[Obsesii part-time] Alexandra Ion (Golin): Mâncarea simte dacă ești supărat și vor simți și cei care vor gusta

Cea mai relevantă descoperire și cea mai frumoasă surpriză este bucuria oamenilor de a sta la aceeași masă, crede Alexandra Ion, Digital Manager Golin. Drumul ei culinar nu este asociat doar cu gusturi, arome și texturi, ci mai ales cu emoții, trăiri și experienţe speciale.

Nu mai știu câți ani aveam, probabil vreo 4-5, dar țin minte exact cum bunica îmi dădea o cocă mică din care puteam să fac eu prăjiturile mele, ca să nu i le stric pe ale ei, povestește Alexandra

Este genul autodidact, așa că nu a luat lecții. A citit, s-a uitat la emisiuni culinare, a gustat și a întrebat. A mirosit, a savurat, a testat rețete, a aruncat multe variante nereușite și și-a spus de multe ori că „altă dată nu mai face”. Dar a continuat.

În marcom

Știți compunerile de la limba română care aveau ca titlu, ”O zi frumoasă de vară”, și pe care le scriai la început de an școlar primar? O aud și acum pe mama care îmi spunea că pe lângă faptul că scriu oribil, nici măcar o compunere mai de doamne-ajută nu pot să fac după ce am lenevit o vară întreagă. Diriginta îmi spunea și ea că mai bine dau la teatru, măcar am ochi expresivi dacă la scris nu excelez. Ce să zic, aveam un viitor strălucit și motivație din plin.

Pe un fast forward ajung la liceu unde am descoperit culegerile de comentarii care m-au ajutat să trișez și să îmi iau de pe cap grija scrisului. Tot atunci am descoperit că îmi place mai mult să citesc decât să scriu, așa cum îmi place mai mult să ascult decât să vorbesc. Citeam în ore, în pauze, acasă, în drum spre școală și oricând aveam timp liber. Asta până am descoperit serialele, și nu mult a mai durat până să mă imaginez un fel de Carrie Brandshaw de România.

Cu toate acestea, prima facultate care mi-a venit în minte când ne-a întrebat diriginta cam ce am vrea să facem după liceu, a fost Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Ea părea încântată, eu mi-am zis că e semn bun și am mers mai departe cu gândul ăsta. Într-un final am făcut Facultatea de Sociologie și Asistență Socială cu specializarea Comunicare și Opinie Publică (recomand, este o facultate foarte interesantă).

Ca orice student dornic să intre în câmpul muncii și să își urmeze pasiunea din liceu, după 2-3 job-uri studențești, am ajuns în sfârșit în locul în care credeam că am să devin acea Carrie Bradshow de care vă spuneam mai devreme. Și mă imaginam cum aveam să fiu boemă și să scriu într-o cafenea, cum o să stau la o masă la geam, cu o cană de cafea și un laptop în față. Sigur, am făcut și asta și am văzut că nu este așa de fabulous pe cât credeam, dar timp de 4 ani am crezut cu tărie că acolo este locul meu, cu bune și cu rele. Am terminat și masterul și m-am trezit într-o dimineață cu întrebarea: ”Ok, și acum ce fac?” Fix atunci a fost momentul în care mi-am dat seama că vreau să fac comunicare și nu a mai fost decât un pas până să intru în lumea agențiilor.

Context & inspirație

Miros de aluat fraged, mere și scorțișoară, în bucătăria bunicii, înainte de Crăciun. Nu mai știu câți ani aveam, probabil vreo 4-5, dar țin minte exact cum bunica îmi dădea o cocă mică din care puteam să fac eu prăjiturile mele, ca să nu i le stric pe ale ei. Bucătăream cot la cot cu ea și îmi povestea fel și fel de aventuri de când era copilă. Nu o ascultam prea mult, eu eram fascinată de cum puteam modela aluatul astfel încât să ia orice formă voiam eu.

Ce a urmat

Primul orez cu ciuperci care avea mai multe ciuperci decât orez :)) Nu cred că este un drum, sau că au fost niște etape bine delimitate în timp. Cred doar că mi-a plăcut să fac asta și o făceam de fiecare dată când aveam timp, când îmi era poftă sau când voiam să mă relaxez. La fel fac și acum, cu siguranță mult mai organizată și cu ceva experiență acumulată.

Cum ai învățat

Sunt genul autodidact, așa că nu am luat lecții. Nici nu se justifica pe atunci. Am citit și m-am uitat la emisiuni culinare. Am gustat și am întrebat. Am mirosit și am savurat. Mi-am folosit simțurile și am încercat să reproduc. Am testat rețete, am aruncat multe variante nereușite și mi-am spus de multe ori că „altă dată nu mai fac”.

Acum ceva timp am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri: primul Masterclass cu Gordon Ramsay. Mi-au dat lacrimile când am primit invitația pe mail. Am văzut toate episoadele într-o singură zi și mă mai uit și acum la ele. Respir odată cu omul ăsta când vorbește și îi înțeleg toate expresiile. Este ceva minunat ce îmi aduce bucurie.

Am mai fost la un atelier de gelato unde am înțeles cu adevărat care este diferența dintre gelato și înghețată, am învățat cum să prepari un gelato autentic și ce îl face addictive. De atunci, mănânc un gelato ori de câte ori am o zi mai grea.

Transformări

Pasiunea pentru gătit s-a transformat în dorința de a afla cât mai multe despre acest domeniu și de a încerca cele mai neobișnuite combinații de gusturi, cele mai uimitoare preparate, dar în același timp și în dorința de a redescoperi și de a păstra gusturile simple, pure, pline, care îți aduc aminte de copilărie sau de momente frumoase.

Nu am foarte bine definit în minte cum aș vrea să se concretizeze pasiunea mea. Oscilez între a crea un loc cu mâncare bună unde să te simți ca în familie, sau o carieră ca inspector Michelin. Știu că sunt la poli opuși aceste două idei, dar dacă spun că sunt balanță, am o scuză? :D

S-a mai transformat și în prima comandă: un cheesecake aniversar cu brief-ul ”cum vrei tu, dar să aibă peanut butter”, primit din partea unei prietene. I-am spus și atunci și spun și acum: prima comandă nu se uită niciodată!

Timp și efort

Aș putea spune că acum ceva ani am dedicat mai mult timp, dar cred că acum fiind mai puțin, încerc să îl eficientizez cât de mult pot.

Cea mai grea parte este atunci când servești oamenilor ceea ce ai gătit și aștepți o reacție, o expresie, un cuvânt, orice. Sunt secunde în care nu respir și simt că pulsul meu atinge cote imposibile. Eu nu pot mânca niciodată gând gătesc pentru ceilalți, dar mă bucur enorm când aud câte un ”mmmm” și văd că se întind și după a doua porție.

De ce e nevoie

De reguli ai nevoie în orice. Chiar și lipsa unei reguli este o regulă. Nu am o anumită disciplină, dar cred că trebuie să ai răbdare, să fii curios și deschis la nou, oricât de mult ar suna a clișeu. Și un zâmbet sincer când faci asta. Mâncarea simte dacă ești supărat și vor simți și cei care vor gusta.

Momente în care ai vrut să renunți

Au fost multe momente în care aruncam tot ce făceam pentru că nu era perfect, pentru că nu era așa cum îmi doream și îmi spuneam că este ultima oară când am să mai fac asta.

Apoi mă adunam și încercam din nou, și îmi ieșea mai bine decât credeam.

Starea de bine, zâmbetele oamenilor, expresiile lor și bucuria de a mânca. Astea sunt lucrurile care mă motivează de fiecare dată.

Descoperiri

Cred că cea mai relevantă descoperire și cea mai frumoasă surpriză, parcurgând acest drum culinar, este bucuria oamenilor de a sta la aceeași masă și bucuria de a gusta preparate ce le aduc aminte de copilărie. Sunt gusturi pe care le asociezi cu emoții, trăiri și experienţe speciale.

Cred că surprizele aici se împart în două categorii: cele culinare și cele emoționale. De exemplu, nu îmi place deloc mărarul, doar îl accept în 2-3 cazuri, dar am mâncat o înghețată de mărar și pot spune că momentan, este cea mai neașteptată surpriză și unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am mâncat până acum.

Pe de altă parte, sunt toate stările și emoțiile prin care trec din momentul în care încep să pregătesc ceva și până ajunge la degustători. Acolo este cea mai mare surpriză, când văd că oamenii se bucură și zâmbesc, și îmi dau seama că eu am contribuit la asta.

Punctul de intersecție

Timpul se împarte întotdeauna cu eficiență atunci când vrei să faci mai multe lucruri și să le faci bine pe toate. Gătesc când am timp și fac comunicare tot timpul, așa că se împletesc în mod natural.

Pe de altă parte, în ambele cazuri interacționez cu consumatori, clienți și un public variant, așa că din fiecare experiență în parte învăț cum să citesc mai bine dorințele lor, cum să gestionez feedback-ul, cum să îmi iau cele mai importante și relevante insights și cum să mă bucur alături de ei de succes. Cum să fac mai bine data viitoare, cum să mă exprim mai bine și cum să transmit ceea ce își doresc în moduri cât mai creative, delicioase și eye-candy.

Când faci comunicare vrei să transmiți emoție și vrei să stârnești reacții. La fel și când faci prăjituri. Le transmiți celorlalți din emoțiile tale și aștepți un feedback din partea lor.