Nu alegem între doi candidați pe 18 mai, ci alegem între două scenarii în care am vrea să trăim. Alegem pentru noi, spune Mircea Stoian, care are 22 de ani și este student la Facultatea de Litere din București. Din noiembrie anul trecut, Mircea se uită continuu la știri și nu poate evita conversațiile despre politică.
"Discut cu prieteni, colegi, părinți sau cu orice indivizi care par deschiși la un dialog civilizat despre politică, fie că e vorba despre scandaluri, declarații controversate, ieșiri de la guvernare sau rezultate la alegeri. Nu sunt membru al vreunui partid politic, nu sunt voluntar în cadrul vreunui ONG, dar mă consider un tip implicat și cu suficientă răbdare încât să fac sesizări la CNA", spune Mircea.
Mircea a avut atât de multe emoții când a votat prima dată încât a ieșit din sala de votare fără buletin. De ce e important pentru el să voteze, explică în rândurile de mai jos:
Despre tine
Am 22 de ani, sunt student la Facultatea de Litere din București și pot să spun despre mine că sunt un tip creativ, deschis la minte și care își dorește să facă primii pași în publicitate. Îmi place să-mi pun gândurile pe foi, îmi place să cânt la pian, îmi place să cânt la cajon sau să bat darabana (deși vecinii nu știu cât apreciază această mică pasiune pentru instrumentele de percuție), îmi plac animalele, zilele cu soare, cafelele dulci cu lapte și fără zaț, piesele vechi, bancurile și poveștile bune. Totuși, cel mai mult cred că mă pasionează fericirea.
Cum te raportezi la politică
Discut cu prieteni, colegi, părinți sau cu orice indivizi care par deschiși la un dialog civilizat despre politică, fie că e vorba despre scandaluri, declarații controversate, ieșiri de la guvernare sau rezultate la alegeri. Nu sunt membru al vreunui partid politic, nu sunt voluntar în cadrul vreunui ONG, dar mă consider un tip implicat și cu suficientă răbdare încât să fac sesizări la CNA în ceea ce privește activitatea unui post de televiziune care e de prin noiembrie pe val. Nu cred că mai e nevoie de explicații sau indicii.
Îmi exprim opiniile și distribui pe rețelele sociale conținut care transmite mesaje pe care le susțin. Încerc să atrag atenția celorlalți atunci când mass-media alternative dezvăluie informații ce compromit imaginea unor partide sau a unor politicieni. Zic eu că sunt implicat. Implicat, dar dezamăgit de implicarea altora. Sau de lipsa ei.
Conversații cu cei din jur
Așa cum am spus și mai sus, vorbesc cât se poate de des despre politică cu cei apropiați. De multe ori mi s-a atras atenția că e prea multă politică printre subiectele pe care le propun și că deja nici cafeaua la care am ieșit nu mai are același gust de-atâtea știri și scandaluri.
Recunosc că din noiembrie 2024 îmi este destul de greu să găsesc o zi în care am evitat politica sau în care nu m-am uitat la știri. Dacă aș putea să dau puțin în mintea copiilor, aș zice că politicienii perfecți te fac să vorbești cât mai puțin despre politică.
De unde te informezi
Mass-media tradiționale sau alternative și, în cazul în care găsesc o informație fantastică pe TikTok (să zicem), fac ce se recomandă și jurnaliștilor - verific informația din măcar două, trei surse credibile. După ce am ajuns la concluzia că este adevărată, îmi place să citesc editoriale sau opinii (chiar și pe rețelele sociale) ale jurnaliștilor mei preferați pe tema respectivă. Totuși, urmărind Televiziunea Poporului (nu eu i-am poreclit așa), constat că, mai nou, jurnaliștii independenți sunt un pericol real și că informațiile lor sunt din ce în ce mai greu de verificat. În special când emoțiile pe care le stârnește bomba politică aruncată de unul din aceștia sunt manipulate de un om de genul prezentatorilor TV de acolo.
Primul vot
Vă mărturisesc că la primul meu vot (cred că erau alegerile locale și europarlamentare) am avut suficiente emoții cât să ies din sală fără buletin. Aveam emoții să nu cumva să ratez căsuța, dacă îmi anulam votul fără să vreau? Mi-am recuperat și buletinul și am și ștampilat bine. Cu gândul că poate, cu ștampila mea, țara se face mai bine. Poate ștampila mea e un bandaj care ajută. Și din alea mișto, cu Rivanol, nu alta! Acum, dacă mă gândesc, țara pare că are nevoie de un ghips pe vreo trei sferturi din corp, bandajele nu mai fac nici fâs. Uite, la votul ăsta, mă duc cu gândul că poate, cu ștampila mea și cu alte multe milioane de ștampile, facem de-un ghips pentru țara asta.
Ce te-a influențat în alegere
Înainte să pun prima oară cercul albastru pe vreo casetă de pe buletinul de vot, îmi amintesc zeci de discuții cu ai mei, cu apropiați, discuții imaginare cu prezentatorii sau invitații de la televizor, în care încercam să smulg de la ei un răspuns liniștitor - votează X și vei sta liniștit, ai făcut alegerea corectă. Am citit câte știri și statistici am putut și am ajuns la concluzia că nimeni nu-ți va putea spune lucrul ăsta fără să te mintă măcar puțin. Nici măcar când alegerea corectă e evidentă. Dacă îți pasă, nu cred că vei sta liniștit. Vei urmări mișcările celui pe care îl suții, încercând să-ți dai seama dacă își respectă promisiunile, vei urmări mișcările opoziției, vei vedea furia și nemulțumirea celor care cred că răzbunarea prin vot rezolvă ceva.
Puterea votului
Ștampila aia albastră pe care unul sau altul te roagă să o trântești peste numele său o dată la o vreme poate face și lucruri bune. Dar acum nu cred că mai este vorba de oameni care să mă roage să pun ștampila în dreptul lor. Cred că România cere asta. România care, așa cum am zis mai sus, are nevoie de ghips pe trei sferturi din corp și țipă după ajutor. A trecut vremea în care bandajele cu Rivanol mai făceau ceva, că bandajele ți le pui și singur. Ghipsul nu. Dacă se unesc suficiente ștampile, poate reușim să-i punem și noi un ghips cum trebuie.
Cu ce gânduri și emoții te-ai dus la turul 1
Cu frică. Cu speranța că realitatea va fi alta decât cea indicată de sondaje. Cu speranța că nu suntem atât de ușor de păcălit. Cu speranța că știm mai mulți ce atribuții are Președintele conform Constituției. Iar pentru Turul 2, sper ca nehotărâții să se mobilizeze și ca răul și minciunile să devină cât mai vizibile. Sper ca cei hotărâți să vorbească cu cât mai mulți apropiați despre pericolul care ne paște. Sper ca românii din diaspora să privească în jur și să își amintească ce le oferă lumea occidentală. Sper ca măcar câțiva să se convertească și să își dea seama de minciunile liderilor mesianici și ale celor miruiți de aceștia, care țopăie acum pe scena politică, savurând rezultatele primului tur și ale sondajelor care arată neîncrederea tinerilor în democrație.
Contextul politic
Vinovați pentru această vreme a neîncrederii din țară sunt cei ce au refuzat să vorbească cu oamenii care acum votează pentru a protesta. Clasa politică care a preferat să bage sub preș nemulțumiri generale ale oamenilor cu mai multe sau mai puține studii a creat pretextul perfect pentru candidații, partidele și organizațiile care i-au convins pe aceștia că pozițiile radicale sunt o alegere bună pentru România.
Nu îmi vine să cred că spun asta, dar clasa politică a descoperit prea târziu TikTok. Extremiștii au luat-o înainte. Iar unii își aleg președintele de pe TikTok. Pentru că doar pe ecrane apare.
Demersuri necesare pentru a mări prezența tinerilor la vot
Manifestații de genul Marșurilor Pro-Europa sunt una dintre cele mai bune soluții pentru a atrage votanți de toate vârstele. Deci și tineri. Totuși, dacă mai pot să fiu supărat pe cineva decât pe actorii politici, sunt supărat pe influenceri. Pe ăia mari. Care nu vor să spună nimic clar. Care îndeamnă mersul la vot pentru că așa e bine, nici măcar pentru că România se află într-un moment critic. Oamenii care știu că mesajul lor este receptat de sute de mii de tineri și refuză să se poziționeze clar merită certați. Ar trebui să o facă. Trebuie să facă front comun, fie că vorbim despre artiști, influenceri, modele sau politicieni tineri, toți trebuie să își exprime clar susținerea. Chiar și cu riscul de a pierde câțiva fani. Ce, Connect-R e bine-mersi acum…
De ce nu votează tinerii
Pentru că nu se simt reprezentați. Pentru că în fața lor se află doi inși care se luptă pentru un post. Și e destul de ușor să nu te regăsești în doi oameni. Avem datoria de a alege nu între doi indivizi, ci între două direcții în care soarta acestei țări se poate îndrepta. Vest sau Est. Cu toate că e și un individ cu pantaloni roșii care spune că direcția României este România. Impresionant, da.
Tinerii trebuie să știe că au de ales între două lumi diferite, nu între doi candidați. Trebuie să știe că alegerea lor va face ziua de mâine să arate altfel și că ei contează. Mingea e în terenul lor.
Efectele absenței la vot
Rezultatele le vor evidenția perfect. Vă zic, trebuie să ne mobilizăm serios. Altfel o să avem un președinte care, mă rog… o să ne sune el… din mijlocul poporului…
Cum te raportezi la cei care nu votează
Am prieteni care aveau de gând să își anuleze votul. Pe unul am reușit să îl conving să își schimbe părerea, cu altul nu am nicio șansă. Sunt supărat pe ei, dar nu trebuie să îi tratăm vreodată ca pe niște oameni răi, să îi certăm permanent sau să le adresăm sudalme. Așa cum nu trebuie să facem nici în cazul celor ce au altă opțiune de vot. E musai să vorbim cu ei, să îi ascultăm, să aflăm ce îi nemulțumește și să încercăm să le sugerăm o variantă mai bună. Până în ultima clipă, pe 18 mai, dimineața. Dacă nu se poate, nu se poate. Vom fi dezamăgiți, dar am făcut tot ce se putea. Doar nu putem vota în locul lor.
Despre motivele pentru care oamenii refuză să meargă la vot nu știu dacă sunt multe de spus. Și în cazul lor cred că problema e asemănătoare cu cea a tinerilor care nu votează. Dincolo de votul meu nu contează, oamenii ăștia nu se simt reprezentați de niciunul dintre candidați. Pentru că, în ochii lor, sunt doar candidați. Ceea ce, așa cum am zis mai sus, nu e adevărat.
De ce e important pentru tine votul
Pentru că simt că fac o alegere importantă pentru țară. Mă informez, urmăresc dezbateri și știri, citesc articole sau editoriale și simt că gestul meu civic e orientat în direcția potrivită pentru mine și cei ca mine. Așa că votul, pentru cei tineri, pare, zic eu, un gest măreț pentru țară. La fel îmi place să gândesc că și dacă arunc un ambalaj la gunoi și nu pe jos fac un gest măreț pentru țară.
Mesajul tău pentru ceilalți
Informați-vă bine, bine de tot în următoarele două săptămâni. Întrebați-vă dacă nu cumva indiferența clasei politice chiar a mers atât de departe încât să ne aducă în fața unui pericol real. Întrebați-vă dacă merită să răspundeți actorilor politici cu aceeași indiferență cu care v-au tratat ei. E singurul moment în care tuturor politicienilor le pasă de vocea noastră. Chiar și străinilor.
Iar dacă vă convingeți că merită să votați, nu vă folosiți ștampila ca să-i înjurați pe ăștia de acum. Nu merită o înjurătură ca asta. Nici ei, nici România.