[REC și la podcast] Dan Dracea și Vlad Bogos, despre fotbal, între prieteni

Ce se poate întâmpla când ieși la bere cu prietenii? Poți, de exemplu, să te trezești că faci un podcast. Sau mai multe. Așa au pornit la drum Dan Dracea și Vlad Bogos cu Tackle Show. Vlad făcea deja Rețeaua și avea, mai târziu, să se implice și în Mind Architect. 

Tackle Show este un podcast despre fotbal, cu precădere despre cel englez, care a început ca o discuție înregistrată între prieteni. De la ieșirea la bere la publicarea primului episod au trecut doar trei zile. 80 de episoade mai târziu, timpul rămâne cea mai mare provocare pentru Vlad, în timp ce Dan spune că e dificil să găsești mixul potrivit între informație și entertainment. Pe partea tehnică, se consideră norocoși că au acces la un studio cu setup profesionist.

E greu și frustrant să crești, mai ales când nu te bucuri de notorietate și ai un produs de nișă, dar le place ce fac și sunt încrezători în viitorul podcastului în România. Au încercat să fie prezenți pe cât mai multe canale, au investit în ads și testează diferite metode de promovare. 

Au apărut multe podcasturi în România de când s-a lansat Tackle Show, dar Vlad spune că formatul de interviu va ajunge la o saturație și că i-ar plăcea să vadă mai multe de tip narativ. Are chiar un plan în acest sens. Dan vrea să se concentreze în continuare pe a livra calitate, pe fondul unei mâhniri legată de presa sportivă în România. 

Îi urmărim cu interes și fără îngrijorare și vă invităm să faceți la fel. 

Ideea podcastului

Vlad: Nostim e că nu mi-a venit încă nicio idee să lansez un podcast! Am fost la locul potrivit, alături de oamenii potriviți și așa s-au născut Rețeaua (făcut alături de Tudor Stoica, cel care a avut idea inițială, și de Anca Anghel) și, la scurt timp, Tackle Show.

Eram la o bere cu Dan Dracea, Mihai Ianoși, Mihai Rotariu și Vladimir Pagu și vorbeam, ca întotdeauna, despre fotbal. Deja exista de ceva timp Tackle.ro (de fapt, asta ne-a adus împreună, nu ne cunoșteam înainte), unde scriam despre fotbalul englez aproape zi de zi și Dan a zis, deodată: „Ar trebui să înregistrăm discuțiile astea, zău!” O zi mai târziu, în apartamentul lui Dan, cu microfonul de la Rețeaua, înregistram primul episod de Tackle Show, în care vorbeam timp de o oră despre transferuri în Premier League, și îl publicam a doua zi. Deci: de la idee la implementare, pentru Tackle Show: 3 zile. Răspunzând la întrebarea asta realizez că n-am fi atins 80 de episoade în 2 ani dacă nu ne mișcam repede la început, să ne prindă microbul.

Pentru Rețeaua ideea s-a așezat ceva mai mult timp pentru că acolo a fost un podcast de tip interviu și au trebuit analizați invitații și subiectele pentru a pune întrebări care să poate deschide conversația spre subiecte faine.

Mult mai târziu, după ce Rețeaua a luat o pauză, mi-am pus vocea pe intro-ul și outro-ul de la Mind Architect, podcastul fenomen al sfârșitului de 2019 în România. Acolo doar am răspuns chemării foștilor colegi de la Rețeaua, n-am participat în vreun alt fel la idee sau producție.

Dan: Ideea unui podcast despre fotbalul englez a venit spontan, la o întâlnire a membrilor Tackle.ro. „La o bere,” cum ar veni. Cum zicea Vlad, am avut niște discuții destul de complexe și interesante despre ce se întâmpla în fotbal chiar atunci, iar în febra momentului toată lumea era implicată foarte tare. A fost evident că era doar o chestiune de timp până când cineva a zis „ar trebui să ne înregistrăm ca să ne audă și alții”. A doua zi eram la mine în garsonieră în jurul unei mese, vorbind într-un microfon. Așa s-a născut Tackle Show. Nouă ne place să credem că mult înainte ca valul podcastului să lovească România.

Ajutoare și tool-uri

Vlad: În primul rând ne ajută oamenii foarte buni de la Tanănana. De la a doua ediție de Tackle Show înregistrăm la ei în studio, seara, după ultimul buletin de știri. Asta înseamnă că unul dintre oamenii de la radio stă cu noi până aproape de 10 seara, o zi pe săptămână. Asta ne scapă de problema sunetelor de fundal, pentru că setup-ul e unul profesionist… de radio.

Post-procesarea o face de obicei Mihai Ianoși, dar, pe rând, am trecut cu toții prin experiența asta. Eu unul am folosit la editare Audacity, pentru că e pentru oameni simpli, dar tot am avut niște frustrări pe curba de învățare și pot spune că sigur mă lăsam dacă pica permanent pe mine responsabilitatea editării.

Fiecare are câte ceva de făcut, așa că Tackle Show nu poate exista cu un singur om la microfon și la butoane. Dacă ar fi să descompun un episod în activități aș zice: structură, producție, editare, articol pe site și distribuție. La început am fost eu moderator, apoi a fost Mihai Rotariu o vreme, dar acum îl avem pe „invitatul permanent” Dan (el își zicea așa), care a dus podcastul la un alt nivel, cu tonul lui serios, ideile echilibrate și planificarea destul de minuțioasă pe care o are la fiecare episod.

Eu am făcut un pas în spate în ultima vreme (particip ca invitat de câte ori pot), fiind mai necesar acasă decât în studio, dar eu mă ocup de distribuirea podcastului pe social media (în special pe Facebook groups, unde putem atinge nișa noastră de public).

Dan: Din fericire, după ce am înregistrat prima ediție, printr-o serie de conexiuni am ajuns să colaborăm cu Tanănana, unde băieții au fost de acord să ne „închirieze” studio-ul pentru a înregistra podcastul. Oamenii de acolo sunt incredibili și iată-ne la mai bine de doi ani de atunci, înregistrând în continuare la ei în studio, profesionist. Primim materialul brut direct de la ei, iar în suita Adobe edităm ce e de editat (de regulă puține lucruri, căci ne place naturalețea conversațiilor și după cum ascultătorii vor ști, vorbim destul de informal, ca la o discuție între prieteni) atât audio cât și materiale conexe vizuale. Încercăm să publicăm podcastul pe toate platformele mari și folosite. De aceea, Anchor.fm ne ajută să-l împrăștiem mai ușor.

Alegerea interlocutorilor și a temelor

Dan: O să încep cu temele, fiindcă e mai simplu. Am început prin a vorbi doar despre fotbal englez. De regulă, în fiecare ediție noi analizăm meciurile care au avut loc în weekendul tocmai trecut, și apoi analizăm ce s-ar putea întâmpla în etapa următoare, care stă să se joace. O facem povestind și despre cele mai recente știri venite din cadrul echipelor și totul decurge firesc. În urma feedback-ului primit de la ascultători, am încercat în ultimele luni să integrăm și informații și subiecte de discuții din alte campionate europene importante. În general la fiecare ediție de podcast suntem 4 oameni – de regulă 3 dintre noi suntem de la Tackle, iar de multe ori avem câte un invitat special din sfera fotbalului. În principiu sunt cunoștințe de-ale noastre din diferite cercuri – toți având tangențe cu fotbalul și povești interesante de spus.

Vlad: Depinde de stilul fiecărui moderator și al podcast-ului, așa ca voi spune două povești.

La Rețeaua, un podcast despre oamenii din industria de IT din România, făceam teme serioase alături de Tudor, înainte să vorbim cu invitatul. Pregăteam undeva între 30 și 80 de întrebări posibile, pe 3-4 arii mari, rămânând flexibili în funcție de fluxul discuției. Studiam traiectoria de carieră și interesele omului alături de care urma să povestim, pentru a putea duce discuția înspre subiecte care să-l pasioneze și despre care să vorbească cu plăcere. O dată chiar am tras un episod foarte fain cu un om pe care-l știam capabil de filosofie și după 2 ore de înregistrare (în care NU ai cum să te plictisești) am făcut încheierea obișnuită, iar invitatul ne-a întrebat: “Gata? Eu mai aveam de zis…”

La Tackle Show, mereu avem o structură: 2-3-4 rubrici, în funcție de ce se întâmplă în acel moment al anului. Eu sunt mai free-style, dar mereu am un support în față (tableta de obicei), unde urmăresc idei sau statistici pe care le dezbatem. Dan e mai structurat și asta ajută ascultătorii (cred eu) pentru că, desi atingem multe subiecte, nu batem câmpii și suntem la obiect. Dar uneori o luăm și puternic pe arătură, cum am făcut anul trecut încercând să ne imaginăm cum i-ar învăța pământenii pe niște extratereștri ce este fotbalul.

Podcasturile în România 

Dan: Trăim într-o eră în care podcastul a „bubuit” în România și nu numai. Vedem tot mai multe titluri care abordează subiecte tot mai diversificate și probabil că încă suntem doar la început. Lumea nu cred că s-a obișnuit încă să asculte podcasturi în țară și cred că există o suprasaturație în piață în clipa asta. Toate podcasturile se luptă să capteze atenție și să-și mărească baza de ascultători. Este loc de creștere și trebuie găsite mereu metode ingenioase și deștepte de a-ți promova podcastul, pentru a fi un pas înainte.

Vlad: „Lumea” e de fapt împărțită în nișe. Cred că în momentul actual sunt foarte puțini oameni pasionați de podcasturi pur și simplu, dispuși să încerce producții care nu sunt neapărat în aria lor de interes. Eu unul așa sunt: am ascultat în ultimii 3-4 ani peste 100 de podcasturi, cu unele am rămas, la altele revin sporadic, iau câte ceva de unde mi se potrivește.

Când am început Rețeaua, ne-am imaginat că ascultătorul nostru ar fi „un om care muncește în IT la multinațională” (adică exact ca realizatorii podcastului). În timp s-a dovedit că ascultătorii erau, de fapt, oamenii din rețeaua de prieteni de pe Linkedin sau Facebook ai invitatului/invitatei. Oamenii ascultau pentru că-l cunoșteau pe invitat sau pe noi. Numele l-am ales perfect, targetarea putea fi însă mult mai bună.

La Tackle Show nișa este foarte îngustă pentru că avem oameni pasionați de fotbal și divizați cumva între pasiunea pentru un campionat anume sau altul. Automat, noi vorbind predominant despre Anglia… nu fidelizăm publicul altor campionate. În plus, impresia mea (nu știu cum aș putea s-o validez) este că oamenii încă nu știu ce e un podcast. Un feedback foarte bizar, dar răsărit din realitatea din afara bulei mele a fost: „Păi de ce să ascult eu pe unii vorbind de fotbal? Cine sunt ei să vorbească?”. E greu să convingi oameni complet deconectați de fenomen că merită să te asculte.

În concluzie: lumea e departe de a se fi obișnuit să asculte, abia începem și nu suntem puțini pentru început. Se vor filtra oamenii care fac podcasturi și, în timp, va crește și un public. Ce e extrem de fain în clipa asta e că nu există neapărat un baseline de la care pornim și se poate face orice până se găsesc rețetele care merg pe piața de aici. Până acum oamenii ascultau radio cu vocea unui moderator pe gustul lor și cu muzică, aici e cu totul altceva. A brave new world.

Mi-ar plăcea mult să ascult podcasturi narative în limba română, pentru că până la urmă… cu toții vrem povești. Cred că interviul va ajunge la saturație la un moment dat, „talk-show-ul” mai are mult de trăit, dar pe narativ nu e aproape nimic. Mi-a plăcut podcastul Americanii, care spune istoria primilor români din Ardeal care au plecat să muncească în Statele Unite, la începutul secolului trecut.

Câteva cifre

Vlad: Este foarte greu să crești, extrem de frustrant și fără niciun fel de garanție că se va întâmpla vreodată, oricât de tare ai trage.

Dan: Tackle Show are în general în jur de 300 de ascultători pe episod. De la bun început am fost ascultați de peste 100 de oameni pasionați de fotbal, iar numărul pot zice că a crescut, însă într-un ritm lent. Am făcut eforturi să acoperim o plajă tot mai mare de platforme (din iarnă suntem și pe YouTube, unde inițial nu ne-am gândit că există ascultători, dar ne-am înșelat) și sperăm să creștem în continuare. Ritmul este, însă, lent, cum spuneam.

Facem un podcast extrem de nișat, iar asta se vede și în cifre. Spre deosebire de alte podcasturi de succes, noi a trebuit să începem de la zero, fără notorietatea pe care o oferă un nume mare din sfera entertainmentului, care deja are un following important. Suntem, însă, încrezători și ne place ce facem.

Inspirație și recomandări

Dan: Prima și marea mea sursă de inspirație pentru Tackle Show este podcastul „Football Weekly” realizat de The Guardian. E un podcast care apare de două ori pe săptămână, iar orice fan de fotbal englez merită să-l asculte. Este absolut perfect, cu o îmbinare de seriozitate și distracție splendidă, invitați extrem de isteți și bine informați.

Și la noi există foarte multe podcasturi bune (dacă încep să înșir câteva ar fi nedrept pentru altele), însă din nefericire timpul nu-mi permite să le ascult decât foarte rar. De regulă prefer să ascult numai podcasturi despre sport făcute „afară”. Un alt exemplu este „F1: Beyond The Grid”, care vorbește cu și despre oamenii implicați în Formula 1.

Vlad: „Pe bune” (de la Decât o Revistă, făcut de Andreea Vrabie) și, probabil primul podcast românesc pe care l-am ascultat vreodată, „Între show-uri”, cu Teo, Vio și Costel.

Două narative de afară: „Blackout” (o capodoperă, cu efecte sonore, poveste și vocea unui actor care a luat Oscar) și „Tunnel 29” (povestea unui tunel folosit de berlinezi pentru a-și reîntregi familiile separate de ridicarea Zidului Berlinului).

Tot de afară, tip interviu: „Joe Rogan Experience” (ascult doar dacă mă interesează invitatul), „How I Built This” (poveștile fondatorilor unor companii precum Starbucks, Squarespace sau Lonely Planet).

Provocări

Vlad: Pentru mine provocarea cea mai mare este timpul. O oră de „talk-show” implică aproximativ 6-7 ore de muncă (înregistrare, procesare, upload, articol pe site, distribuție). Pe narativ îți trebuie undeva între 3 ore și 3 zile pentru 10 minute de material decent: documentare, structură, înregistrare, procesare, upload. Depinde de subiect și de cum vizualizezi produsul final, pentru că viziunea aia te „macină” să scoți un produs final cât mai aproape de cum ți l-ai imaginat.

Sincer, nu știu dacă am fi continuat atât de mult timp cu Tackle Show dacă nu aveam un studio de înregistrare de unde să scoatem un sunet bun. Nu cred că treceam de 20 de episoade, dar uite că suntem la 80 acum. Dacă m-aș apuc azi, de la zero, de un podcast, nu aș investi un leu în echipament, dar aș închiria un studio pentru înregistrare.

Lipsa boom-ului pe piață? Da, poate fi o problemă, dar dacă tu crezi în ce faci și nu-ți calci pe principii, simți că nu mergi mai departe degeaba. „Move at the speed of trust” e motto-ul pe care-l avem în redacția virtuală Tackle.ro. Și apropos de redacția Tackle.ro, fără acești băieți nu ar fi existat podcastul și probabil nici site-ul, m-aș fi pierdut pe drum singur.

Dan: Aș spune că un podcast este ceva ce poate face oricine, dar sigur că rezultatul nu va fi mereu același. Teoretic ai nevoie doar de un microfon sau de microfoane și de un subiect pe care să-l stăpânești. Este extrem de important să stăpânești subiectul. Chiar dacă lumea nu poate decât să te audă, se simte foarte ușor cât de pregătit sau nepregătit ești uneori. Ca în multe alte lucruri din viață, cu cât pregătirea, echipamentul și prelucrarea finală sunt mai bune, cu atât podcastul va ieși mai bine.

Provocarea cea mai mare este de a găsi echilibrul între informație și entertainment, astfel încât ascultătorul să rămână să te asculte până la capăt, să se simtă bine ascultând, să spună și altora despre podcast și împreună să revină și săptămâna viitoare.

Lecții învățate

Vlad: Că prietenul meu care zicea „If you build it, they will come”, avea dreptate.

Dan: Uff, multe. Probabil cel mai important lucru este că munca minuțioasă poate duce la rezultate extraordinare. În plus, organizarea este cheie și foarte important mi se pare și observația celor care fac lucrurile mai bine ca tine. Modelul reprezentat pentru mine de „Football Weekly” cred că a mi-a influențat enorm gândirea în ce privește Tackle Show și consider că a făcut-o în bine. Uneori e suficient chiar și să observi profesioniști ca să ajungi să înțelegi și să faci lucrurile mai bine la rândul tău.

Monetizarea podcastului

Dan: Momentan nu monetizăm Tackle Show. Am dori să o facem în viitor și suntem implicați în rețeaua Think Digital al lui Dragoș Stanca. Totodată, mereu vom încerca să păstrăm podcastul disponibil oricui, oriunde, și vom încerca să ne ferim din a altera experiența originală a lor doar pentru a avea noi de câștigat în plus. Vrem să avem un produs „curat”, să zic așa.

Promovare

Vlad: În principal pe grupurile de Facebook dedicate fotbalului (care variază între 200 și 17.000 de membri, unele foarte active)

Cel mai bine funcționează să dai share unui anumit segment de podcast (de tipul: „vorbim despre asta, de la minutul 30:52”) în grupurile în care sunt șanse mai mari să fie oamenii interesați. Vorbim despre ceva anume din Serie A (de exemplu)? OK, am aceste grupuri dedicate fanilor Serie A, unde știu sigur că va prinde un fragment anume din podcast. Nu merge să-l arunci pur și simplu, trebuie să transpiri puțin ca să merite toată munca

Dan: E grea întrebarea asta. Mereu promovăm în primă fază podcastul pe paginile noastre de social media Tackle.ro – Facebook, Instagram, Twitter (când nu uităm). În faza a doua, distribuim podcastul în grupurile pasionaților de fotbal pe care le frecventăm, tot pe Facebook, cum zice Vlad. Evident, îl promovăm și prin profilurile noastre personale, de cele mai multe ori.

Am încercat și să folosim Facebook Ads uneori, când am simțit că am produs un content peste medie, pentru a testa apele. Cred că sintagma asta e bună pentru a descrie ce facem acum. Testăm apele, vedem ce merge, ce nu merge, ca într-un viitor cât mai apropiat să avem un plan concret de promovare cât mai bun.

Planuri

Vlad: În primul rând să continuăm să existăm în sinergia pe care o avem acum între noi: eu, Dan, Mihai și Mihai. Chestia asta ne va duce departe.

Vreau să încercăm un format narativ, pe care să-l livrăm ca o mini-serie separate de Tackle Show (un spin-off, dacă vrei). Ideea există, timpul se negociază crâncen însă.

Dan: Mereu e loc de îmbunătățire, iar sentimentul pe care-l ai când ieși din studio-ul de înregistrare știind că ai făcut o treabă bună e foarte fain. Personal întotdeauna încerc să cresc de la ediție la ediție. Uneori observ când nu reușesc asta și mă întreb mereu ce puteam face mai bine.

Sperăm să ne creștem audiența tot mai mult, fiindcă noi considerăm că producem conținut de calitate. Iar din păcate românii trebuie educați ce înseamnă calitate înainte ca ei să-și dea seama că asta își doresc, de fapt. Eu am o mare mâhnire vizavi de cum arată marile publicații de presă sportivă din România, dar problema este că din start publicul consumă ce i se dă și se obișnuiește astfel. Noi (și multe alte publicații recente mai mult sau mai puțin independente) ne dorim să educăm generațiile viitoare cu o calitate mai bună în tot ce facem.