Lana romaneasca e mai aspra, dar e mai buna decat altele pentru ca-i nevopsita sau, daca e sa fie, e cu plante. Lana romaneasca toarsa se gaseste greu. Pisicile noastre tot torc, dar nu fac fata, se pare. Daca ati ramas la cuvantul „aspra” de mai-nainte, va inteleg. Si eu, cand i-am descoperit pe cei de la Lin, m-am plimbat un pic printre amintirile senzoriale cu lana toarsa de mamaia si sosetele, fularele si ilicele pe care mi le-mpletea. E inevitabil.
Lin e din Alba Iulia. Echipa e, asa cum puteti banui, mica: trei femei care se ocupa de mai multi pasi din traseul unui produs de la materie prima, prin productie si pana la vanzare. Produsele lor sunt artizanale: materiale naturale, prelucrate manual. Ies haine (pentru femei si copii), farfurii, cani si boluri, sapunuri.
Andreea Trandafir, auto-definita om bun la toate, ne zice cum e cu afacerile locale si ce planuri au pentru Lin al lor.
Lin a aparut atunci cand a devenit foarte puternica dorinta de a avea piese vestimentare si de lifestyle lucrate artizanal, din materiale naturale, dar cu o nota contemporana.
Ideea si cuvantul au venit impreuna, iar asta m-a facut sa cred ca s-a intamplat la timpul potrivit. As vrea sa spun ca am studiat foarte bine si piata inainte de a ne arunca in dezvoltarea acestui concept, dar nu e chiar asa. Am simtit ca exista aceasta nevoie de a fi autentici, de a ne apropia de natura si de a (re)gasi frumusetea si esenta in simplitatea lucrurilor.
