De la 13 ani a fost convinsă că vrea să fie regizor de film. Când unii dintre noi nici nu știam pe ce lume eram la acea vârstă, Ana-Maria Comănescu afla că există regia și voia să aibă acea meserie. N-a fost doar o idee trecătoare, a mers la UNATC, cu toate că fusese acceptată la 2 școli de film din Anglia. A vrut să rămână în tară, fiindcă industria românească de film i se părea efervescentă și în plină creștere. A făcut câteva scurtmetraje, iar anul trecut a debutat în lungmetraj cu filmul „Horia”.
"După lansarea primului film, simt că e un teren minat aici. Dacă nu faci film ultracomercial sau strict pentru festivaluri, te situezi la mijloc, unde nu există încă un public. Și te întrebi inevitabil, pentru cine faci filmul? Există public și pentru tine? Și dacă da, cum îi aduci la cinema?", spune Ana-Maria.
Vorbim cu regizoarea Ana-Maria Comănescu despre film, lungmetrajul „Horia” și scurtmetrajul „Pisica moartă”, filme cu care a participat anul acesta la TIFF.
Călătoria mea profesională în această direcție a început de foarte devreme. Știu că sună a invenție, dar eu am fost convinsă de la vârsta de 13 ani că vreau să fiu regizor de film. Practic, atunci am aflat că există meseria aceasta și mi s-a pus pata, cum se zice. După anii de liceu în care nu m-am dezis, am decis să merg la UNATC, deși fusesem acceptată la două școli de film din Anglia care mă tentau. Mi s-a părut mai potrivit să rămân în țară, iar industria de film românesc era într-un boom, o efervescență.
