Ce să fie mai întâi, muzica sau ilustrația? DJ-ing-ul sau expozițiile? Silvana Drăgan aka SILV pare că aparține ambelor lumi, în care pune la fel de multă pasiune. Cu mult dans, un pic dark, dar și love / esoteric / shaman vibes atunci când e la pupitru sau cu foiță de aur, elemente florale și multă atenție la detalii când e imersată într-o lucrare de artă. E rezidentă în Timișoara și probabil o știți de la evenimentele de ordinul sutelor alături de comunitatea Hanging Around.
"Unele lucrări sunt muzică inițial, iar apoi reprezentări grafice 2d iar altele își găsesc vocea și textul pe parcurs sau la final. Este un proces pe care îl asemăn, în trăirea mea, procesului de compoziție muzicală. Nu știu ce apare primul, textul sau sunetul", spune Silvana.
Preferă să sape după muzici prin labeluri underground decât prin recomandările Spotify, reminiscență a unei atitudini punk. Vrea să transmită vibe-ul celor din jur și să cânte cu lumea refrenul. Cât despre lucrările ei artistice? Vrea o părere sinceră de la oricine nu doar de la intelectuali. Pune muzică vara asta la Aethernativ sau Cuib d’Arte, dar va fi de găsit și prin Machines sau Flying Circus în Cluj. Hai s-o descoperi mai jos. Nu uita de un follow aici.
Artist sau muzician? Om al sunetelor sau al imaginii?
Ha! Nici pe departe muzician. Nu produc muzică, nu cânt la instrument și nici nu compun propria muzică. Dacă… dacă pot să fiu învinuită de ceva, este, reușita de a construi sau amenaja sonic și implicit emoțional spațiul comun pe care îl inhabităm la un chef sau eveniment. Om al imaginii. Desigur. Mă reprezint pe cât de fidel posibil în imaginea mea, în lucrările mele și în curatoriatul / selecția muziciil pentru evenimente. Pentru mine, cele două modalități de exprimare sunt strâns legate și vitale. Silvana este un vampyr îndrăgostit de apă, învăluit de muzică și mereu dornic de spații și suprafețe estetice.
Relația dintre muzică și floră, faună
Cele două s-au conectat foarte organic. Fiind un avid ascultător de muzică și în egală măsură un consumator și student de artă, în 2018 am început să relucrez temele și subiectele abstracte începute, finalizate sau nu, cu 10 ani mai devreme. În scurt timp am realizat că noile lucrări se cer progresiv mai figurative și modul în care așez sau folosesc linia și culoarea s-a schimbat.
Lucrările abstracte au avut toate un început impulsiv de trasat rapid, zgâriat sau înțepat suprafața hârtiei, după care a urmat procesul de rezolvare și echilibrare a compoziției cu culoare și detaliu. De la acest stadiu am progresat către bacterii, paraziți și insecte încasate în diferite forme geometrice (reminescențe abstracte) iar după aproximativ un an s-au transformat în păsări, creaturi care m-au fascinat de copil. Muzica a acompaniat lucrările din primul moment.
Unele lucrări sunt muzică inițial, iar apoi reprezentări grafice 2d iar altele își găsesc vocea și textul pe parcurs sau la final. Este un proces pe care îl asemăn, în trăirea mea, procesului de compoziție muzicală. Nu știu ce apare primul, textul sau sunetul. În lucrările mele se pot identifica foarte clar influențele sau preferințele mele în artă. Suprafețele plane colorate și conturul negru definit sunt clar pop-art. Elementele vegetale și decorative sunt Art Nouveau și Art Deco. Detaliile foiței de aur și halourile metalice sunt parțial elemente din pictură murală sau Baroque sau Rococo. Atitudinea sau emotivitatea pe care o trăiesc în muzică informează subiectul sau forma generală pe care o aleg în lucrările mele. Este un complex proces interpretativ dar și emoțional. În ultimii 3 ani, pentru că exprimarea în artă plastică îmi pare incompletă, lucrările mele au început să ceară și texte. Consider că este important să văd, să aud și să citesc pentru o imersiune cât de fidelă.
Mesajul tău
“Dacă piesa conține cuvântul “love”, sigur Silvana a pus piesa!” Deloc dintr-un spațiu esoteric sau hippy, dar garantat originar din muzica yugoslavă pe care am ascultat-o acasă. Piese cu multă și strigată emoție datorită operelor pe care le ascultam la magnetofon în casa bunicii mele. Piese cu puțină melancolie dar lipsite de patetism, pentru asta îmi este personalitatea. Piese cu mesaje politice din zona cu atitudine “punk”, chiar dacă nu cele mai agitate sau înverșunate. Puțină întunericime și beat-uri adânci și aspre pentru un Catharsis colectiv. Totul cu bătaie din picior și dans. Uneori languros, uneori agitat, uneori fericit. Vreau să construiesc o poveste în 4/5h cu intro, desfășurare, punct culminant și outro.
În artă nu am ținte fixe sau un “asta vreau să transmit publicului” pentru că este un proces de importanță interioară mult mai mare decât exterioară. De curând am instalat într-un cabinet psihologic 3 lucrări, una “Golden Fountain” chiar în sala de așteptare, unde a devenit un subiect de discuție sau chiar confort celor aflați în spațiu. În condițiile în care lucrările sunt pline de însemnătate pentru mine atunci când le produc, cred că ajunge să transpară asta și privitorului într-un mod informat de capacitatea fiecăruia de interpretare sau disponibilitate. Este foarte interesant să observ sau aud aprecierea altora asupra intenției mele în lucrare. Cei cu interes de a privi și asculta, ajung să mă cunoască diferit și mult mai profund. După finisarea unei lucrări și publicarea ei, simt nevoia de a oferii independență și viață disparată de a mea, acestei lucrări. Nu mai este a mea, are viață proprie și viitor propriu.
Unde se poate vedea arta ta
Din păcate, la ora actuală lucrările nu se pot vedea decât online pe pagina de artist sau diferitele rețele de socializare unde postez cu regularitate. Am avut o singură expoziție anul trecut în spațiul cafenelei Pixel în Timișoara. Mi-am dorit și îmi doresc ca lucrările să trăiască, pe termen lung sau scurt în spații cu viață și apreciere. De curând am aflat că una dintre lucrările mele își va găși casă într-un spațiu puțin vizitat și primul impuls a fost să îmi spun cu tristețe “Nu aș vrea să fie singură”. Arta necesită companie și noi necesităm artă.
Publicul nu trebuie să fie unul generos mobilat intelectual în exclusivitate. Lucrările sunt destul de decorative și “frumoase” încât sunt accesibile unui public larg. Dacă aș putea alege un public, pentru a pătrunde în complexitatea și sfera de întreg a lucrărilor pe care le produc, aleg unul consumator de muzică non-comercială, intelectual și cult. Referințele și influențele mele sunt complexe și relativ rafinate. Cu toate acestea, mă încântă aproape toate discuțiile pe tema lor și nu consider că fiecare lucrare artistică trebuie să fie un statement politic de fel.
Mesajul principal este mai mult internalizat decât externalizat. Produc artă pentru mine și pentru că trebuie să o fac. Este parte din mine. Îmi oferă un spațiu meditativ și expresiv și timp prețios petrecut în propria ființă. Dorința de a împărți cu ochi și minți străine este un gând secundar. Comisionările sau achizițiile ulterioare ale lucrărilor îmi permit să ridic nivelul materialelor sau să experimentez cu materiale noi. Nu depind financiar de artă și finanțez totul din slujba pe care o practic de 20 de ani, cea de profesor.
De unde vine inspirația
În muzică, dorința de a împărți cu publicul nostru ce mă mișcă în momentul de față. Șansa de a cânta cu toată forța vocii peste boxele răsunătoare :))) Ocazia de a împărți ceva personal cu o masă de oameni. Fericirea de a vedea cât de unitar poate să fie un spațiu în care toată lumea cântă același refren. Cu ceva timp în urmă, un prieten îmi confesa cât de magică și șamanistică poate să fie o performanță muzicală în care apăsătorul de butoane își are publicul la vârful degetelor. În concluzie world domination please! :)))
Arta a devenit un colocatar al propriei ființe care își cere spațiul tot mai des și mă constrânge cu remușcări dacă nu îi ofer acest spațiu. Îmi fur timp din alte actvități să ajung la bazinul de înot sau mă închid în casă să desenez. Simt că sunt activități care îmi îmbogățesc și populează ființa cu meditație, fascinație, provocare și supraviețuire.
Combinațiile preferate se schimbă în funcție de ce îmi cere lucrarea. Am început să experimentez cu suprafețe gradate, lucru pe care nu l-am făcut în trecut. Am început să folosesc culori pastelate, am început să combin creioanele în tehnica burnishing într-un mod nou. Mențin conturul grav și foița de aur. Mențin halourile și caracterul decorativ. Extind și perfectez portretele.
Comunitatea Hanging Around
Hanging Around este un proiect început undeva prin 2010 cu Ciprian Mihu. Eu am început să selectez muzică pentru public mai mult dintr-o conjunctură în care s-a eliberat un slot vineri și sâmbătă seara într-un birt local bine frecventat numit Bunker/ Bierhaus. Am avut o mică audiție și o discuție cu persoana care se ocupa de booking, după care am început treaba :) Au trecut anii, s-au închis și deschis diferite alte locații, am migrat cu sunetul din parte în parte, dar am rămas un miez relativ underground sub numele de Hanging Around cu cei doi membri fondatori. În timp am avut diverse colaborări, mai reușite sau nu, mai prolifice sau nu, locații mai mari și mai mici, câteva apariții în afara orașului, the circus needs to travel! Am început să includem noi membri, de aproximativ 5 ani pe Ioana Pîrvu (ANK47) și cel mai curând să colaborăm des cu Florin Unguraș (UFO).
Nu cred că am discutat niciodată foarte decis “ce ne propunem” dar pentru că avem casele muzicale pe străzi foarte apropiate și modul de comunicare sonică asemănător, a fost întotdeauna ușor să ne sincronizăm sau să ne găsim în sesiunile b2b. La începuturi, cu Mihu, ne împărțeam seturile pe oră sau pe jumătăți de oră, dar acum chefurile le facem back-to-back, total spontane de la început până la sfârșit. Este o modalitate de a nu plictisi publicul și de a ne juca și stimula reciproc. Timpul de gândire pentru următoarea piesă este de 3 minute, o adevărată provocare, plus mișcările de săpat fizic în ladă sau cutie sau stick după piesa pe care ai hotărât să o pui. Nu este un exercițiu ușor dar îl iubesc. Am urat să performez foarte mulți ani dar de fiecare dată uit și îmi readuc aminte cât de mult iubesc muzica și ce poate să facă pentru mine :)
Evenimentele sunt în ordinul sutelor acum. Încerc să le arhivez cu postările “Installation No.” începând undeva din 2015. Unul memorabil ca și public a fost în Form Space în Cluj unde am fost de toți peste 600 de ființe. Cel mai terifiant chef ever :))) Pentru mine, evenimentele memorabile sunt cele pe care le organizăm anual de aniversarea Hanging Around, pentru că ne putem întinde pe două zile, ca un mini festival, avem întotdeauna invitați din sfera mai mare de colaboratori și astfel devin mai variate și ca sunet și ca public, plus că închiriem sonorizare mai bună și amenajăm spațiile cu lumini, mașini de fum, baloane și plante. Devine totul un spațiu cu intenție și scop iar publicul răspunde corespunzător.
Muzica preferată
Am avut o tragere către vocile feminine. Încă o am. Am preferat muzica cu text. Încă este valabil. Am fost mișcată de emoție și adâncime în sunet. Încă sunt. Pornind dintr-o zonă teatrală cu art pop și art rock și synth-wave și new-wave, trecând prin personalități tragice în The Doors, asperitate, goliciune dar și emoție în Depeche Mode, experiment și looping în Eurythmics dar și noise și fuzz în Kyuss și alte formații deșertice am ajuns să caut și să selectez muzică cu un beat nu foarte agresiv dar constant și dansabil, o voce gravă și un text relevant. Gravitez spre sunet mai întunecat sau “trist” ar putea spune unii dar chefurile pe care le organizez acum sunt mai experimentale cu mult mai puține titluri cunoscute decât pe vremuri, dar nu uit unde îmi este palatul muzical și mă întorc pentru accente de “pe asta putem cânta împreună refrenul”.
Îmi place un public deschis, permisiv și curios de nou dar încerc să nu ignor oamenii prezenți și reacțiile lor. Devine un joc între nou și cunoscut, săltăreț și mai puțin așa. La ce să se aștepte publicul meu? La un sunet selectat cu atenție, selectat cu intenție, la ceva nou sau curent punctat cu piese cunoscute sau semnătură Silv, totul sub o umbrelă - melodic. Cei care se alătură chefurilor noastre, ne pot distinge după sunet, nu este nevoie neapărat să ne vadă la pupitru. Pentru mine, aceasta este semnătura personală pe care vreau să o extind, cu toate că mă bucur imens de reacțiile “Cine își dă sunetul asta? Silvana? Wow!”
Cum vezi tu muzica în 2025, cu toate schimbările prin care trecem?
Mă bucur de fiecare nou album sau nouă apariție! Evident, în spectrul meu, larg sau mai puțin larg de acces. NU înțeleg lamentările sau plafonările unora legate de “nu se mai face muzică ca pe vremuri”. Evident vorbesc doar din perspectiva consumatorului, în rest nu sunt calificată să spun ceva. Că se poate produce, lansa, vinde și performa muzică foarte repede și total independent este un lucru extraordinar! Calitatea muzicii nu îmi pare că este în decădere. Mă conturez puțin diferit cu muzică diferită. Nu văd motive de a denigra sau comenta negativ conul din care ascult, caut sau ofer altora muzică. More is more! :)
Viața culturală în Timișoara
Nu știu dacă sunt cel mai potrivit individ să răspund acestei întrebări. De bine sau de rău, am activat în bula noastră mai restrânsă sau mai largă de peste 15 ani și nu mă pot plânge de lipsa activității. Pandemia a avut un impact considerabil asupra chefurilor. Suntem mai restrânși cu programul, adică nu le încheiem pe lumină, dar asta îmi cade foarte bine pentru că îmi pot desfășura și restul activităților astfel.
Lipsa spațiilor bine dotate și bine îngrijite destinate concertelor, precum au fost clubul Daos, Reflektor și mai de curând Pixel îmi sărăcește expunerea la muzică live și îmi lipsesc mult.
Din câte pot înțelege din interacțiunile și mișcările cu cei interesați, viața culturală în oraș nu stă deloc rău. De cârcotit și comentat sunt tot timpul subiecte, dar filmul merge. Teatrul merge. Grădina de vară își dă concerte. La filarmonică am tot văzut lume afară așteptând să intre la concert. Locațiile mici organizează chefuri și târguri de carte sau discuri cu invitați străini. Festival în parc avem. Cafenelele au (avut) evenimente de poezie și carte și expoziții. Centrul de proiecte găzduiește tot felul de târguri cu artizanii locali. Arhitecții își dau tururi cu public prin oraș. Sună muzică pe vaporul Pelicanul în mișcare pe Bega. Dacă vrei să le vezi și auzi trebuie să le cauți. Se găsesc.
Câtă muzică nouă asculți. Cum te menții în formă
Relativ multă dar concentrată în anumite perioade. Muzica merge în casă tot timpul, dar instanțele de căutare activă sunt poate o dată pe lună, câteva ore pentru diferite evenimente sau pentru mine. Nu am obiceiul de a folosi Spotify sau alte servicii de “recomandări”, presupun că sunt porniri punkiste :))) Sap în casele indie de discuri sau producție și de acolo se tot leagă formațiile sau artiștii. Ascult și radio străin destul de des. Am prieteni în industrie și primesc recomandări. Muzica m-a găsit tot timpul pentru că îmi este de importanță vitală.
Cum mă mențin “relevantă”? Greu de răspuns dacă sunt sau nu. Sufăr transformări în propria viață și deci muzica se schimbă cu mine. Evident și trendurile ciclice mă influențează. Aud și ascult artiști față de care nu am avut foarte mare deschidere în trecut dar identific în fiecare sinceritate și emoție. Îmi este foarte important ca muzica să vină cu mood :) Cum spune cineva “sad dancing” cu mulți bași și o voce interesantă este un mood foarte drag mie.
Ce urmează
Proiectul de viitor imediat legat de artă este studiul pe partea de portret. Îmi doresc să extind și să îmbunătățesc portretele la care lucrez. Am în plan să extind și seria începută în 2023/2024, “Vulva Sanctus” și “Corpus Spongiosum Sanctus” și în general să încep includerea unor elemente noi asimilate din călătoriile sau muzeele recente. Sunt în urmă cu postările lucrărilor. Am un număr considerabil de lucrări care își așteaptă textele și publicarea. Mi-aș dori să găsesc noi oportunități de a expune artă dar în același timp sunt selectivă cu spațiile și vreau o creștere organică.
Pe partea de muzică, sunt de găsit în Cuib d’Arte și Aethernativ în Timișoara în evenimente nu foarte dese peste vară, dar mai sporite din sezonul rece. Ediții de pe vinil la Cluj în magazinul unui prieten numit LAVinil sau în locațiile Machines sau Flying Circus.
