Tot auzim din ce în ce mai des vorbindu-se despre incluziune. Dar oare cu ce se mănâncă ea și cât de serios este tratată de organizații? Cum facem să nu devină doar un cuvânt drăguț, ușor de folosit, care să dea bine în orice descriere? Am stat de vorbă cu Silviu Andrei Petran, președintele asociației OPEN MINDS, despre ce pot face companiile, oamenii, entitățile, spuneți-le cum doriți, ca diversitatea & incluziunea să fie o piesă reală în puzzle-ul organizațional.
"Ceea ce ne bucură cel mai mult e că vedem tot mai multe companii care aleg să investească în incluziune nu doar pentru că „trebuie”, ci pentru că au înțeles că e esențială pentru performanță, inovație și sănătatea echipelor. Într-un climat tot mai polarizat, asta spune multe despre direcția în care vrem să mergem ca societate", spune Silviu.
Am vorbit despre impactul Gen Z, o generație care a crescut cu ideea de diversitate în ADN-ul cultural – fie că vorbim de etnie, identitate de gen, orientare sexuală sau neurodiversitate. Despre greșelile pe care le fac unele companii și lipsa de coerență care să susțină schimbarea reală. Despre cum putem avea mentalități deschise când se iau decizii importante, nu doar exerciții de imagine. Dar și despre multe lucruri bune care se întâmplă deja, pe care le afli din interviul de mai jos.
