Pe măsură ce luam pulsul oamenilor din spatele producțiilor video, monteurii, e din ce în ce mai clar că nu ei sunt eroii meniți să salveze orice producție de la trecerea în uitare. Dacă nu s-a filmat, regizat și jucat bine, cam greu se mai poate face ceva în faza de montaj, iar nimic nu va face din ceva bici, în cabină. Din toate tehnicile noilor media, sociale sau nu, Letiția Ștefănescu a îmbrățișat jump cut-ul, această teroare a filmului, cum o numește ea, care s-a strecurat în limbajul vizual cotidian, pentru a face vorbele mai puternice în raport cu estetica.
"La fel ca orice departament – imagine, scenografie, machiaj, costume etc – și montajul își aduce aportul cum știe el mai bine – adică nelăsând prostii în produsul final, dându-i ritm, coerență, fluiditate etc. E datoria lui să facă asta, nu e “super-eroul” care salvează ziua".
Un moment de aha! pentru Letiția a fost în anul I de facultate pe când lucra la “O zi bună de plajă”, când producătorul i-a spus să schimbe locul unor secvențe și totul a început să curgă. Momentan, e pe cale să finalizeze documentarul “Spioni de ocazie” în regia Oanei Giurgiu, o poveste ce se întâmplă în 1944, unde a trebuit să aleagă din aproximativ 40 de mii de fotografii. Ca să și vezi la lucru stilul Letiției, ai aici reel-ul ei, iar pagina de IMDB aici.






















