Totul poate fi frumos la limba română, chiar și zbaterile ei prezente printe emoticoane, valori, solidaritate și gif-uri, atâta timp cât nu o folosim mecanic. Dar prin repetarea abuzivă a acelorași expresii, vorbirea începe să semene cu un google translate defect. Limba română s-a blazat și suferă de plictiseală și rușine, crede Antoaneta Opriș, strateg de comunicare și relații publice și autoarea cărții-jurnal “Mami? Da, dragoste!”.
”Nu am o problemă cu expresiile în sine. Am o problemă cu purtatul uniformei. Am o problemă cu standardizarea comunicării cu standardizarea punerii în cuvinte, cu standardizarea unui lucru atâta de intim și de organic și de frumos”, spune Antoaneta.
Mecanica aceasta este dată mai departe și copiilor, zilele acestea, de părinții zeloși. Cum facem să o salvăm de clișee și cum ar arăta un rehab lingvistic pentru cei care chinuie limba? Răspunde Antoaneta după cum urmează:
Mi se pare că limba română se îmbogățește foarte frumos în ultimii ani. Din păcate, pe cât de bogată a devenit limba, pe atât de stângace și săracă îmi pare că a devenit folosirea ei. Relația majorității românilor cu limba română, și cu cuvintele în general, a devenit o relație roasă și obosită, o relație pe care nu o ajută din spate lectura, nu o ajută plăcerea jocului cu cuvintele, nu o ajută sarcasmul și nici bucuria oamenilor de a vorbi, de a alătura cuvinte pentru a se spune pe ei. Eu m-am închis cu bună știință într-o bulă de școală veche, în care se vorbeste mult, în care cuvintele sunt făcute bici, în care se soarbe spuma acestei limbi extrem de generoase. Dar constat cum, îngopată de emoticoane, onomatopee sau neologisme care te fac să pari modern, limba română s-a blazat și suferă de plictiseală și rușine.























