Brandurile autohtone traiesc, de ceva vreme, sub amenintarea concurentei ce vine din Vest, dupa integrarea in UE. O parte din producatori, mai ales cei din sectorul alimentar, s-au pregatit pentru a intampina situatia intensificandu-si eforturile de branding. Iar daca unii au preferat sa incorporeze in marcile nou-create valori comune europene, pentru a face fata si pe anumite piete regionale, altii - se pare, tot mai multi - mizeaza pe "romanism".
Ce branduri vor rezista si ce branduri vor muri in lupta cu cele internationale, care incep sa dea navala dupa integrare? Este in continuare o intrebare la ordinea zilei. Mai ales acum, cand pe rafturile magazinelor au inceput sa apara marci noi, din UE, la preturi comparabile cu ale marcilor locale. In mediile de marketing au fost si sunt inca foarte multe controverse in aceasta chestiune.
Unii spun ca brandurile "crescute" sa fie locale nu vor mai avea nicio sansa in fata celor internationale, ca globalizarea va duce la banalizarea stilurilor de viata, asa ca brandurile internationale vor "rade" totul in cale, cu foarte putine exceptii. Toate fuziunile, achizitiile preconizate dupa aderare vor face din marci niste hibrizi culturali, a caror origine va fi imposibil de identificat, erau de parere expertii. Chiar si celebrul brandolog Walli Ollins facea niste previziuni sumbre in ceea ce priveste brandurile nationale, afirmand ca natiunea si brandurile asociate cu ea sunt adanc inradacinate in gandirea colectiva, "dar, cu cateva exceptii, brandul national este pe moarte".
