Doi arhitecți și spațiile românilor de trăit-muncit-descoperit

Doi arhitecți și spațiile românilor de trăit-muncit-descoperit

S-au întâlnit în facultate, au fost colegi de grupă și au lucrat împreună la mai toate proiectele de școală. S-au format profesional alături, au evoluat separat și au ținut tot timpul un ochi critic vigilent față de munca celuilalt. Apoi s-au regăsit în Ateliero. Alexandru Ofrim si Otilia Sorete Arbore, absolvenți de Ion Mincu, și-au pus deja amprenta pe zeci de cafenele, birouri, apartamente, restaurante. 

În studenție am prins din plin criza financiara, astfel  că ideea de antreprenoriat ȋn arhitectura ni se parea o utopie, povestește Otilia.

La 10 ani de la facultate, utopia lor mică a devenit realitate. Au început cu un client din Vama Veche și au continuat în zona HoReCa, dar și în rezidențial sau spații creative. Cei doi vorbesc despre clienți, bugete, trenduri, relația românilor cu spațiile diferite în care trăiesc, muncesc sau evadează și cum au evoluat spațiile de birouri din București.

Acum au mai puțină căutare spațiile cu destinație strict limitată de birou. Se remarcă tendința spre spații flexibile, care permit funcționări alternative, modulare, aerisite.

 

Relația cu spațiul

Alex: Acum 20 de ani pe vremea când eram prin clasa a IV-a, ȋnvățătoarea ne-a pus să desenăm un copac. Îmi amintesc că făcusem un copac complicat, care avea pe trunchi un fel de sertare – trepte, care duceau la o casuță suspendată ȋn coroana copacului, cu foarte multe detalii. Învățătoarea mi-a spus ȋn glumă că precis o să mă fac arhitect.

Am decis să urmez arhitectura abia prin clasa a X-a, când profesoara de matematică mi-a atras atenția că găsesc soluții neașteptate ȋn rezolvarea problemelor de geometrie și m-a ȋntrebat cum stau cu desenul.

Mai departe am avut șansa să mă pregătesc pentru admitere cu arhitectul Șerban Nițulescu, omul căruia ȋi datorez formarea privirii autocritice și reflexul de a gândi până la capăt orice soluție.

Am copilărit la bunici ȋntr-o casă minunată din Brasov, dar când am ȋnceput școala, părinții m-au adus la ei, ȋntr-un apartament din cartierul bucureștean Balta Albă.

Trecerea a fost destul de dură pentru mine, libertatea de a ieși nestingherit ȋn curte și mai ales felul ȋn care puteam urca privirea ȋn camerele ȋnalte au fost brusc ȋnlocuite de tavanul jos al camerelor de bloc. Aici ȋmi simțeam  limitate nu doar mișcările, ci și gândurile.

În vacanțe reveneam la bunici și resimțeam de fiecare dată diferențele ȋntre claustrarea de la etajul 8 și fluiditatea interior-exterior dată de locuirea ȋntr-o casă bine gândită.

Ecoul interior al acestei experiențe din copilarie mi-a inoculat convingerea că o locuinta trebuie să satisfacă ȋn mod egal două exigențe complementare: nu doar să apere și să dea sentimentul de siguranță și de protecție, ci, ȋn același timp, să creeze senzația de libertate, de confort mental, să ofere deschidere către exterior, să nu piardă legatura cu natura Și cu mediul în general.

Otilia: Sunt născută ȋn același an cu Alex și ȋn aceeași lună, ne despart doar patru zile în luna august. Inclinația spre matematică și interesul pentru științele exacte au fost fundamentul pentru a urma mai departe arhitectura.

A fost o alegere spontană, care continuă să mă bucure și astăzi, pentru că ȋmi oferă cadrul riguros ȋn care să mă pot exprima grafic. Aș adăuga la imperativele bunei locuiri enunțate de Alex și exigența estetică, faptul că orice locuință, de fapt orice clădire, trebuie să prezinte atât coerență internă cât și un dialog  armonios cu spațiul și construcțiile din jurul ei.

 

Întâlnirea

Otilia: Ne-am cunoscut ȋn facultate, ȋn anul ȋntâi. Am fost colegi de grupă iar majoritatea proiectelor le-am făcut ȋn echipă, dar nu ne gândeam pe atunci că o să vină un moment ȋn care sa devenim  asociați ȋn propriul nostru birou.

În studenție am prins din plin criza financiara, astfel  că ideea de antreprenoriat ȋn arhitectura ni se parea o utopie. Ne-am format profesional ȋmpreună, dar fiecare a evoluat separat, păstrând mereu un ochi critic față de realizările celuilalt.

Alex: În timp, am constatat că avem o viziune comună care lasă un câmp de joc pentru inițiative individuale complementare. Când a devenit evident că lucrând alături reușim sa ne consolidăm latura profesională, am decis sa fim parteneri ȋn propriul nostru studio de arhitectură.

 

Ateliero

Alex: Eu am ȋnceput să lucrez  ȋncă din anul doi de facultate la a-3-a proiect, unde am ȋnvățat abecedarul meseriei și trebuie să spun că le sunt profund recunoscător pentru acest lucru.

Ideea de a face un studio propriu a venit pe la sfârșitul facultății, dar abia după terminarea stagiaturii  m-am prezentat la Registrul Comertului pentru a  ȋnființa biroul, pe care l-am denumit Ateliero. 

Începutul a fost greu, primele proiecte sau mai bine zis semi-proiecte le-am făcut pentru prietenii care au avut ȋncredere ȋn noi. Proiectele au ȋnceput apoi să se ȋnlănțuie, gradul de complexitate  a crescut constant, iar acum suntem deschiși față de orice provocări.

Nu există proiecte mari sau proiecte mici, fiecare situație ȋn parte are propriile dificultăți, dar satisfacția de a le rezolva este  mereu aceeași.

Otilia:  După absolvirea facultății am lucrat câțiva ani la aastudio, una dintre cele mai prestigioase agenții de arhitectură și design interior de la noi.

Aici m-am specializat și am deprins echilibrul ȋntre avântul creativ și posibilitățile concrete de punere ȋn practică a ideilor.

După o perioadă de tatonare, pe la sfârșit de 2016, am decis  ȋmpreună cu Alex că sosise momentul să ne unim forțele.  Ateliero  a devenit proiectul nostru comun. La 10 ani de la intrarea ȋn facultate,  începeam să ne conturam atunci destinul profesional.

 

Primul client

Primul client a fost un cuplu simpatic care își dorea o pensiune în Vama Veche care să se numească “The Old Border”. Am lucrat la acest super entuziasmați, sentimental acesta fiind de fapt un elixir care ține loc de somn, apă, aer sau hrană.

Nu mai conteaza nimic decât să duci la bun sfârșit ideea. Înainte de predare lucrasem toată noaptea la randările de prezentare și eram morți de oboseală când am susținut proiectul la birou. Nu era nimic sigur, eram doar la stadiul de pitch.

Ne amintim și acum cât am fost de bucuroși când am văzut că le-a placut foarte mult soluția aleasă de noi. Au fost foarte mulțumiți de faptul că munca noastră a i-a ajutat în afacerea lor, majoritatea clienților lor umplând instagram-ul de poze cu pensiunea, în vara când a fost lansată.

 

Clienții

În general, noile proiecte vin din recomandări de la foștii noștri clienți, dar nici segmentul online nu este de neglijat, avem un website, o pagina de Facebook și un cont de Instagram pe care postăm aproape zilnic.

Participăm la diferite evenimente, facem foarte mult networking, participăm la concursuri,  dorim să devenim cunoscuți, să punem la treabă tot ce am ȋnvățat, ce am experimentat, vrem să ajutam oamenii să ȋși ȋmplinească visurile, să aibă business-uri prospere și o viață frumoasă.

În ultima vreme au predominat clienții din zona HoReCa, dar ne face mare plăcere și când suntem solicitați ȋn segmentul rezidențial. Discuțiiile se poartă diferit, ȋn funcție de profilul clientului, de tipul proiectului. Atunci când ne aflăm ȋn zona HoReCa, parametrii negocierii țin în princial de estimarea bugetului, de impactul proiectului, de impunerea unui tip de imagine.

În rezidențial, la prezentarea unui apartament  sau a unei case, accentul cade pe alte aspecte, pe detalii individuale. Nu vindem doar o idee ci trebuie sa venim ȋn ȋntâmpinarea unui ȋntreg complex afectiv legat de locuire, de imaginea de sine. Discuțiile sunt ȋntotdeauna personalizate, etapele creării sau transformării unui spațiu de locuit trebuie să țină seama de lucruri imponderabile, cum ar fi de exemplu sentimentele celui care va beneficia de acel proiect.

 

Etapele transformării

În general oamenii vor unicate. Efortul de a se distinge primează ȋn toate discuțiile cu clienții. Rolul nostru este să le ȋnțelegem nevoile și să găsim acele soluții care să li se potrivească. Pentru a alege conceptul ȋn jurul căruia să graviteze ȋntregul proiect este absolut esențial să cunoști bine clientul.

Desigur se ȋntâmplă uneori să fie nevoie și de o oarecare intuiție, uneori e necesar să ghicești, să citești indirect dorințele nerostite ale clientului. Cunoașterea contextului mai larg ȋn care urmează să se ȋnscrie o nouă construcție  sau amenajare  poate  presupune o documentare suplimentară, însă e o etapă importantă ȋn stabilirea liniei genarale a designului.

Apoi, pe baza unui buget trasat, facem crochiuri, schițe, care apoi se transformă ȋn simulari ale propunerilor noastre. La prezentarea de proiect ȋncercăm să redăm cât mai fidel spațile propuse de noi, astfel ȋncât clientul să estimeze exact cum va arăta casa, hotelul sau cafeneaua lui. 

Bugetul joaca un rol foarte important. Încercăm să fim cât mai eficienți si ne-am creat un sistem prin care deținem controlul tuturor variabilelor la fiecare proiect, astfel ȋncât tot ce am propus inițial să se execute ȋntocmai, până la ultimul detaliu.

Proiectele propuse de noi au această particularitate, adică fiecare amănunt conteaza ȋn obținerea efectului de ansamblu și ținem ȋn mod special ca realizarea finală să fie fidelă conceptului inițial, imaginat de noi și dorit de client.

 

Viziune versus ”ce vrea clientul”

La ȋnceput am ȋntâmpinat această problemă. Prezentam un proiect și clientul avea obiecții și rezerve legate de anumite detalii sau obiecte de mobilier propuse.

Ne-a luat ceva timp  până să ne dăm seama că ȋn momentul prezentării proiectului, doar noi avem acces la  imaginea de ansamblu și că pentru un client este uneori mai greu să aibă, ȋn mod anticipat viziunea finala, astfel ȋncȋt să ȋnțeleagă logica alegerii detaliilor sau alăturarii diverselor obiecte.

Mai nou,  experimentăm cu prezentări VR 360 grade cu ochelari speciali și putem spune că  această problemă aproape a disparut, clienții ȋnțeleg mai bine intențiile designului propus de noi. 

 

Relația românilor cu spațiul de trăit

Am remarcat o conștientizare din ce ȋn ce mai răspândită și o sensibilizare ȋn creștere față de calitatea tuturor celor trei tipuri de spații: zona rezidențială, locurile ȋn care se muncește sau se ȋnvață, precum și spațiile publice destinate petrecerii timpului liber.

Este vizibilă o diversitate a gusturilor, pe lângă multiplicarea tipologiilor clienților, apare nuanțarea cererilor de personalizare a spațiilor. Preocuparea din ce ȋn ce mai intensă față de imaginea spațiilor este direct proporțională cu importanța imaginii de sine.

Cadrul ȋn care oamenii ȋși petrec viața devine o prelungire a imaginii sociale a fiecăruia, mereu supusă îmbunătățirilor. Creșterea nivelului de trai pentru un segment important al populației și accesul facil la informații de profil, la site-uri internet, reviste de arhitectură, târguri de design conduc la ȋmbogățirea vocabularului vizual, la rafinarea educației estetice, efectul fiind creșterea pretențiilor și, implicit, creșterea treptată a calității vieții.

 

Obstacole

În facultate ni s-a spus ca “the sky is the limit”. Realitatea arată ȋnsă că adevărata limită sunt banii. În mod cert dimensiunea bugetului alocat condiționează calitatea proiectului.

Clienții din zona de business sunt ȋn marea lor majoritate ȋncă orientați către profitul imediat și ignoră beneficiile pe termen lung aduse de o investiție mai substanțială, care ar ȋmbunătăți imaginea brandului,de exemplu.

Totuși lucrurile  acestea evoluează ȋntr-un sens pozitiv. Pe lânga impulsul clienților de a economisi, cel mai mare adversar al arhitectului este ȋnsă timpul.

Problema e că o zi nu are decât 24 de ore , iar o săptămâna doar 7 zile. Nu cunoaștem  niciun arhitect care să nu-și dorească zile, mai precis nopți mai lungi sau măcar o zi (și o noapte) ȋn plus pe săptămână, mai ales ȋn preajma predarilor de proiect. În această meserie  se lucrează overtime, contra cronometru, mereu sub presiune.

 

Istoria locului

Rar apare ocazia să construiești ceva de la zero. De regulă, apar situațiile ȋn care trebuie să te ȋnscrii ȋntr-o continuitate, or nu sunt deloc ușoare aceste racorduri stilistice cu atmosfera altor epoci.

Trebuie evitate imitațiile ieftine, citatele deformate, relicvele stinghere. Ideală ni se pare căutarea unei soluții moderne, care să sugereze subliminal, prin detalii bine integrate, atmosfera originală, cu păstrarea decalajului temporar.

Nimeni nu vrea de fapt să trăiască ȋntr-un trecut resuscitat, ci ȋnt-un prezent viu, bogat ȋn nuanțe. Atunci când este posibil, se recondiționează tot ce poate fi folosit și reinterpretat ȋn cheie modernă. În cazurile ȋn care avem un obiectiv cu valoare de patrimoniu, intervenția trebuie sa fie cât mai temperată.

 

Trenduri

În privința cromaticii se impune folosirea culorilor intense, ȋn tonuri inchise, ca accent dramatic ȋn piese de mobilier sau ȋn decorațiuni. Se mai poartă accesoriile vintage - obiecte venite din alte epoci,  precum și materiale vechi, recuperate, resemantizate ȋn context contemporan, cu scopul de a experimenta efecte ȋn cheie retro, cu un accent personal.

În ascensiune este și trendul de design biofilic care presupune integrarea extinsă a plantelor, nu doar pentru a obține un look fresh, ci și pentru a compensa ȋnstrăinarea citadinului de pulsul verde al naturii.

Terariul-mica gradină dintr-o cutie de sticlă- detronează orhideele ȋn orice birou care se vrea “in”. Tavanele devin importante, ajung punct de interes sau chiar accentul vedetă al spațiului respectiv.

Dintre trendurile supraestimate pe care le ocolim, ar fi interioarele total neutre, combinațiile austere lipsite de ritmuri, tăcute și fade, cât și reversul lor, aglomerațiile de texturi și culori, atmosfera plină de detalii încălecate, ca un bazar zgomotos, strident.

În general ne ferim de extreme. Excesul, indiferent de direcția lui, eșuează ȋntotdeauna ȋntr-o tristă banalitate.

 

Spațiile creative

La un moment dat,  cuvântul de ordine ȋn amenajarea spațiilor creative a fost aspectul  neconvențional, atipic, biroul ar fi trebuit să aducă mai degrabă cu un teren de joacă, cu un spațiu de socializare relaxată, cu un loc ȋn care ar prima distracția sau meditația. 

Modelul acestui loc ideal lipsit de constrângeri și de orice urmă de scrobeală corporatistă, ȋn care s-ar descătușa creativitatea angajaților, a fost promovat în special de Google la nivel international. Imitat  mecanic, fără discernământ, a devenit un simplu mit decăzut la nivelul unui clișeu fără acoperire.

Experiența a dovedit că acea atmosferă de recreație mare, dacă nu chiar de vacanță perpetuă, indusă de amenajările dominant ludice, nu avea efectul scontat de creștere a producției de idei pe metru pătrat, ci inducea o stare de neseriozitate, demotiva și agrava tendința de amânare, care este oricum partea de umbră a oricărei meserii creative.

Ce funcționa ca stimulent la Google avea efecte contrare ȋn alte companii.  Oricum, din acest trend eșuat au supraviețuit citatele inspirațional-jucăușe, care mai atârnă cu sau fără distanță ironică ȋn unele birouri.

 

Un proiect complicat

Proiectul de WineShop Crama Domeniile Vrancei din București a fost dificil din perspectiva ȋncadrării ȋn timp. A trebuit să lucrăm foarte repede pentru că beneficiarul plătea chirie pentru spatiu, deși nu era ȋncă dat ȋn folosință.

Apoi a fost destul de complicat de conceput și urmărit realizarea tuturor componentelor custom. Am folosit și piese de lemn vechi care au necesitat un tratament special. Nu a fost ușor să integrăm toate produsele ( de exemplu sticlele si vinurile bag-in-box, cu un număr precis).

Supravegherea constantă a șantierului a garantat execuția perfectă, dar a presupus un consum mare de timp. O provocare a fost și ȋncadrarea la limită ȋn bugetul alocat.         

     

Birourile din București

Diversitatea este nota dominantă a spațiilor de birouri din București. Au apărut cladiri care au tendințe eco-friendly, de exemplu clădirea semnată de arh. Dorin Ştefan de lânga Palatul Victoriei.

Noile construcții creează adevarate habitate de lucru ȋncorporând diverse servicii. Au apărut noi hub-uri specializate, co-working spaces, interesante și la foarte mare căutare, având ȋn vedere faptul că ȋn meseriile creative numărul de liber profesioniști este din ce ȋn ce mai mare.

Una dintre consecințe este creșterea atmosferei concurențiale, inclusiv la nivelul amenajării spațiului de lucru. Puncte bune ar fi orientarea către sustenabilitate și multifuncționalitate.

Acum au mai puțină căutare spațiile cu destinație strict limitată de birou. Se remarcă tendința spre spații flexibile, care permit funcționări alternative, modulare, aerisite.

Un punct mai puțin bun este apariția unor poli de dezvoltare mult mai rapidă decât infrastructura adiacentă iar de aici rezultă probleme ȋn trafic și ȋn transport ȋn general. Insă oricât de haotică ar părea pentru moment, dezvoltarea orașului ȋși urmează implacabil cursul ascendent. Noi ne bucurăm.



Companii

Sectiune



Related