În Franța i se spune că are un stil englezesc, iar în Anglia e considerat foarte ”frenchie”. Dar fantezia și bucuria descriu cel mai bine ilustrațiile create de Aurélie Guillerey. În copilărie, desenul era ca o joacă și a continuat să fie așa și după ce a studiat artele frumoase la Universitatea de Artă din Strasbourg, a creat ilustrații de carte pentru copii, dar și pentru reviste și afișe pentru trupe de teatru pentru copii. Oricare ar fi proiectele pe care le ilustrează, pentru Aurélie Guillerey desenul rămâne o formă de libertate.
”Nu-mi plac deloc cărțile moralizatoare. Am rămas foarte copil și mă inspir și de la proprii mei copii. Nu îmi pun bariere, dacă un text îmi place, consider că are locul său printre copii”, spune Aurélie.
Cartea Vine tata, cu pașii lui de uriaș, scrisă de Nadine Brun-Cosme și ilustrată de Aurélie Guillerey, tradusă în peste 20 limbi, a apărut recent și în România. De altfel, Aurélie va fi prezentă la Bookfest, la standul Editurii Frontiera, duminică, 28 mai, de la ora 12.00, unde va ține un atelier de desenat pentru copii.
Până atunci, povestim cu Aurélie în rândurile de mai jos despre procesul ei de creație și trendurile din ilustrație din 2023.
Momente importante
Am intrat la Școala Națională Superioară de Arte Decorative din Strasbourg în 1995. În primele trei ani, am experimentat mult cu gravura, pictura și sculptura. Apoi am continuat în atelierul de ilustrație narativă cu profesorul principal Claude Lapointe. Am învățat mult despre relația dintre text și imagini, dar mult mai puțin despre tehnicile în sine.
Partea tehnică a venit odată cu experiența. Și continuu să învăț mult în continuare. Ceea ce a fost extrem de formativ este întâlnirea cu ceilalți studenți din clasa mea, discuțiile noastre foarte bogate despre ilustrație și descoperirea unor lumi grafice variate.
Cum a început relația cu desenul
Eram o fetiță destul de singuratică deoarece sora mea mai mică s-a născut când aveam deja 6 ani. Desenul era un refugiu pentru mine. Îmi plăcea să desenez personaje, să le descriu caracteristicile, să le schițez hainele. Era puțin ca și cum aș juca cu păpuși, dar cu personaje de hârtie.
Am știut mereu că voi avea o profesie legată de desen. Inițial, mă gândeam la designul de modă, dar apoi am descoperit meseria de ilustrator la școala de arte decorative. M-am implicat în această profesie care îmbină atât de bine pasiunea mea pentru literatură, povești și desen.
Mereu învăț. Universul meu grafic devine mai precis. Desenul meu se îmbunătățește mereu.
Inspirația
Când citesc pentru prima dată un text pe care trebuie să-l ilustrez, uneori nu am nicio idee. Ideile vin în timp ce desenez. Am mereu un carnet în care desenez liber, fără constrângeri de text. Desenul liber contribuie la hrănirea lucrărilor mele.
Îmi place și să mă învălui în cărți ilustrate din anii '20-'30 sau în munca artiștilor de afiș din anii '50-'60. Aceste ilustrații sunt incredibil de moderne, cu o economie de mijloace, culori, este foarte inspirațional.
Îmi place foarte mult și arta populară, în obiecte, arhitectură, modele, țesături. Este o sursă frumoasă de inspirație.
Stilul tău de ilustrație
În Franța, mi se spune că am un stil puțin englezesc, iar în Anglia, consideră că sunt foarte, foarte frenchie! Cred că este fantezia pe care o adaug personajelor mele care creează o nebunie delicată în imaginile mele! De multe ori are o mică notă retro (din dragostea mea pentru cărțile vechi).
Simplific tot mai mult, atât în culori, cât și în trasături. Am învățat și foarte multe cu ajutorul instrumentelor digitale, chiar dacă în unele albume mă întorc la desenul tradițional cu peniță și cerneală chineză.
Sensbilitățile cărților pentru copii
Nu-mi plac deloc cărțile moralizatoare. Am rămas foarte copil și mă inspir și de la proprii mei copii.
Nu îmi pun bariere, dacă un text îmi place, consider că are locul său printre copii.
Vine tata
Când am primit textul de la Nadine Brun-Cosme, l-am acceptat imediat. Nu aveam nimic de obiectat la textul ei. Funcționează perfect. Este un text care mi-a oferit multă libertate. Mi-am imaginat întreg un univers în jurul acestui tată puțin fantasmagoric. El are o mașină veche, un 2CV.
Pentru mine era imposibil ca el să aibă o mașină cu un design contemporan. Mașina are și găuri în acoperiș, de aceea el are întotdeauna o umbrelă deoarece plouă înăuntru!
Acest personaj are o mică notă a filmului "Mon Oncle" de Jacques Tati (încă una dintre influențele mele certe!). Această carte este tradusă în peste 20 de limbi.
Tabieturi
Desenez de la ora 9 dimineața până uneori târziu în noapte. Dar locuiesc nu foarte departe de mare. Când am nevoie să iau o pauză, fac plimbări pe coasta Bretaniei.
Fac acuarele împreună cu băiețelul meu căruia îi place să mă însoțească și să deseneze singur.
Am întotdeauna mai multe albume în curs de desfășurare. În luna septembrie vor apărea două albume de care sunt foarte mândră. Unul scris de Sophie Astrabie și unul în colaborare cu Jo Hoestlandt.
Trenduri în ilustrație în 2023
Se poate observa o minunată reîntoarcere către tehnici mai tradiționale, precum pictura, cerneala și acuarela. Este cu siguranță o dorință de a ne îndepărta de digital, care are tendința de a uniformiza stilurile și de a invada viața noastră de zi cu zi.
Cărțile preferate din copilărie
Am moștenit cărțile mamei mele, în mare parte colecții ilustrate din anii '50. Personal, îi iubeam TomTom și Nana de la Bayard Presse. Poveștile erau atât de amuzante, cu multe nazbâtii care se întâmplau în restaurantul părinților lor. Richard Scarry și toate detaliile mici, personajele lui animale atât de înduioșătoare. Când eram mică, aveam mult mai puține cărți ilustrate decât copiii mei! Mai târziu, i-am descoperit pe Tomi Ungerer și Arnold Lobel.
Am ilustrat povestea fraților Grimm "Hansel și Gretel" la începutul carierei mele. Mi-ar face în continuare mare plăcere să o ilustrez din nou dacă mi s-ar cere. Casa de turtă dulce ascunsă adânc în pădure mă fascinează în continuare!
