![[Hai cu votul] Horia Ghibuțiu: Cred cu tărie în puterea votului de a schimba ceva](https://media.iqads.ro/2025/05/horia-ghibut-iu-by-ionut-sta-nescu-cover-850.jpg)
Votul rămâne reacția fiecăruia în fața realității. E important să îl folosim cât mai mulți. Horia Ghibuțiu își amintește de vremurile în care nimeni nu avea voie să voteze împotrivă, când votul era, de fapt, o farsă generală.
"Nimeni nu a votat împotrivă. Nici nu se putea, îmi amintesc că am fost cu mama și am râs la ieșire, întrucât tovarășa care stătea cu tabelul pe masă acoperise cu palma rubrica „împotrivă” - se putea vota doar „pentru”, povestește Horia.
Vorbim cu Horia în continuare despre contextul politic al acestor zile și de ce e necesar să înțelegem puterea votului.
Primul vot
Prima dată am votat în comunism, la 17 ani. Da, puteau vota și minorii, pentru că pe 23 octombrie 1986, Marea Adunare Națională, căreia îi ziceam acasă Marea Adunătură Națională, a schimbat Constituția pentru a permite referendumurile, iar vârsta de vot a fost redusă la 14 ani, la propunerea dobitocului de Ceaușescu, cel care avea nevoie de unanimitate la referendumul constituțional de pe 23 noiembrie 1986.
Și a avut. 100%. La întrebarea „Ești de acord cu reducerea cu cinci procente a armamentului, trupelor și cheltuielilor militare ale Republicii Socialiste România?”, am fost unul dintre cei 16.703.621 de oameni, din tot atâți participanți, care au votat „pentru”. Nimeni nu a votat împotrivă. Nici nu se putea, îmi amintesc că am fost cu mama și am râs la ieșire, întrucât tovarășa care stătea cu tabelul pe masă acoperise cu palma rubrica „împotrivă” - se putea vota doar „pentru”.
Ce am simțit a fost un vesel și mare dispreț față de Ceaușescu, față de partid, față de orânduirea care punea în scenă o asemenea farsă - îmi amintește de o caricatură a regretatului Mihai Stănescu, despre niște pancarte de la o manifestație uriașă a oamenilor muncii, pe care scria „vom munci și vom recupera banii cheltuiți cu această manifestație”...
Cam aceleași sentimente pe care le am acum la maturitate, când aud că nicicând jurnalistul, ci activistul camuflat Ion Cristoiu, ciripitor la Secu, pretinde că Rusia vrea dezarmarea, iar soroșiștii vor înarmare și război.
În 1986, România a fost obligată să voteze, subliniez, 100%, dezarmarea nu pentru că Ceaușescu era vreun independent, cum i s-a creat o falsă aură, ci pentru că rușii pierduseră Războiul Rece cu americanii și nu mai aveau bani să participe la „cursa înarmării”. La fel, simt doar dispreț și mă umflă râsul când „jurnalistul” care a născut pui vii susține că Rusia putinistă nu se poate compara cu URSS. Zău? Dar chinezii care luptă împotriva Ucrainei? Dar miile de coreeni carne de tun de la Kursk nu sunt tot dintr-o uniune (post-) sovietică?!
A doua oară am votat pe 2 mai 1990 - pe Ion Rațiu la președinție, ceea ce mă umple de mândrie, și pe liberali la partide, ceea ce am considerat că era răul cel mai mic și n-am greșit considerând asta.
Cum te raportezi la politică
În prezent, mă raportez la politică votând de fiecare dată când cred de cuviință. Nu sunt implicat în niciun fel, decât în revolta față de Iliescu, FSN, FDSN, PDSR, PSD și tot neamul lor cel pământesc, PNL, de când l-a compromis definitiv Radu Câmpeanu, Emil Constantinescu, de când s-a făcut sinecurist al statului și al lui Dan Voiculescu și toți cei ca ei de ieri și de azi. Am fost implicat pe 13 iunie 1990, iar „muncitorii de la IMGB” încălțați cu pantofi împletiți tip Ministerul de Interne mi-au sfâșiat bunătate de cămașă hawaiiană, adusă de tata din SUA. Am fost implicat pe 10 august 2018 și am fost gazat de și azi îmi dau lacrimile dacă-mi amintesc. Dar azi mă mărginesc să votez și să scriu ce cred.
Puterea votului
Cred cu tărie în puterea votului de a schimba ceva. Prin vot a fost schimbat Donald Trump de la putere după primul său mandat eșuat, nu uit asta.
Demersuri necesare pentru a mări prezența la vot
Oamenii știu doar de frică. Eu însumi mă tem că singura soluție e votul obligatoriu, ca în alte țări, dar mă „sparii” de gând tocmai eu, care v-am povestit cum am fost târâți ca vitele la referendumul „Bufonului” (așa îi spuneam acasă lui Ceaușescu).
De ce nu votează oamenii din România
E legal, constituțional, să votezi, dar nu obligatoriu. Cred că cei apți de vot, dar care nu merg la alegeri, sunt sătui de toate rahaturile electorale ale politicienilor din România - și îi pot înțelege. În decembrie, ciolacii au anulat votul, după ce au hrănit iepuri dăunători ca Simion și mai apoi Georgescu, socotind că pot face ce vor până când ies ai lor. Ați văzut câini care pleacă benevol de la măcelărie?
Mai sunt și cei pe care îi doare-n 14, acestora din urmă ar trebui să ne adresăm, măcar să se lumineze că dacă nu votează va fi nasol pentru ei, dar nu numai pentru ei, de fapt, pentru noi toți.
Am rude și apropiați care nu votează, le înțeleg și respect opțiunile, sunt întemeiate fiecare în parte, nimic de făcut.
Când nu ai votat
O singură dată nu am votat, în turul 2 din anul 2000. Mi-ar fi căzut mâna să-i votez pe Iliescu și pe Vadim Tudor. Și m-am prins foarte repede, nici nu era greu, că Vadim era sperietoarea din buzunarul lui Iliescu, așa cum marionetele Georgescu și Simion au fost folosite de Ciolacu în decembrie 2024.
Mesajul tău pentru ceilalți
Dacă ajunge șef de țară un șef de galerie manipulabil și cu nenumărate schelete în dulap ca Simion, absenteiștii nu știu cât de nasol va fi. Va curge sânge, credeți-mă, pacifiștii ăștia ai lui Pește prăjit nu știu de glumă, va începe o prigoană ce n-am văzut nici la Revoluție. Ca să evităm asta, trebuie să votăm cu cap.
