat.
Cum au evoluat sau involuat lucrurile in cei 30 de ani acoperiti de carte? Cum si cand a aparut limba de lemn? Cum arata femeia in societatea socialista multilateral dezvoltata? Ce isi dorea copilul in societatea socialista multilateral dezvoltata?
Intrebarile astea sunt oportune intru lamurirea faunei urbane actuale asupra marcarilor istorici care au insemnat constiinta nationala. Mai precis, de ce sunt bunica, taicutu si unchiuletu asa cum sunt.
Serban: Ca sa stim de unde venim, printre altele. Ca sa putem compara si sa vedem ce e de la comunism si ce e de fapt de la noi din “psihic”. Ca sa radem, ca sa ne batem joc, ca sa ne minunam si sa ne ingrozim totodata. Ca sa stim pe ce fundatie sta casuta noastra.
