Trupa The Strizzers se pregătește de lansarea unui nou videoclip pentru cel mai recent single al lor, I am a winner. Au deja un album lansat - Some kind of hero - cu un feedback bun din partea fanilor. Anul trecut au avut și un mini turneu în Bulgaria și România alături de o trupă locală, iar momentan lucrează la noi materiale.
Monica Elena Costin este vocalista trupei, vine din Bacău și spune că și-ar dori să aibă mai mult timp să se dedice muzicii și industriei muzicale. Apropo de cea din urmă, spune că există o reticență față de trupele noi, de multe ori mesajul transmis către trupă fiind să reziste câțiva ani pe piață, până să se întâmple ceva.
"Cred că cel mai greu este să găsești timpul în care 5 oameni, cu vieți și programe diferite, cu familii și tot felul de alte angajamente sociale, se pot întâlni pentru câteva ore ca să lucreze la proiect. Și asta preferabil de mai multe ori pe săptămână, căci o întâlnire săptămânală de câteva ore abia este suficientă pentru repetiții", spune Monica.
Despre muzică, AI, concerte și rock urban povestește Monica mai multe în rândurile de mai jos:
Începuturile tale muzicale
Pasiunea mea pentru muzica a luat naștere în anii adolescenței, perioadă în care, la fel ca orice adolescent care se descoperă, am căutat activ un grup cu care să mă identific. L-am găsit la Clubul Elevilor din localitatea Moinești, județul Bacău, localitatea mea natală. Acolo am întâlnit un grup de oameni pasionați de muzica rock, iar în jurul acestui club al elevilor s-a născut o întreagă mișcare artistică, formată din tinerii și trupele pe care le-au creat.
Eu personal am făcut parte din două astfel de trupe, într-una fiind solistă și în a doua cântând la bass. Am concertat atât la nivel local, cât și în festivaluri și concursuri județene și naționale. A fost o perioadă de care îmi amintesc cu mult drag. Trupele respective s-au destrămat odată cu plecarea membrilor la facultate, în diverse orașe din țară, însă cu mine a rămas acest „virus” al muzicii, ceea ce m-a făcut ca oriunde mă aflu să caut compania oamenilor care suferă de aceeași „afecțiune”. Așa, long story short, am ajuns după mulți ani să fac parte din The Strizzers.
Ideea formației
Ideea formației The Strizzers a venit de la Andrei Hoisescu (chitară). El este cel care a dezvoltat conceptul trupei și a căutat rând pe rând oamenii potriviți ca acest proiect să prindă viață. Pasiunea pentru muzică a fost cea care l-a determinat să facă acest demers și pentru asta îi voi fi etern recunoscătoare.
De ce The Strizzers
Este un nume total inventat, motiv pentru care îi putem atribui ce înțeles vrem și încurajăm oamenii să ne spună cu ce îl asociază. De cele mai multe ori noi îl asociem cu mesajul nostru de rock urban, „strizzers” sunând puțin ca „streets”. Dar pentru mine personal este reprezentarea scrisă (sau fonetică, pentru cazul în care cuvântul este pronunțat), a ceea ce a ajuns să fie cel mai important proiect din viața mea.
Recunoaștem totuși că în alegerea numelui a fost vorba și de un aspect pragmatic - dorința ca atunci când cineva caută „The Strizzers” pe internet, trupa noastră să fie singurul rezultat. Așa ne-a fost ușor să găsim domeniul web - thestrizzers.ro și toate paginile de social media libere. Dacă ne cauți pe YouTube sau Spotify, nu ai cum să ne confunzi.
Credit foto: Mircea Florea
Rock urban: versuri, inspirație și agitația cotidiană.
Ideea de rock urban a venit tot din partea lui Andrei, la fel ca și versurile și inspirația lor din agitația cotidiană. Spre deosebire de mine, el este născut și crescut în București și iubește această viață agitată foarte mult. Bucureștiul, de fapt toate centrele mari urbane, au o vibrație aparte, iar dacă te lași ghidat de urechi vei observa tot felul de sunete specifice, de la zgomotele vecinilor, la trafic, sunetul de metrou, zarva generală. Pe o parte dintre acestea le-am izolat și le-am inclus în piesele de pe primul nostru album, ”Some Kind of Hero”, ca un omagiu și totodată ca elemente de interes auditiv.
Acum, în ceea ce privește versurile, ele cuprind emoții și trăiri care pot fi universale, iubire, dezamăgire, teama de nou, speranță, furie ș.a.m.d., dar ele fiind trăite în agitația cotidiană, sunt asociate acestui spațiu.
Cum a fost primit primul album
A fost primit foarte bine, atât în București cât și în țară, în orașele unde am fost să îl promovăm. Noi suntem mulțumiți cu rezultatele avute de el, atât în mediul online cât și în ceea ce privește feedback-ul publicului la concerte.
Cum e viața de trupă alternative
Pentru noi, viața de trupă alternative a fost intensă, dar foarte satisfăcătoare, mai ales în a doua parte a anului. Pentru noi, 2024 a venit și cu schimbări în compoziția trupei. Doi dintre membrii inițiali, Adrian Popa (chitară) și Mihai Arapu (tobe) au decis să părăsească proiectul, însă le-au luat locul Marius Barbu (chitară) și Pavel Borta aka Pasha (tobe), iar de la jumătatea anului lucrurile au reintrat pe traiectoria propusă.
Apropo de ce s-a schimbat în ultimii ani, am observat că au apărut tot mai multe proiecte noi, trupe ambițioase, care sună bine și au un mesaj de transmis. În paralel mi se pare că s-au înmulțit și concertele și festivalurile dedicate sau care să includă și acest gen. Acesta poate fi un lucru minunat, fiind dată astfel posibilitatea mai multor artiști să se exprime creativ pe scenă, dar în același timp am observat și o concurență tot mai crescută pe piața evenimentelor, iar publicul, deși s-ar bucura de tot ce e sub soare, are totuși timp și buget limitat.
Credit foto: Cristina Maria Stan
Zi-ne mai multe despre noul single - I Am a Winner
Este piesa mea preferată de până acum. Și nu doar pentru că este ultima lansată, dar pentru mesajul ei cu care mă identific foarte mult. I Am a Winner descrie lupta interioară dintre dorința de a-ți descoperi sinele și presiunea socială de a te încadra într-un tipar bine stabilit. Vorbește despre nevoia de libertate ce ne este perfect cunoscută tuturor, pusă pe un ritm îndrăzneț și „obraznic” de rock alternativ. Piesa celebrează autenticitatea, acceptarea de sine și ruperea barierelor sociale, lucru pe care le-am trăit și le trăiesc la ordinea de zi. Și nu cred că doar eu. Se vrea a fi o încurajare și un îndemn că totul va fi bine, pentru oricine simte că este în această situație.
Ce ar trebui să știe publicul despre The Strizzers
Cu toate că fiecare dintre noi are și altă viață profesională pe lângă cea de artist, suntem extrem de serioși și dedicați muzicii și cea mai mare dorință a noastră este să ajungem în fața oamenilor, să le transmitem emoțiile din muzica noastră și să legăm noi conexiuni. Personal ar fi un vis devenit realitate să mă pot dedica doar muzicii și industriei muzicale, un vis pentru care muncesc intens de mai bine de doi ani.
Imagine & Social Media
Cu social media am fost în relații foarte bune încă de la început. Cum am zis mai devreme, am găsit cu ușurință toate domeniile și numele de utilizatori libere datorită numelui nostru inventat. Apoi, eu personal am dezvoltat o pasiune pentru social media în perioada pandemiei (că ceva trebuia să fac închisă în casă atât de mult timp), lucru care mi-a fost de folos ulterior când a venit vorba de prezența The Strizzers în social media. Avem inclusiv o persoană dedicată de social media cu care colaborăm, Raluca Pană, pentru care suntem foarte recunoscători. Este un al șaselea membru în echipă, pe care deși nu o vedeți pe scenă, o vedeți de multe ori în grafica și imaginea noastră online. Legat de partea de imagine, avem logo și o prezență online coezivă, dar este un proces continuu de descoperire și îmbunătățire, mai ales pe partea de concerte live.
AI & muzica
Cu siguranță va impacta muzica, ca mai toate domeniile, de fapt. Există aplicații care pot face muzică pe baza indicațiilor tale în cateva minute. Și de multe ori nu sună rău, deși nu sunt nici neapărat piese cap-coadă așa cum suntem noi obișnuiți să ascultăm. Dar sunt convinsă că tehnologia va avansa.
Noi am îmbrățișat tehnologia AI, mai ales pe partea de grafică și video. Avem și un videoclip, pentru piesa noastră Run From it All, care este augmentat cu AI și suntem foarte încântați de ce a ieșit:
Progresul este inevitabil și ne vom adapta, în ciuda valului de opoziție care se resimte pe alocuri. Până la urmă așa s-a simțit și când s-a trecut de la muzica pe CD la aplicații de streaming audio, nu?
Provocări
Cred că cel mai greu este să găsești timpul în care 5 oameni, cu vieți și programe diferite, cu familii și tot felul de alte angajamente sociale, se pot întâlni pentru câteva ore ca să lucreze la proiect. Și asta preferabil de mai multe ori pe săptămână, căci o întâlnire săptămânală de câteva ore abia este suficientă pentru repetiții.
Un alt obstacol de care ne-am lovit este reticența multor oameni din industrie la trupele noi. Am simțit, mai ales în primul an, foarte intensă ideea aceasta de „rezistați voi câțiva ani în piață și după vorbim”. Idee pe care o înțelegem, ca și concept, dar nu ne-a plăcut să ne confruntăm cu ea, noi fiind pe cai mari și pregătiți să cucerim orice obstacol ni s-ar fi pus în cale. Cu toate acestea credem că ne-am construit ușor, ușor o imagine de trupă serioasă și începem să vedem și roadele acestei munci.
Ce aș schimba? Aici o să răspund iar în nume personal și chiar dacă o să sune ca un clișeu, mi-aș dori să pot investi mai mult timp în muzică și în industria muzicală.
O întâmplare memorabilă din concerte
Am organizat anul acesta împreună cu trupa People of Maha din Bulgaria un mini-turneu româno-bulgar, care a cuprins 6 concerte, 3 de fiecare parte a Dunării. În septembrie a avut loc partea bulgară a turneului, iar unul dintre concerte a fost în Bansko. Fiind vorba despre o stațiune cunoscută în special pentru schi, iar noi fiind acolo în luna septembrie, nu aveam așteptări prea mari de la respectivul eveniment. Și surpriză! A fost plin, oamenii s-au distrat cu noi, au cântat chiar dacă nu prea știau piesele, au dansat și am petrecut împreună o seară memorabilă!
Credit foto: Cristina Maria Stan
Rockul în 2025
Pe plan local (și când zic local mă refer la România, ca întreg), cum ziceam și mai sus, mi se pare că au apărut multe trupe noi care sună foarte bine și care aduc un aer proaspăt muzicii rock. Și știu sigur că există și un număr mare de ascultători de rock, pentru că îi văd la toate concertele și festivalurile mai mari. Cred că o problemă la care merită lucrat este modul în care îi faci pe acei oameni care sunt dispuși să plătească un bilet de 200-300-500 sau mai mulți lei pentru un artist internațional să fie dispuși să ofere și 50 de lei pentru un bilet la un concert underground. Și să aibă curiozitatea să descopere talente locale.
Și tot în acest sens…ai observat că mulți artiști din mainstream cântă live cu trupe, respectiv cu aranjamente care sună cât se poate de rock? Eu sunt convinsă că în public există acest „gust” pentru muzica rock, cu diferitele sale substiluri, însă întrebarea cheie este cum faci să ajungi la acest public și odată ajuns, să stabilești cu el o conexiune de durată.
Și la nivel global observ că muzica rock este în continuare ascultată, poate nu cu aceeași intensitate ca în deceniul trecut, însă este în continuare relevantă.
