Vacanta este de regula motivul pentru care poti sa te rupi de job in adevaratul sens al cuvantului. Cateodata, teambuildingurile la Cap au fost motivul pentru care unii nu si-au dat demisia.
Desi pe vremuri escapadele se intamplau de doua-trei ori pe ani, acum, din motive de work-flow, se aproape multumesc si cu una. Iar aceasta apare atunci cand se cere time-out-ul singur si colegii noi incep sa se-adune.
Le-am citit povestile si pot sa sintetizez esentialul, cred eu, cel mai aproape de adevar: echipa de teambuilding de la Cap nu pleaca niciodata incompleta, este fana relaxarii level 9999 si a "spalatului pe creier", insa poate da dovada de ADHD atunci cand are chef de un revelion in iulie.
Nu stiu cum e la altii, dar noi mai degraba cerem time-out cand avem mai multi colegi noi, decat atunci cand suntem prajiti de munca, iar retreaturile memorabile sunt acea sursa de stat iarna dupa program in jurul unui monitor si privit in grup fotografiile de la vreun retreat de care uitasem. Combinatie intre ras si nostalgie, asortata la vremea ei cu o Zaraza de 7 stele. Deci teambuildingul e util si inainte si in timpul si dupa.
Uneori un teambuilding reusit ajunge sa atarne asa greu in memoria colectiva incat poate chiar sa devina unul din motivele pentru care nu iti dai demisia cand nu mai suporti o situatie, un client, un sef sau un coleg. Pentru ca e momentul cand ai inteles ca te potrivesti cu oamenii astia, cand ti s-a pus pata pe cineva, ceva, pe o trupa, o melodie, un loc. Chestii importante pentru tagma asta usor diferita.






















