În România, dizabilitatea este asociată cu neputința. Și prejudecățile se schimbă greu. Dar arta este locul în care se poate lupta cu ele.
Pe 1 iulie are loc avanpremiera spectacolului Nicio pastilă magică / No Magic Pill (r. Laurențiu Rusescu), după un text scris de Christian O’Reilly, inspirat din viața reală a lui Martin Naughton, cunoscut în Irlanda pentru demersurile sale neobosite în slujba incluziunii sociale. Este prima punere în scenă a textului în afara Irlandei și este primul spectacol autohton cu distribuție mixtă - actori profesioniști și actori-amatori cu dizabilități motorii.
Avanpremiera din 1 iulie se va juca, la Teatrul Național București (Sala Media), în prezența autorului irlandez Christian O’Reilly, spectacolul urmând să mai aibă alte 5 reprezentații (2, 3, 8, 9 și 10 iulie).
Am povestit cu actorii Mihaela Velicu și Florin Aioane, scenografa Andreea Koch și compozitorul Călin Țopa despre ce înseamnă pentru ei să fie parte a echipei artistice a primului spectacol din România din care fac parte persoane cu dizabilității motorii, despre conștientizări, perspective și incluziune.
Primul proiect autohton de teatru dedicat persoanelor cu dizabilității motorii
Mihaela: E o experiență unică de care mă bucur și care îmi dă speranța că lucrurile încep să se schimbe. Îl simt ca pe un start benefic pentru publicul din București și cred vor avea parte de surprize frumoase.
Florin: Resimt un tip de responsabilitate față de procesul de lucru și față de rezultat, da. Am încredere că o să ne descurcăm și sper să ajungă la oamenii care o să vadă spectacolul tot ce ne propunem cu acest proiect.
Andreea: Se impune o atenție sporită la construcția decorului, a unor norme ce trebuiesc respectate pentru a facilita jocul.
Călin: Da. Nu e doar despre „reprezentare”, ci despre realitate. Nu am vrut să „emoționez” cu artificii, ci să construiesc spațiu sonor pentru adevăr.
Un spectacol cu distribuție mixtă - actori profesioniști și actori amatori cu dizabilități motorii. De ce se întâmplă abia în 2025?
Mihaela: Poate pentru că există încă în societate frici ascunse despre propriile percepții și suntem suficient de încăpățânați să nu le schimbăm. Macar un pic.
Florin: Aș lua în calcul două aspecte: instituțiile de spectacol sunt refractare când vine vorba despre alte tipuri de spectacole decât cele convenționale și lipsa banilor, în general. Faptul că operăm într-un domeniu subfinanțat aproape dintotdeauna nu mai miră pe nimeni și drept urmare, nu există interes în a crea diversitate de spectacole.
Andreea: Suntem încă reticenți și în a fi creatori de spectacole de acest fel, ele punând diferite problematici, dar e nevoie de curaj și dorința de integrare.
Călin: Pentru că sistemul din România încă asociază dizabilitatea cu neputința, reflex moștenit dintr-un trecut în care diferența era ascunsă, nu integrată. Și totuși, cred că teatrul național rămâne unul dintre puținele locuri în care se mai încearcă atragerea atenției asupra acestor direcții, poate timid, poate rar, dar cu atât mai necesar.
Ce te-a izbit când ai citit scenariul
Mihaela: Faptul ca Martin, personajul central, ‘lupta lupta lupta’ și devine inspirație pentru orice om, indiferent de condiția lui.
Florin: Povestea textului care e inspirată dintr-un caz real. M-au răvășit capacitatea de sacrificiu a personajului principal și dorința lui de a se implica în problemele comunității din care face parte.
Andreea: Realitatea care a stat la baza textului și sensul cuvântului ”putere” în contextul dat.
Călin: Ce m-a izbit cel mai tare e că textul nu vorbește despre dizabilitate, ci despre putere. Piesa te obligă să regândești cine are, de fapt, controlul într-o societate „normală”.
Ce ți-ai dori să știe oamenii care vor veni la spectacol?
Mihaela: Mi-ar placea, poate, să-și pună întrebarea „cand am fost real neputincios și de ce?”. Și să conștientizeze că toți, indiferent de condiție, avem o nevoie comună: de a ne conecta. Și pentru asta e necesar să nu respingem, ci sa oferim acces.
Florin: Mi-aș dori să le dispară total preconcepțiile legate de persoanele cu dizabilități motorii și să conștientizeze că se pot implica mai mult în comunitățile din care fac parte.
Andreea: Să evite a mai face diferențe, să experimenteze acceptarea unei alte „normalități”.
Călin: Că „normalitatea” nu e un standard, ci un construct. Și că adevărata independență înseamnă libertatea de a alege chiar și atunci când ai nevoie de ajutor.
-------
Mihaela Velicu (actriță) a debutat în trupa reputatului director de scenă Victor Ioan Frunză, a jucat roluri importante în spectacole montate la mai multe teatre din capitală, printre care Metropolis, Teatrul Dramaturgilor Români, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Naţional „I.L.Caragiale”, Apollo111. În 2025 a fost nominalizată la premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță în rol principal, pentru rolul Martirio din spectacolul Casa Bernardei Alba, regizat de Diana Mititelu montat pe scena Teatrului de Stat Constanța.
Florin Aioane (actor) a fost angajat al Teatrului de Stat Constanța în perioada 2020-2023, iar în prezent este actor independent. A colaborat cu diverse teatre (Odeon, Apolo111, Metropolis, Godot Cafe) și regizori precum Victor Ioan Frunză, Andrei Măjeri, Vlad Cristache și Alexandru Mâzgăreanu. A fost nominalizat de două ori la premiile UNITER - în 2019 pentru rolul Euphemos din spectacolul Medea`s Boys, respectiv în 2025 pentru rolulpentru rolul Mortimer din spectacolul Mary Stuart. De asemenea, e activ şi în zona media, făcând parte din mai multe producții cinematografice.
Călin Țopa (compozitor) este un artist interdisciplinar care activează în domeniul muzicii experimentale. Este specializat în compoziții muzicale ce se încadrează în stiluri ambientale, neoclasice și alte forme sonore diafane. A compus muzică pentru diverse medii, precum teatru, film și instalații multimedia. Lucrările sale au fost prezentate în numeroase spații și contexte artistice internaționale și naționale, printre care: Personal Structures la Palazzo Mora din Veneția, Experimental Loop in Governors Island din New York, Royal Central din Londra, Quadrienala de la Praga 2023, Muzeul Național de Artă Contemporană și Teatrul Național din București, Galeria Nicodim, Art Safari și altele. De asemenea, a avut colaborări notabile cu Michael Grandage în West End-ul din Londra.
Andreea Koch (scenograf) a semnat scenografia mai multor spectacole de teatru, operă, operetă și balet dar și musical pentru scene din București și din țară. De-a lungul timpului, Andreea a avut privilegiul de a imagina ideile și gândurile mai multor regizori români - Cristian Mihailescu, Anda Tabacaru-Hogea, Radu Gabrea, Rares Zaharia, Dana Rotaru, Mihai Manolescu, Alexandru Nagy, dar și străini –Peter Pawlic sau Paolo Bosisio, precum si a coregrafelor Maria Popa, Sandra Mavhima. Împreună cu regizorul Laurențiu Rusescu, Andreea Koch a întregit echipa creatoare a spectacolului Callas, pe scena Operei Naționale București.
