[Newsletter Collection] Lara Schütz: Îmi doresc să le aduc cititorilor informații despre ce înseamnă lumea brutăriei din România, dar și de dincolo de granițele României

Pâinea este o iubire veche a Larei Schütz, a descoperit-o prin ochii și simțurile bunicii sale. Ani mai târziu, după ce și-a croit un drum profesional în educație, a revenit la pâine și prima dată a început să coacă pâine. Pașii următori au condus-o către certificarea în domeniul panificației și schimbarea domeniului de muncă.

Lara Schütz este maestră în arta brutăriei, sommelier de pâine și expert în analiza senzorială a pâinii. Scrie în newsletterul The Bread Sommelière despre pâine și istoria ei, despre gogoși, mucenici și gallette. În plus, vorbește cu oameni care au legătură cu brutăria și aduce conversațiile cu ei în newsletter. Nu și-a propus să educe prin textele sale, ci să aducă informații din industria panificației oamenilor care iubesc pâinea și alte produse din aluat.

"Subiectele sunt cele de care mă lovesc în fiecare zi, de la analiza senzorială la competiții de înaltă clasă la care participă și ucenicii mei. Apoi, istoria brutăriei și a produselor de panificație este o arie pe care o explorez cu plăcere, și se pare că și cititorii mei apreciază asta".

Povestim cu Lara Schütz despre newsletterul său, The Bread Sommelière.

Despre tine

Sunt maestră în arta brutăriei, sommelier de pâine și de bere și expert în analiza senzorială a pâinii. Pe lângă toate astea sunt și trainer certificat pentru ucenicii din panificație și mă implic activ ca mentor pentru persoanele care doresc să facă o schimbare de carieră și să învețe brutărie. Fac asta și pentru că eu însămi am făcut o schimbare de carieră și am trecut de la management educațional la aluaturi și știu cât este de important să ai pe cineva lângă tine care te înțelege și te poate ajuta să ieși din blocaje, atunci când nu mai știi încotro să o iei.

Pasiunea ta pentru scris

Am să încep un pic din partea cealaltă a baricadei. Mi-a plăcut întotdeauna să citesc și am avut mereu un respect deosebit pentru scriitorii de literatură. În copilărie citeam tot ce îmi pica în mână, dar eram destul de critică cu modul în care era spusă povestea respectivă. Dar adoram să mă pierd între paginile cărților și îmi amintesc cu drag de vacanțele de vară de la bunici când mă prindea noaptea sub cireș, adâncită în vreo aventură de Jules Verne, de exemplu.

Însă ambiții scriitoricești nu cred că am dezvoltat dincolo de faptul că îmi plăcea mult să scriu compuneri pentru orele de limba română. Fast forward către studenție, am ales să studiez, poate deloc surprinzător, limbi și literaturi străine. Marea mea pasiune a fost și rămâne literatura canadiană, de care m-am apropiat și în cadrul unor programe de cercetare. Și uite așa am ajuns și să scriu lucrări științifice, analize literare, eseuri, articole. Nu am scăpat de scris nici când am decis să îmi schimb meseria, pentru că toate cursurile au venit și cu lucrări de absolvire, așa că pregătirea academică anterioară a continuat să îmi fie de folos.

Ideea newsletterului The Bread Sommelière

Ideea mi-a venit la absolvirea cursului de somelieri de pâine de la Akademie Weinheim din Germania. Bernd Kütscher, directorul Academiei, ne spunea mereu că noi suntem ambasadorii pâinii și că misiunea noastră este nu numai să coacem pâine, dar și să vorbim despre ea. Cochetam de mult cu ideea unui blog despre pâine, însă inspirată de newsletterul Cătălinei Penciu, Eat Cook Travel, dar și de Meal Planning al lui Jo Ilie, am zis că ăsta este formatul pe care mi-l doresc. Substack mi s-a părut o platformă prietenoasă, așa că nu am stat prea mult pe gânduri.

Numele a venit aproape imediat și practic este titlul pe care l-am obținut la Weinheim, tradus în engleză: The Bread Sommelière. Mi s-a părut că reflectă cel mai bine intenția newsletterului, aceea de a aduce oamenilor un pic mai aproape și această direcție profesională, care rămâne pe moment inedită nu numai în România, ci și în Europa. În plus, pe internet toată lumea se intitulează brutar artizan, deci era cazul să mă departajez un pic de această categorie.

Ce aduci cititorilor tăi

Îmi doresc să le aduc cititorilor informații despre ce înseamnă lumea brutăriei din România, dar și de dincolo de granițele României. Abordez teme destul de diferite, de la educația profesională la aspecte legate de analiză senzorială, ori la istoria unor produse de panificație și legătura lor cu diverse sărbători. Îmi place și să stau de vorbă cu oameni care au legătură cu brutăria, într-un fel sau în altul, sau cu gastronomia, deci din când în când voi publica și interviuri. Nu îmi propun neapărat să educ publicul cititor, ci mai degrabă să îi aduc în față niște aspecte legate de industria panificației la care poate altfel nu ar avea acces, iar asta din punctul de vedere al profesionistului trecut prin școli de specialitate și care lucrează într-un mediu internațional.

Comunitatea strânsă în jurul newsletterului

Nu știu dacă o pot numi neapărat comunitate, dar din ce mesaje primesc și din statistici văd în primul rând că am un public mai tânăr decât mine, iar asta mă bucură imens. Știu că se citesc cu plăcere interviurile, dar și episoadele în care vorbesc despre importanța simțurilor și modul cum le utilizăm atât la alegerea pâinii, cât și în viața de zi cu zi.

Direcțiile editoriale

Am să recunosc că nu am o direcție editorială, pentru că acest newsletter este un hobby, deși vorbesc în el despre lucruri legate de profesia mea. Subiectele sunt cele de care mă lovesc în fiecare zi, de la analiza senzorială la competiții de înaltă clasă la care participă și ucenicii mei. Apoi, istoria brutăriei și a produselor de panificație este o arie pe care o explorez cu plăcere, și se pare că și cititorii mei apreciază asta.

Așa am scris la începutul anului acestuia un episod despre istoria galette des rois, un altul despre cea a gogoșilor și legătura lor cu carnavalul, un altul despre mucenici și de ce ar trebui să fim atenți să le păstrăm forma lor deja împământenită. Este fascinant să vezi că totul în brutărie are un rost, desenele de pe galette au un mesaj, gogoșile au un motiv pentru care sunt vedetele carnavalului, iar mucenicii se fac în formă de opturi pentru că au atașată o puternică simbolistică legată de renaștere și speranță, asta ca să dăm doar câteva exemple. Brutăria este un domeniu imens și variat, nu am îndeajuns de mult timp liber ca să scriu pe cât de des mi-aș dori și despre toate subiectele pe care le am zilnic în minte.

Cum decizi ce este important și relevant

Sezonalitatea și sărbătorile îmi oferă subiecte din plin, la fel și trendurile și tendințele momentului. Apoi, de ceva vreme, feedback-ul venit de la cititori îmi oferă constant inspirație, la fel ca și temele pe care le întâlnesc în presă ori în discuțiile cu colegii. Cred că dacă cititorii pun întrebări și fac sugestii de subiecte, atunci am o șansă foarte mare ca ceea ce scriu să fie relevant pentru ei. Uneori, ceea ce poate părea important pentru profesioniști, nu are nicio relevanță pentru public, iar asta este ceva ce nu pot constata decât din mers, și mă adaptez.

Procesul de creație

Probabil prin natura meseriei anterioare, eu scriu spontan și fără să aduc prea multe modificări ulterioare. Documentarea însă, atunci când este nevoie să o fac, durează cel mai mult, pentru că vreau să ofer informații pertinente și verificate. De asemenea, atunci când decid să stau de vorbă cu cineva, îmi iau destul timp ca să mă informez cu privire la activitatea persoanei respective, înainte de a formula întrebările.

Documentarea

Din fericire studiile de specialitate mi-au adus și o bază de date serioasă. Sunt în posesia multor cărți, articole, reviste, știu de unde să îmi iau informațiile online. Nu merg decât pe surse serioase, de încredere, când am dubii știu unde și cum să verific veridicitatea acelor informații. Practic urmez același procedeu, pentru fiecare episod de newsletter, pe care l-aș urma pentru o lucrare academică. Am chiar și bibliografia notată și când este nevoie, citez sursele.

Impactul primelor texte

Nu am pornit cu niciun fel de așteptări la drum, dar nici nu mi-am dorit să scriu doar pentru mine. Așa că primele mesaje, primele shares, primele reacții pozitive la newsletter (negative încă nu am avut haha) au fost o motivație să continui. E drept că am pornit foarte ambițios, cu un newsletter pe săptămână, dar apoi am constatat că nu voi putea ține acest ritm, nu la stilul meu de documentare. Așa că am rărit intervalul de publicare și mă simt mult mai confortabil cu asta. Cred că primele newslettere au fost mai degrabă ca niște postări de blog, influențate de călătoriile momentului și de descoperirile culinare din timpul lor. Primul episod a fost prilejuit de o călătorie la Marea Nordului, pe una dintre insulele germane de acolo, unde am descoperit o pâine cu maia senzațională. Nici că puteam cere un început mai potrivit!

Cum este acum

Mă bucur că nu mi-a dispărut entuziasmul între timp, deși uneori, mai ales în ultimele luni, m-am întrebat cine mai are chef să citească despre pâine & co, țara arde și baba se piaptănă. Însă tocmai gândul ăsta mi-a oferit o nouă serie de episoade, care își așteaptă cuminți rândul la publicare, despre cum pâinea ne-a fost companion chiar și în cele mai tulburi vremuri și cum putem învăța de la ea chiar și cum să ne păstrăm optimismul. Provocator rămâne în continuare să îmi rezerv timp ca să scriu. Uneori scriu în tren sau în avion, între două contracte. Mi se pare frumos când primesc mesaje și port discuții cu cititorii, mi se pare frumos când, făcând documentare, aflu eu însămi ceva nou. Și mi se pare frumos că, per ansamblu, acest newsletter mă face să mă îndrăgostesc și mai tare de meseria mea, cu toate aspectele ei, de la coptul pâinii la analiza senzorială, food pairing, ori lucrul cu oamenii.

Cifrele

În acest moment am undeva peste 550 de abonați și mă bucur că am o creștere constantă a numărului lor. Nu am puseuri de creștere, se întâmplă pur și simplu de la ediție la ediție să am abonați noi. În funcție de subiect am o rată de deschidere între 52-57%. Dar nu știu cât de relevantă este, pentru că abonații mei citesc și din email, și din app, iar statistica celor de la Substack este un pic fuzzy aici. În plus, fiind un newsletter accesibil tuturor, cu un home page care arată ca un blog, am mulți cititori care nu sunt abonați, ci vin, de exemplu, urmând linkurile pe care le postez în social media când lansez un episod nou.

Un lucru surprinzător pe care l-ai constatat odată cu începerea newsletterului

Că mi-a fost dor să scriu și că un newsletter te disciplinează, te motivează și te face (și) mai curioasă.

Ce te interesează în rolul de editor de newsletter

Să aduc cititorilor mei informația într-un fel care este ușor de digerat, să folosesc un limbaj pe înțelesul tuturor.

Textele cele mai citite

Interviurile au un impact foarte mare. Cred că și datorită oamenilor pe care i-am avut invitați. Eu nu sunt jurnalistă de profesie, nu știu dacă aceste discuții respectă vreo regulă a interviurilor. Eu le pun oamenilor întrebările la care aș vrea eu să aflu un răspuns pentru mine, sunt propriile mele curiozități, iar interviul cred că este mai degrabă o discuție între prieteni. Uite, de exemplu, anul trecut am rugat-o pe Valentina Cornescu să îmi răspundă la niște întrebări și ce a ieșit este un interviu pe care îl recitesc mereu cu o emoție de nedescris. Am vorbit despre Transnistria, despre amintiri culinare, despre cum ne lega mâncarea înainte, de ce e important să o mai folosim și azi ca numitor comun, cine ne hrănea... Și cred că lucrurile spuse cu atâta sinceritate de Valentina acolo ne fac pe toți să ne gândim că, odată de mult, indiferent la ce ușă am fi bătut pe scara blocului, cineva ne deschidea și ne punea o felie de pâine în mână, ori un măr. Și cred că tuturor ne e dor de asta, și unii încercăm să fim la rândul nostru cei care dau azi celor mici o felie de pâine. Cu condiția, desigur, să ne și bată la ușă.

Apoi, un text care a avut un foarte mare ecou a fost cel în care explicam în toamnă de ce găsesc că e nu ok să avem produse de Crăciun deja din luna septembrie. Dacă suntem asaltați de mirosurile atât de specifice acestei sărbători cu câteva luni înainte, riscăm să ajungem pe 24 Decembrie deja plictisiți, cu simțurile deja amorțite, fără să mai percepem la adevărata lor intensitate mirosurile acelea care ne aduc atâta bucurie. Mulți oameni au rezonat cu opiniile mele, iar și mai mulți au fost surprinși de ideea că mirosurile ajung în aceeași zonă a creierului unde sunt procesate și amintirile.

Cum te asiguri că newsletterul tău nu trece neobservat în inboxul abonaților tăi

Întotdeauna când scriu, mă întreb dacă eu aș vrea să citesc acel newsletter. Dacă răspunsul este da, atunci chiar apăs butonul de send. Nu mă străduiesc neapărat să am niște titluri sforăitoare, mai degrabă încerc prin ele să ofer cititorilor motive să deschidă emailul, să știe la ce să se aștepte de la acel episod.

Colecția ta de newslettere

Cel mai vechi newsletter pe care îl citesc este cel al Cătălinei Penciu, Eat Cook Travel, apoi Meal Planning al Georgianei Ilie. Pe Substack am o listă destul de lungă de oameni pe care îi citesc cu mare plăcere, majoritatea covârșitoare scriind la rândul lor fie despre pâine, fie despre mâncare, în general. Mă interesează atât poziții academice față de lumea culinară, dar și poveștile foarte personale legate de pâine pe care le găsesc acolo. Uneori tindem să ignorăm ce impact are banala felie de pâine pe care mamele ne-o puneau în farfurie în copilărie, însă ea spune multe și despre situația economică-socială a momentului, și despre preferințele noastre culinare ulterioare. Ca profesionist în domeniu, care face inclusiv dezvoltare de rețete, mă interesează să știu ce emoții și sentimente îi leagă - sau nu - pe oameni de pâine.