Clientilor le e frica de angajamente, nu vor sa se arda. S-au mai ars in trecut si amintirea e permanent proaspata. Se plimba prin comunicare, dar nu se implica nicaieri; nu vor sa se ofere pe tava, deodata si pentru totdeauna (sau pe termen nedefinit) unui singur pretendent. De ce-ai risca? Si aici intra pitch-ul de proiect ca mecanism de aparare a bugetelor. La modul practic, open relationship-urile astea nu functioneaza rau, spune Ruxandra Savulescu (Client Service Director, Cohn & Jansen JWT). Nici pentru clienti, nici macar pentru agentii. Copiii au cel mai mult de suferit. Adica brandurile.
Ruxandra ne spune mai multe despre cum pitch-urile au devenit nelipsite in cotidian, relatiile exclusive si serioase in publicitate sunt tot mai rare, iar sacrificiile agentiilor sunt necesare pentru a arata ca sentimentele lor sunt pure. Noi o sa-i zicem "tragicomedie romantico-economica".
Pitch-ul nu mai e ceva exceptional, e aproape nelipsit din incarcare. Multe branduri importante se scot la pitch pe proiect si sunt gestionate de mai multe agentii in paralel.
Tipul asta de open relationship practicat de multi clienti are avantajele lui, pune mai putina presiune pe costuri de ambele parti si intervine mai putin in bucataria interna a agentiei. Pe termen lung, insa, se pierde o ocazie importanta de a construi ceva mai mare decat suma proiectelor lucrate. Multe campanii mari si branduri tari au fost rezultatul unei relatii stabile intre un client si o agentie.




















