Clopote de jumătate de milion de dolari, cu chipul Patriarhului pe ele. Influențe din ce în ce mai vizibile în politică și legislație (cum ar fi recentul referendum pentru definiția familiei). Abuzuri, mită, fonduri nejustificate. Până a mai ajunge să vorbim de spiritualitate sau întrebări filosofice despre Dumnezeu, ne oprim în fața unui mozaic obscur de realități. Vorbim des despre Biserică, dar știm puține despre ea.
Un grup de jurnaliști din mai multe instituții independente (Casa Jurnalistului, Centrul de Investigații Media, Decât o Revistă și Dela0.ro) și câțiva freelanceri din alte zone profesionale vor Să fie lumină. Un proiect jurnalistic prin care să urmărească în profunzime cultele religioase din România:
Cultele recunoscute oficial primesc bani publici, dar și nenumărate facilități fiscale de la statul român.
În ultimii trei ani, sumele totale care le-au fost furnizate de la bugetul de stat se apropie de 1,4 miliarde de lei (300 de milioane de euro!), fără a lua în calcul și alocările suplimentare. Pentru acest an le-am pus deoparte, noi toți, altă sută de milioane de euro.
Câți bani mai vin spre Dumnezeu - indiferent de cum Îl numesc slujitorii Săi - dinspre bugetele locale, sub formă de donații sau cotizații? Nu se poate răspunde decât estimativ, arată manifestul acestui proiect.
Proiectul va fi finanțat doar din subscripții de la cititori. La o săptămână după ce au lansat campania de crowdfunding, pe 2 mai, s-au strâns o mie de euro, în majoritate subscripții recurente.
Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigatii Media, Factual) cel care a avut ideea acestei inițiative și care o coordonează alături de Vlad Stoicescu, spune că proiectul este o mobilizare jurnalistică susținută, nu o inițiativă punctuală de o oră-două-trei de voluntariat. Așa că, pentru a face lumină, e nevoie de susținerea financiară a cititorilor.
Ideea
Ideea, recunosc, m-a lovit pe mine, dar asta e doar o întâmplare, pentru că, de la idee la proiectul asa cum il gasiti astazi pe site-ul www.safielumina.ro, a fost un drum lung, pe care l-am parcurs împreună cu bunul meu coleg și prieten Vlad Stoicescu, cel care coordonează platforma www.dela0.ro. Împreună cu el am făcut "fine tuning"-ul complicat de la idee la proiect.
Sincer, nu mai țin minte exact când m-a lovit ideea în sine, însa în mod cert a fost un moment în care am văzut o știre despre vreuna din multele inițiative discutabile ce au venit recent dinspre Biserica Ortodoxă Română. Cred că era vorba despre investițiile în Catedrala Mântuirii Neamului, un proiect care pe mine, personal, nu mă încântă deloc.
Atunci mi-am zis „Băi, trebuie să vedem ce e cu povestea asta!", pentru că nu am citit nicăieri ceva concret si complet despre investiția în acest obiectiv, ci doar multe știri despre nenumăratele alocări bugetare pentru construcția asta.
Pornind de la această chestiune punctuală, conștient de efortul de documentare masiv, mi-am zis că ar fi tare de tot dacă ne-am aduna mai mulți jurnaliști de la mai multe entități care să documentăm ce se întâmplă de fapt cu mulții bani care merg către Catedrală.
Apoi, natural, m-am gândit că nu doar Catedrala e un subiect important care nu a fost dezlegat complet, ci întreaga activitate instituțională a BOR ar trebui desțelenită.
După care am realizat că nu doar despre BOR nu știm mare lucru, ci situația e cam aceeași cu mai toate cultele care se manifestă la noi. Și apoi a venit, natural, nuanța - importantă! - că ar trebui spuse și lucrurile bune, căci un proiect care se uită doar la ce e rău nu se poate revendica drept o radiografie corectă și completă a organizațiilor care se ocupă cu credința.
Și cam ăsta e proiectul nostru: o sumă de jurnaliști - de reporteri specializați fie în găsirea banilor care se scurg prin diferite găuri în diferite buzunare, fie în documentat inițiative sociale lăudabile, fie în scris portrete de făcători de minuni moderni - se pun laolaltă și merg, doi ani, după Biserici.
Numele
Nu am avut cu adevărat mai multe variante, asta a fost de la început prima opțiune. Nici nu mi le mai amintesc pe celelalte.
Buget
De la început am vrut ca proiectul acesta să fie finanțat direct de cititori. Orice grant „instituțional" ar fi putut fi interpretat în tot felul de chei, care de care mai ciudate, date fiind sensibilitățile din jurul subiectului în sine. Deci crowdfundingul a devenit, din motivul obiectiv pe care tocmai l-am enunțat, cam singura soluție.
Apoi, proiectul nostru este și un experiment: în încăpățânarea mea, refuz să cred că oamenii nu mai sunt dispuși să plătească pentru jurnalism, refuz să cred că nu există oameni care să susțină un efort de clarificare a unor chestiuni atât de prezente în viețile noastre și, în același timp, atât de puțin cunoscute.
E un non-sens: vorbim cu toții despre ce mai face biserica, vorbim despre tot soiul de lucruri dar, de fapt, știm atât de puțin despre ce fac Bisericile, deși joacă pe toate posturile în viețile noastre de zi cu zi. Nu am vrea să știm mai mult? Păi, să aflăm, zic! Cum aflăm? Păi, cu jurnaliști. Care documentează și scriu și sunt susținuți în acest efort de beneficiarii muncii lor, adică de cititori. Așa am considerat că este normal să se întâmple și așa vrem să se întâmple.
Deci, pe scurt, nu, nu am avut niciun fond, nu avem niciun ban în afară de subscripțiile de la cititori. Ei sunt unicii finanțatori ai proiectului nostru.
La fix o săptămână după ce am lansat campania de crowdfunding (asta a fost pe 2 mai), ne apropiem de borna de o mie de euro adunați, în majoritate subscripții recurente, adică programate să se întindă toată durata proiectului.
Hopuri
În această fază, în care adunăm bani pentru a ne putea finanța proiectul pentru cei doi ani, cel mai mare hop este transformarea interesului stârnit de proiectul nostru în sprijin financiar. E o diferență capitală pentru noi între like și share - sigur, utile și ele - și contribuția în bani.
Avem nevoie de măcar 1.200 de oameni care să finanțeze acest proiect cu câte 5 euro pe lună, echivalentul a mai puțin de două pachete de țigări sau patru beri. ----------
Și, mărturisesc, nu mă așteptam ca, în ciuda reacțiilor pozitive la proiectul pe care l-am prezentat, numărul celor care aleg să și sprijine proiectul să fie atât de greu de atins. Mă așteptam ca oamenii să aibă într-o proporție mai mare acest reflex de a sprijini o inițiativă despre care spun că le place și în care chiar cred.
Sigur, ne apropiem de o mie de euro din donații recurente, ceea ce nu e nicidecum puțin, doar că eu, care n-am mai făcut o campanie de crowdfunding cu obiectiv clar, precum asta, eram mai optimist.
Ăsta e, așadar, cel mai mare hop pe care trebuie să-l trecem. Și este esențial, pentru că, dacă nu reușim să adunăm banii, nu vom putea să facem proiectul. În niciun caz în formatul în care ni l-am propus, cel puțin.
Nevoi
Exact cum spuneam, de sprijinul financiar al cititorilor. Jurnaliștii din proiect trebuie să documenteze serios ca să livreze produsul de calitate pe care ne-am propus să-l punem pe masă, iar efortul acesta presupune tot felul de costuri și nevoi materiale.
"Să fie lumină" înseamnă o mobilizare jurnalistică susținută, nu o inițiativă punctuală de o oră-două-trei de voluntariat, iar o muncă susținută și profesionist făcută trebuie recompensata. Așa considerăm noi.
Echipa
Greu. A fost complicat, pentru că a trebuit să discutăm cu oameni de la toate platformele independente implicate în proiect.
Au fost zeci de întâlniri și discuții, am petrecut foarte mult timp cu Vlad în ultimele luni. :)
Ideea a fost mai întâi rafinată de noi doi, apoi prezentată celorlalți oameni cu care am vorbit, care au venit și ei cu ideile lor, cu propunerile lor.
La sfârșit, iată, avem echipa pe care o vedeți pe site, cu toții jurnaliști independenți, cunoscuți, respectați și premiați pentru munca lor din ultimii ani.
Avem încredere unii în alții, am gîndit și mecanisme de control editorial pe care le-am acceptat cu toții și avem încredere că deși venim din medii de presă diferite, vom putea să lucrăm bine unii cu alții.
Etape
Momentan vom continua campania de crowdfunding, până ne vom apropia de bugetul de 6000 de euro lunar care ne-ar putea susține munca la acest proiect.
În momentul în care vom ajunge acolo, vom începe cu o predocumentare colectivă. Vom sta câteva săptămâni să vedem ce s-a scris până acum despre culte, vom consulta rapoarte, documente oficiale, tot ce vom putea găsi în surse deschise, pentru a putea face un pool de subiecte. Apoi vom împărți subiecte punctuale tuturor reporterilor și vom pleca pe teren.
Sigur, avem surse, avem ponturi, așteptăm și altele, deci câteva subiecte interesante se creionează deja.
De ce un proiect editorial dedicat special cultelor religioase
Însuși manifestul proiectului nostru explică această nevoie. Ideea e simplă: Bisericile (instituțiile) joacă un rol foarte important în viețile noastre, dovadă stând toate statisticile, toate sondajele recente, precum și interesul mare față de subiectele pe această temă.
Polarizarea societății atunci când vine vorba de culte este un argument suficient pentru a ne dori, ca jurnaliști, să punem câteva fapte clare pe masă în această discuție nesfârșită. Am vrea ca cei care apără și cei care critică Bisericile din România să-și bazeze opiniile pe fapte.
Puneți lângă asta toate lucrurile pe care nu le știm, de fapt, despre activitatea cultelor din România și veți vedea că este nevoie de un proiect editorial precum „Să fie lumină!".
Desigur că se știu lucruri despre Biserici, doar că le-am aflat pe toate pe rând, disparat, din materiale care nu tratau decât, cel mult, chestiuni punctuale, unele neduse până la capăt din punct de vedere jurnalistic, probabil din cauza presiunii dedline-urilor.
Noi însă ne propunem să mergem mai în profunzime, printr-un efort dedicat și mai de amploare. Vrem să spunem cât mai mult din povestea nespusă a instituțiilor religioase din România zilelor noastre, fără presiunea de a umple o pagină de ziar sau un slot pe tv. Și vom sta pe fiecare subiect până când vom înțelege clar mecanismele despre care scriem.
În plus, circulă multe legende pe care chiar simțim nevoia să le lămurim, ca să știm despre ce vorbim.
Materiale de presa despre cultele religioase
Ooo, au fost multe. Pentru că mă ocup cu investigațiile, îmi vine în cap ancheta României Libere în care un jurnalist l-a mituit pe mitropolitul Teodosie, subiect care, într-o țară civilizată, s-ar fi lăsat cu pușcărie pentru cleric. Jos pălăria pentru ce-au făcut colegii de la România Liberă cu acea poveste, faptul că statul nu a luat măsuri împotriva acelui om nu le este imputabil, ei și-au făcut treaba impecabil.
Îmi mai vine în cap, din același registru, ancheta făcută de Alex Nedea pentru „În premieră", un material foarte-foarte bun care a arătat aceeași față mai neagră a Bisericii Ortodoxe.
În același timp, am văzut și minuni făcute de preoți, și mă gândesc aici la un reportaj făcut de Alex Dima pentru "România, te iubesc!" despre un preot care are grijă de niște sute de copii ai nimănui.
Pe scurt, am văzut câteva subiecte tratate foarte bine de colegi jurnaliști în ultimii ani, dar eu, unul, simt nevoia de mai mult. Pentru că în România de astăzi Bisericile chiar sunt în toate, și e nevoie să știm cine sunt ele de fapt.
