În România, oamenii ajung să suplinească lipsurile unui sistem întreg, spune Laura Ionescu, copywriter freelancer, autoarea cărții ”Nu te găsesc pe nicăieri”. Și chiar dacă asta ne forțează și ne erodează mult resursele, e și motorul empatiei care ne duce înainte. Laura și-ar dori, totuși, să ajungem să trăim, nu doar să supraviețuim. Dar știe că schimbările în bine cer timp și răbdare și, uneori, nu se văd atât de ușor, în timp ce le trăiești.
"Să mă nasc în România mi-a dat șansa de a vedea cât de mult pot ajunge unii oameni să conteze în viața ta, suplinind lipsurile unui întreg sistem. Cât de mult contează să te străduiești să faci bine în jurul tău, chiar dacă nu e un bine evident, imens", spune Laura.
Cum arată România Laurei, cu bune și cu mai puțin bune, și care sunt motivele ei de optimism, citiți în rândurile următoare:
M-am întrebat cum ar fi fost să mă nasc în altă țară, dar cred că e una dintre marile întrebări pe care le-am condamnat să rămână retorice. Mi s-a părut inutil să-mi fac scenarii, când n-aveam de gând să le transform în realitate - pentru că nu am vrut, de fapt, niciodată să mă mut cu adevărat altundeva. Am ales să rămân aici chiar și când mi s-a oferit ocazia să plec.


![[România care ne place] Laura Ionescu: Am încredere în locuitorii micuței mele Românii, un teritoriu emoțional în care încrederea e lege, solidaritatea e lege, înțelegerea e lege](https://media.iqads.ro/2023/12/kla08812-cover-850.jpg?v=202312270842)





















