[Era Nesiguranței] Paul Palencsar: Libertatea nu înseamnă anarhie și haos. Or, dacă nu înțelegem asta, riscăm să pierdem perspectiva corectă asupra vieții sociale

Dacă reușim să trecem cu bine peste momentul alegerilor prezidențiale din primăvara asta, toate „manualele” despre democrație, gândire critică și informare care s-au creat din evenimentele ultimilor ani ar trebui să devină cărți de studiu în școală pentru noile generații. Ca să nu mai riscăm să ajungem unde suntem astăzi. Așa crede jurnalistul Paul Palencsar.

Legionarismul a câștigat nepermis de mult teren într-o țară democrată, iar România riscă să trăiască aproape de „Estul Sălbatic”. Pare că ne-am uitat toată istoria și faptul că, niciodată, nimic bun nu a venit dinspre vecinii noștri de la Est.

"Două ideologii criminale au căpătat respectabilitate și legitimitate. Iar românii au votat ca atare. Exista legi care pedepsesc propaganda legionară, dar nu sunt aplicate atunci când e cazul. Statul român e slab, iar asta vedem mai ales în ultimii cinci ani", crede Paul.

Vorbim cu jurnalistul Paul Palencsar despre vremurile deja halucinante pe care le trăim.

Etape formatoare 

Mereu, am proiectat în spațiul public dimensiunea mea de jurnalist. E întâlnirea dintre valorile mele morale și realitatea societății românești, una măcinată de corupție și impostură. Nu abordez subiecte soft, frumoase. E pierdere de timp. O sustragere lașă de la lupta cu răul.

Fac film documentar, reportaje video, interviuri filmate și scriu pe diverse platforme de jurnalism online. Pagina mea de Facebook, desigur, e alt mijloc de exprimare, tot jurnalistic.

Etapele mele formatoare nu sunt distincte. Evident, am trecut printr-o transformare, dar n-aș putea să o creionez precis. Cred că am fost marcat de două elemente: drama țării în care trăiesc și întâlnirea cu oameni pentru care valorile morale sunt mod de viață.

Cum ai descrie vremurile pe care le trăim 

Trăim anii '30 ai secolului trecut. Manifestările sunt similare, chiar dacă au mijloace noi, moderne. Recrudescența ideologiilor criminale la asta trimite. Legionarism, în România, nazism, în Germania. AUR și AFD sunt omoloage. Halucinantă e fascinația unor milioane de oameni ai căror înaintași au trăit grotescul lăsat în urmă de aceste ideologii, dar care se avântă cu toată ființa în aceleași greșeli fatale.

O excepție sunt SUA, care au trecut la fascism, căci asta e administrația Trump, deși au peste două secole de tradiție democratică neîntreruptă. Se pare, rețeta liderului carismatic e la fel de ispititoare în toate epocile.

Ce reușeste încă să te surprindă 

Prostia omenească. E mereu proaspătă și nu lasă loc plictiselii. Cu prostia e foarte greu să lupți, pentru că ea operează în afara rațiunii. Orice argument rațional rămâne irelevant pentru prostul solemn. În România și în lume, drama este că prostia colectivă a crescut până a ajuns la o masă critică. E greu spre imposibil de contracarat prostia multiplicată în milioane de persoane. Prostia colectivă confirmă prostia individuală. Adică, fiecare simte că are un rost identitar, că aparține.

Nu pot spune că mă simt luat pe nepregătite vreodată. Încerc să nu se întâmple asta, în măsura în care ține de mine. Cred că jurnalistul trebuie să fie acasă în orice palier de discuție. O cultură generală solidă stă la baza jurnalismului de bună calitate. Din păcate, în România ultimului deceniu calitatea de jurnalist e aruncată în derizoriu din cauza celor care pretind acest statut, fără să aibă minim de pregătire. În fapt, o impostură.

Cele mai mari provocări ale lumii noastre

Fix în acest moment, cea mai mare este dictatura. Reapariția mișcărilor și partidelor politice extremiste este expresia îmbolnăvirii societății. Acum, societatea românească se află în metastază. Statul român a eșuat nu doar în a-și proteja cetățenii, dar și în datoria sa elementară de a proteja democrația câștigată cu sânge în 1989.

Foarte mulți români de bună credință sunt de-a dreptul speriați de ceea ce văd de cinci ani încoace. România pare într-un haos etern, pigmentat cu urlete și lupi dacici. Elementele de cea mai proastă factură ale societății, care în orice țară cu democrație consolidată sunt marginale și marginalizate, au ajuns factori de decizie în Statul român. Parlamentul României e compus 32% din partide extremiste.

Soluția există. Se numește vot și fiecare trebuie să o folosim. Românii trebuie să voteze în luna mai un președinte proeuropean, cu solide valori democratice. Altfel, ceea ce trăim acum e doar aperitivul pentru o dictatură înfiorătoare.

Ce ne ajută să navigăm prezentul

Întotdeauna, supraviețuirea se face prin cultură. Exclusiv. Nimic nu poate suplini cultura. Sau lipsa ei. În cele mai crâncene dictaturi, oamenii liberi au supraviețuit datorită libertății interioare pe care au dobândit-o și păstrat-o prin cultură. De aceea, omul trebuie să folosească timpul democrației pentru a-și construi o viață interioară profundă. Viața spiritului. Este singura investiție pe care nimeni și nimic nu o poate fura. Asta explică de ce oameni aparent firavi trupește au rezistat totalitarismului ceaușist. Doina Cornea e un exemplu definitoriu. Dar și alții, Corneliu Coposu sau Nicolae Steinhard, care au trecut prin infamele temnițe comuniste.

Așadar, există speranță. Trebuie doar să ne dorim.

Abilități și aptitudini de ajutor în verificarea informațiilor

Niciodată, nu trebuie să adulăm persoane, ci principii. Persoana se poate rătăci ea însăși de morala democratică, principiile, nu. Esențiale în democrație sunt principiile adevărului și al libertății. Unul derivă din celălalt. Sunt atât de complementare, încât dacă dispare unul, dispare și celălalt. Asumarea adevărului și libertății ca mod de viață așază în om adevărata perspectivă asupra existenței. Se formează un aparat critic care filtrează și respinge orice tentativă a politicului de a confisca democrația, ca manifestare a adevărului și libertății.

Democrația unui popor se păstrează și perpetuează numai dacă poporul însuși e educat în spirit democratic. Cei 45 de ani de comunism și lipsa educării democratice de după au dus la poporul român din prezent, unul refractar la adevăr și libertate, cu reflexe letargice în fața răului. Drama e că nu mai avem timp să reparăm ceva, esențial.

Importanța surselor de informare

Trăim într-o epocă în care calitatea informației poate face diferența dintre viață și moarte. În pandemia de Covid, foarte mulți români au murit cu zile, din cauza propagandei mincinoase cu privire la normele sanitare și vaccinare. În prezent, dezinformarea induce panica generală că România intră în război cu Rusia. Altă minciună aruncată pe piața informațiilor, cu intenția de a destabiliza.

Din păcate, ajungem tot la capacitatea individuală de discernere, care, în lipsa unor valori morale solid însușite, dă rateuri dintre cele mai elementare, cu deznodământ tragic. Așa se face ca foarte mulți români sunt fascinați de formatori de opinie care nu au nimic în comun cu adevărul și libertatea. Expunerea prelungită la minciună produce în cel expus o mutație esențială. La final, persoana nu va mai deosebi adevărul de minciună.

Fascinația românilor pentru personajele extremiste

Fascinația românilor pentru personajele și partidele extremiste vine din ignoranță, dar și din băgarea sub preș a adevărului.

În ultimii 35 de ani, am făcut un tabu din Holocaust și din crimele comunismului. În consecință, două ideologii criminale au căpătat respectabilitate și legitimitate. Iar românii au votat ca atare.

Exista legi care pedepsesc propaganda legionară, dar nu sunt aplicate atunci când e cazul. Statul român e slab, iar asta vedem mai ales în ultimii cinci ani.

Nostalgia după epoca Ceaușescu își are cauza și în lipsa unui proces de tip Nurenberg la căderea comunismului, când torționarii, securiștii și politicienii comuniști trebuiau judecați și condamnați. Nu am făcut asta și pare că nici nu suntem dispuși să o mai facem.

Ce ma sperie e masa critică pe care extremismul a atins-o în România. Ceea ce era marginal și izolat a ajuns central și clamat. Peste trei milioane de români au votat partidele extremiste. Desigur, există drum de întoarcere, doar ca acesta e mereu dureros, ca o exorcizare.

Apărarea democrației

Democrația se apără prin vot. Niciodată democrația nu poate fi apărată cu mijloace nedemocratice. Oriunde și oricând s-a încercat, democrația a murit. Drama e că pentru a o restaura este nevoie sa curgă sânge. Momentul decembrie 1989 e încă proaspăt în memorie.

Ce facem cu învrăjbirea dintre noi

E firească o oarecare polarizare, în orice societate democratică. Diferența de idei și opinii are și această valență. Dar când se nasc adevărate tabere care nu se sfiesc să recurgă la violență verbală și fizică, lucrurile au mers prea departe.

Statul român e obligat să folosească mijloacele pe care le are la dispoziție. Justiția e unul dintre ele. Oricine sabotează democrația, trebuie sa ajungă în fața Justiției. Libertatea nu înseamnă anarhie și haos. Or, dacă nu înțelegem asta, riscăm să pierdem perspectiva corectă asupra vieții sociale.

Totuși, consider ca dialogul este soluția la orice formă de antagonizare. Singura cale de a ajunge nu la uniformizarea opiniilor, ci la un numitor comun. De aici putem construi împreună, acceptând diversitatea în unitate.

La ce te uiți, ca să fii sigur că rămâi în zona adevărului

Niciodată, nu votez persoane. Votez principii. Oricât de simpatic îmi este un personaj politic sau altul, când derapează din marja principiilor democratice, a pierdut votul meu. Așadar, e simplu. Important e să nu votăm conduși de emoție. E o capcană periculoasă, care poate aduce la putere dictatori criminali. Amintiți-vă de Germania lui Hitler.

În cabina de vot, aparatul critic al cetățeanului educat în spirit democratic are un rol esențial. Fără acesta, votul devine steril și periculos.

Cum stai aproape de optimism zilele astea

Întotdeauna există motive de bucurie. Orice profesie practicată în exces devine otrăvitoare. Jurnalismul nu face excepție. Chiar și în cele mai grele vremuri avem albastrul cerului și foșnetul vântului printre frunzele copacilor. Avem un întreg tezaur al cărților și autorilor esențiali ai umanității. Niciodată, tristețea nu pătrunde până la capăt. Iar dacă o face, e doar vina noastră.  

Timpul e singura resursă de neînlocuit. Trebuie folosit cu întelepciune. Bun sau rău, ăsta e timpul pe care-l avem. Nu e vina noastră că ne naștem în epocile grele ale istoriei, însă suntem responsabili de timpul care ni s-a dat.

Cum crezi că va depăși România impasul în care se află

Sunt pesimist că România va deveni țara și democrația pe care mi le doresc. În timpul vieții mele, cel puțin. Dar dacă există o salvare, ea vine exclusiv din apartenența noastră la clubul select al Europei, un spațiu al libertății, leagăn de civilizație bimilenară.

Niciodată, nimic bun nu ne-a venit de la Est. Rusia, în toate regimurile ei, a fost și este un element otrăvitor pentru poporul român. Istoria o dovedește.

Evident, nu rusul de pe stradă e vinovat pentru Rusia lui Putin. Ca și la noi, și acolo există milioane de oameni de bună credință, care suferă din cauza dictaturii. De aceea, nu e cazul sa devenim rusofobi. Cultura rusă este extraordinară, de neînlocuit în peisajul cultural mondial. De fapt, contradicția dintre agresivitatea rusească imperialistă și sublimul culturii rusești este definiția contrastului absolut.

Dacă reușim sa trecem cu bine de hopul alegerilor prezidențiale din luna mai, va trebui să punem în practică ce ne-au învățat ultimii ani. Educația generațiilor de pe băncile scolii va trebui conectată la valorile democrației. Dacă nu vrem sa repetăm ciclic riscul dictaturii subite.

Kit de supraviețuire - cărți, podcasturi, surse de informare

În general, mă informez din publicații mari internaționale. Wall Street Journal, New York Times, dar și BBC, CNN. În plan intern, urmăresc blogeri ca Mălin Bot, dar și platforme online: Europa Liberă, Ziariștii și Epoch Times Romania.

Cât privește cărțile pe care le citesc, încerc sa fie cele esențiale. Câteva titluri: Frații Karamazov, Vremuri second-hand, Așteptând o altă omenire.