Câți mai avem în minte discursurile electorale și promisiunile candidaților la funcțiile politice, de la primele alegeri libere până astăzi? Au trecut 35 de ani de campanii electorale, afișe, materiale politice și evenimente care au marcat spațiul public, și ne-au marcat. Iulian Angheluță spune că avem tendința de a da uitării ofertele politice, programele partidelor și candidaților. Or, tocmai invers ar trebui să fie. Să ne amintim, să dezbatem. Să ne înțelegem istoria recentă.
Iulian a înființat Free Miorița în anul 2012 și a creat „Lumină pentru România”, prima campanie socială dedicată familiilor care trăiesc fără curent electric.
Tot el strânge materiale de comunicare politică, de la prima campanie electorală, din 1990. S-a gândit să le organizeze într-o expoziție, care a devenit posibilă la câteva săptămâni după încheierea Alegerilor Prezidențiale. Între 13 și 15 iunie, are loc ELECTORALA, prima expunere publică cu cele mai reprezentative materiale din arhiva Muzeului Alegerilor.
„Este dificil să comprimi toate evenimentele majore care au marcat spațiul politic și electoral din cei 35 ani. Pot să spun doar că mai avem mult de lucru cu înțelegerea istoriei noastre recente și contemporane, iar una din cheile pentru dialog este să apelăm inclusiv la aceste materiale istorice”, spune Iulian.
Vorbim în continuare cu Iulian Angheluță, cel care a adunat și curatoriat materiale originale, create de partidele și candidații pe care i-a avut România în cei 35 de ani de alegeri democratice.
Ultimii 7 ani, de la ultima întâlnire cu IQads
Continui cu Free Miorița campaniile începute acum câțiva ani, Lumină pentru România și Memoria Națională. Pentru cei care nu cunosc, Lumină pentru România este prima campanie socială dedicată familiilor care trăiesc fără curent electric și pe care le identificăm și ajutăm prin instalarea de sisteme fotovoltaice cu acumulare.
Până în prezent am intervenit la 369 de familii din 131 de localități din 30 de județe. Estimez că la nivel național mai sunt câteva mii de familii care nu au acces la electricitate plus alte câteva zeci de mii care se află în sărăcie energetică sau au acces informal la o sursă de electricitate. Campania Memoria Națională are ca obiectiv salvarea patrimoniului cultural scris aflat la sediul din București al Bibliotecii Naționale a României într-o stare avansată de degradare. Este vorba de așa numitele fonduri destructurate, practic milioane de unități biblioteconomice care au fost aduse în noul sediu al Bibliotecii din Bd. Unirii și au fost depozitate în mod dezorganizat, pline de praf și mucegaiuri, și neinventariate. Până acum am decontaminat 23 de tone de asemenea publicații, scopul final fiind reintroducerea lor în colecțiile Bibliotecii, punerea lor la dispoziția publicului larg și a cercetărilor și, poate, digitalizarea lor.
Impactul ambelor campanii la autorități și publicul larg este modest, implicarea lor fiind minimă, elegant spus. Dificultățile din mai multe domenii afectează și activitatea noastră, este greu cu finanțările, este greu să atragi oameni și resurse și să finalizezi proiecte. Mă refer acum cel puțin la domeniile în care eu activez, consider că este rușinos că în 2025 să mai ai în România mii de oameni care nu au electricitate și este la fel de rușinos să ai patrimoniu cultural scris neinventariat și păstrat în condiții improprii, cu praf și mucegaiuri.
Cum a apărut Muzeul Alegerilor
Am început să strâng materiale electorale începând de la primele alegeri libere din mai 1990, afișe, pliante, broșuri, insigne, diverse tipărituri și publicații cu temă electorală. Am continuat an de an, campanie după campanie, să caut și să adun diversele materiale electorale ale momentului, scopul fiind de a avea o foto/radiografie a contextului electoral și de a documenta, prin aceste materiale, respectivul moment istoric.
Materialele le-am adunat cam de peste tot, de prin cutii poștale, de pe stradă, de la echipele de campanie, de prin târguri de vechituri, de pe diverse site-uri. Am cheltuit și mulți bani pe anumite materiale cu valoare istorică mai mare. De asemenea, nu am neglijat nici materiale mai deosebite, cum ar fi elemente de recuzită electorală (săgeți indicatoare, de exemplu) sau mesh-uri și alte materiale OOH de dimensiuni mari. Am ajuns la o colecție de câteva mii de articole, toate originale, care acum reprezintă Arhiva Electorală și constituie nucleul Muzeului Alegerilor. Este un demers de antropologie electorală, de memorie colectivă, cred că este nevoie de așa ceva în spațiul public și cultural românesc, o arhivă cu documente din istoria noastră recentă și contemporană, care să provoace discuții, dezbaterii, analize, dialog.
Am vrut să le expun public în 2020, dar a venit pandemia și apoi a fost și o problemă cu finanțarea, dar iată că a venit și momentul acestei expoziții, ELECTORALA. Arhiva Electorală este colecția cu toate materialele, ELECTORALA este o expoziție temporară care aduce publicului o parte însemnată și cele mai bune/interesante materiale din arhivă, iar Muzeul Alegerilor este instituția care va exploata materialele din arhivă dincolo de expoziții, de exemplu dezbateri, analize de discurs public, acțiuni civice și altele, dacă desigur va exista un reflex pozitiv din partea societății.
Ce ai vrut să aduci în lume prin această expozitie
În expoziția ELECTORALA sunt prezentate câteva sute de materiale electorale din perioada 1990 – 2025, pe lângă afișe mai sunt pliante, ziare, pixuri, brichete, insigne, găleți, cam orice poartă însemnul sau sloganul unui partid sau candidat.
Fiecare va privi diferit această expoziție, în funcție de propria perspectivă și momentele trăite. De asemenea, unele materiale au un aspect hilar, ludic, pe de altă parte sunt prezentate multe materiale istorice, afișe, platforme program, toate originale, repet.
După cum spuneam mai sus, este nevoie în spațiul public românesc de un demers independent și apolitic care să provoace societatea la rememorarea/neuitarea unor aspecte din viața politică și electorală din ultimii 35 de ani. Avem tendința de a uita, de a fi nepăsători la oferta politică și la programele candidaților și partidelor și cred că ar trebui o agora, mai multe dezbateri, un dialog, pe baza materialelor oficiale ale partidelor și candidaților din 1990 și până azi. Arhiva electorală este un pretext și o sursă de informare și analiză care ar trebui să provoace dezbateri și dialog la nivel public, mai ales între segmente și facțiuni opuse ideologic sau identitar. Materialele se adresează atât cercetătorilor sau celor interesați de fenomenul politic, cum ar istorici sau studenți la facultățile de profil istorie sau științe politice, dar și publicului larg.
Ce spune această expoziție despre noi, ca societate
Este dificil să comprimi toate evenimentele majore care au marcat spațiul politic și electoral din cei 35 ani. Pot să spun doar că mai avem mult de lucru cu înțelegerea istoriei noastre recente și contemporane, iar una din cheile pentru dialog este să apelăm inclusiv la aceste materiale istorice recente și contemporane. Menționez din nou că materialele din expoziție sunt originale și ”sunt emise” de partide și candidați, fără alte inteferențe sau reinterpretări.
Procesul de căutare și selecție a materialelor. Cu ce provocări te-ai confruntat
Afișele sunt cele mai vizibile și atractive, cel puțin vizual. Arhiva electorală cuprinde peste 70 de tipuri de materiale, de la cele mai mici cum ar fi pixuri, agende, pliante, insigne și până la cele cu dimensiuni mai mari, găleți, cărucioare, materiale OOH. Procesul este amplu și continuu, caut constant alte materiale în diverse locuri, menționam mai sus târguri sau site-uri okazii/olx pentru a completa arhiva. Este o provocare și pentru că nu toate materialele sunt prelucrate / digitalizate și nu am un index al lor, de multe materiale habar nu știam nimic trebuie să le identific, să le încadrez într-o anumită perioadă și tot așa. Nu în ultimul rând, este o provocare și din punct de vedere logistic/depozitare, sunt câteva mii de articole care înseamnă un volum semnificativ, plus câteva sute de kilograme pentru materialele OOH (meshuri, backlit, poliplan).
Din partea partidelor am primit puține răspunsuri pozitive și sprijin pentru proiect. Teoretic, vorbim de materiale publice, destinate publicului, produse din bani publici (subvenție), oferta electorală care ar trebui să circule liber și cât mai larg. Practic, dacă bați la ușa unui partid și ceri materiale electorale te vor refuza, mai mult sau mai puțin elegant sau legal. Trebuie să insiști, poate să apelezi la un prieten care cunoaște pe un prieten și tot așa. Dar le mulțumesc celor puțini de la 5-6 partide și candidați care au înțeles demersul și mi-au înlesnit accesul la materialele lor.
Cum s-au schimbat tonul, limbajul vizual și promisiunile în designul de campanie electorală
Clar există o linie evolutivă. Analiza din punct de vedere tipar, culori utilizate, materiale sau tipuri de hârtie este un alt aspect care merită dezvoltat și care pe mine mă atrage. Uite, de exemplu în expoziție vei vedea materiale care au fost produse în primii ani de după Revoluție și care au fost realizate clasic, așa cum se tipăreau și produceau tipăriturile în anii 80, manual, grafică fără computere. Apoi au apărut primul ziar cu tipografie particulară Cotidianul, o hârtie mai bună, primele computere, inclusiv Apple și lucrurile s-au schimbat. De asemenea, de urmărit analiza discursului public și a mesajelor, este interesant să vezi că sunt materiale recente care abordează aceleași teme ca acum 10 sau 20 ani, deși cu alte cuvinte sau cu o altă construcție a frazei. Uite, de exemplu, un alt lucru interesant este faptul că lipsa din spațiul public a unei informări consistente. Nu în ultimul rând, traseismul politic. Este practic un caleidoscop, nu te plictisești.
Cele mai absurde, memorabile sau dureros-relevante afișe din expoziție
Îmi este greu de răspuns la această întrebare, pentru mine majoritatea materialelor au o mică istorie și o semnificație. Fie le-am procurat greu sau în moment dificile, așa cum se întâmpla în anii 90, fie le-am găsit după îndelungi căutări prin târguri sau piețe, sau pur și simplu le-am primit de la cineva și a fost o supriză plăcută. Un loc aparte îl ocupă cele din anii 90 ale lui Rațiu și ale Convenției, care m-au ajutat să descopăr o altă perspectivă și pe care le lipeam nopțile prin oraș. O să stăm la povești direct la expoziție, cu materialele în față.
Ce te surprins cel mai mult în acest demers
Cred că mai sunt puține lucruri care mă pot suprinde, sunt curios mai degrabă de reacțiile oamenilor la acest demers.
Legătura dintre memorie vizuală și responsabilitate democratică
Să nu uităm că alegerile au rolul și semnificația lor atunci când sunt libere și oamenii au conștiința libertății. Materialele electorale au rolul lor în joc, sunt polivalente, ele pot funcționa și ca un exemplu de așa da / așa nu. Alegerile sunt doar finișul cursei și ar trebui ca antrenamentul și calificările să fie luate mai în serios de alegători. Afișele și campaniile vin, pleacă dar și revin. Spuneam mai sus că anumite teme sunt recurente.
Uite, de exemplu, este interesant că acum, după 18 ani de când suntem parte din Uniunea Europeană, reapar discuții pe această temă sau chiar idei de RoExit. Eu cred că avem nevoie de un demers de antropolgie electorală, avem nevoie ca aceste materiale, deși gândite să fie efemere, să fie păstrate pentru noi și cei de după. Sunt oglinda noastră ca societate, cum eram noi la un anumit moment istoric. Iar ce rămâne în noi cred că vrem cu toții să știm, iar ELECTORALA și Muzeul Alegerilor pot fi un declanșator pentru acest proces de (auto) și re/cunoaștere.
Ce speri să genereze ELECTORALA în public
În primul rând este un demers independent și apolitic, nu susținem pe nimeni prin materialele prezentate. Și nici nu vreau să pun pe cineva într-o lumină defavorabilă sau nereală. Ca să citez aproximativ o formulă des utilizată, conținutul materialelor nu implică poziția mea sau a Muzeului sau a Free Mio. Eu doar curatoriez și prezint oamenilor aceste documente și materiale, orginale, exact așa cum au fost gândite și realizate de autori. Sigur, le pun într-un context istoric pentru ca publicul să înțeleagă (mai bine) momentul istoric respectiv. De exemplu, în zona din anii ‘90 – ‘91 vor fi expuse din colecția personală și discurile originale ale golanilor, cu celebrele cântece ale lui Cristian Pațurcă și Dr. Barbi. Sau, foarte important, tot din primii ani ai acelei decade voi avea o selecție de fotografii realizate de Dragoș Lumpan. Mie îmi plac foarte mult, chiar dacă mă aștept la opinii contrare, dar ăsta e rolul lor, să stârnească discuții și interpretări și oricum va fi, vor completa fantastic de bine conținutul expoziției.
Faptul că expoziția se întâmplă în perioada 13 – 15 iunie 2025 se datorează mai mult întâmplării, dar este o întâmplare binevenită. Să ne uităm la trecutul politic recent (din ultimul an), este greu de previzionat ce se va întâmpla chiar pe termen scurt și să faci apoi planuri. Uneori sorții așază lucrurile mai bine. De asemenea, galeriile de artă au rezervări pentru spații cu mult timp înainte și trebuie să te adaptezi, mai ales dacă ai nevoie de un spațiu generos. La final, eu zic că orice moment este bun, dar mai ales acum, în an electoral, care tocmai s-a încheiat. Clar este un demers civic, social, evident. Nu am așteptări deloc, pare că societatea noastră este anesteziată în general și saturată de politic, așa că eventuale reacții vor veni doar de la puțini oameni, pasionați de subiect sau care cunosc preocuparea mea pentru acest subiect. Nici media nu pare foarte interesată de subiect, desigur cu excepția IQads și Radio România Cultural, vă mulțumesc.
Ce urmează pentru Muzeul Alegerilor
Sper numai lucruri bune, viitorul depinde în mare măsură de reflexul, sper pozitiv, al publicului.
