Binele se face împreună cu alți oameni. Binele presupune nervi tari, reziliență, curaj, încăpățânarea de a lupta cu morile de vânt, crede Tudor Brădățan, Director executiv Declic, ambasador al Galei Societății Civile 2025.
Tudor reprezintă litera A, de la Activism, în #AlfabetulGSC, un dicționar al binelui cu 24 de termeni esențiali, explicați de oamenii activi din sectorul ONG prin propriile experiențe.
"Activismul e puterea de a reacționa atunci când se întâmplă ceva nedrept. E acel „nu pot să stau deoparte”. Activismul nu e despre perfecțiune morală sau despre a fi mereu în prima linie. E despre implicare lucidă și consecventă, despre a-ți folosi vocea, uneori poate răgușită, dar totuși prezentă, pentru a face loc de mai bine", spune Tudor.
Povestim cu Tudor în rândurile de mai jos despre cum a evoluat societatea civilă din România, comunitatea Declic și alegerea de a face bine în fiecare zi.
Societatea civilă din România în 2025
În 2025, societatea civilă din România e partea vie, curajoasă și lucidă a democrației. Nu e un decor, nu e un „grup de interese” cum încearcă uneori să o discrediteze unii politicieni. E acea forță din balanța puterii care echilibrează autoritatea și le reîmprospătează memoria politicienilor atunci când uită pentru cine ar trebui să lucreze. E, mai ales în România, un spațiu unde cetățenii revin la esență: își cer drepturile, apără valorile europene, spun clar și răspicat că nu vor să fie spectatori la abuzuri, derapaje sau indiferență.
Lecțiile civice ale ultimilor ani sunt multe, dar poate cea mai importantă e că atunci când nu există o opoziție politică puternică, activă și coerentă, cetățenii au demonstrat că pot umple acest gol. De fapt, l-au umplut cu brio. Într-o țară unde limitele dintre putere și opoziție sunt adesea fluide și se negociază în culise, vocea oamenilor a fost adesea mai clară, mai onestă și mai hotărâtă decât a celor care pretind că ne apără interesele din băncile Parlamentului.
Vedem oameni care inițiază petiții, merg în instanță, organizează proteste sau campanii de presiune. Vedem comunități care știu că nu e de ajuns să votezi o dată la patru ani, ci că democrația reală e ceva ce construiești zi de zi, uneori chiar cu prețul liniștii tale.
Asta înseamnă societatea civilă în 2025, un motor de conștiință colectivă, un antidot la cinism și un reminder permanent pentru cei de la putere că cetățenii nu dorm. Mai ales când dreptatea, natura, sănătatea sau viitorul ne sunt puse în joc.
Ce înseamnă binele pentru tine
Pentru mine, „binele” e rareori ceva care se simte ca… bine, cel puțin în contextul muncii de la Declic. E un paradox pentru că lupți pentru dreptate, pentru mediu, pentru drepturile oamenilor, dar în loc de aplauze, primești adesea opoziție, atacuri, uneori chiar amenințări. Nu doar din partea celor aflați la putere, ci și din partea unor forțe retrograde din societate care preferă să nege, să discrediteze sau să distrugă orice inițiativă care mișcă lucrurile din loc.
De exemplu, pentru mine, e un act de bine să te bați în instanță ca să salvezi un râu amenințat de o hidrocentrală. Dar din perspectiva ministrului Energiei, asta înseamnă sabotaj la adresa independenței energetice. E halucinant, dar real. Noi și câteva sute de mii de cetățeni știm că nu are sens să distrugi un ecosistem în 2025, cum e cel de la Răstolița (Mureș) pentru 0,08% din producția națională de energie. Dar încearcă să explici asta unor adepți înfocați ai betonării naturii, care te acuză că ești „vândut” sau „ecoterorist” doar pentru că nu vrei să vezi râuri moarte.
Așa că, la Declic, binele înseamnă nervi tari. Înseamnă să reziști când e mai greu. Să știi că faci ce trebuie, chiar dacă simți că ești într-o luptă continuă cu morile de vânt, unele vopsite în tricolor, altele în nostalgii comuniste. Binele nu e un sentiment cald și pufos, e mai degrabă un exercițiu de rezistență morală. E alegerea zilnică de a merge mai departe, chiar și atunci când ți se spune, direct sau voalat, că ar fi mai bine să te oprești.
Rolul de ambasador al Galei Societății Civile
E o recunoaștere importantă, pe care o primesc cu respect și cu sentimentul unei responsabilități reale. Să fii parte dintr-un demers care pune în lumină eforturile celor care luptă pentru o Românie mai dreaptă, mai solidară și mai echitabilă nu e un gest simbolic, ci unul care obligă.
Gala onorează oameni care aleg să nu stea deoparte, iar rolul de ambasador vine cu datoria de a face vizibilă această muncă. De a contribui la păstrarea unui spațiu public în care vocile critice, implicarea civică și acțiunea colectivă nu doar că au loc, dar sunt încurajate și apărate.
Să fii o literă în alfabetul civic înseamnă să adaugi conținut unei narațiuni mai mari — una care se scrie zi de zi, de către cetățeni care nu acceptă nedreptatea ca pe un dat. Și care știu că schimbarea nu vine nici facil, nici repede, dar vine doar dacă nu taci.
De ce e nevoie de un dicționar al binelui
România e încă o democrație tânără și intens testată de o putere tot mai avidă de control. Câteodată mai și pierdem din democrația atât de greu câștigată. Încă luptăm cu umbrele trecutului autoritar, cu reflexe retrograde care revin sub forme noi, dar cu aceleași intenții de control, tăcere și supunere. Un dicționar al binelui e necesar tocmai pentru că ne ajută să punem sens acolo unde, multă vreme, a fost doar frică sau confuzie. Faptul că astăzi putem să vorbim deschis despre ce înseamnă binele comun, apărarea drepturilor omului, un mediu curat sau o justiție dreaptă ne apropie de societățile unde aceste valori au fost discutate și apărate de mai bine de un secol.
În propriul meu dicționar al binelui, un cuvânt care nu are voie să lipsească este curaj. De prea multe ori în trecutul nostru recent, deciziile proaste ale puterii au fost acceptate în tăcere. Tăcerea s-a transformat în normalitate, iar normalitatea în complicitate. Curajul de a spune „nu”, de a rezista, de a propune o alternativă, de a ieși în stradă sau de a merge în instanță ne-a adus de fiecare dată câțiva pași mai aproape de o democrație reală. Curajul, în România, e forma noastră de a spune că binele, chiar dacă nu e întotdeauna confortabil, e o alegere conștientă.
Litera ta din alfabetul civic
Mi-a revenit A de la activism. Și cred că n-aș fi putut primi o literă care să mă reprezinte mai bine. Pentru mine, activismul e puterea de a reacționa atunci când se întâmplă ceva nedrept. E acel „nu pot să stau deoparte” care se transformă în acțiune concretă fie că vorbim de o petiție, un protest, sau un proces în instanță.
Activismul nu e despre perfecțiune morală sau despre a fi mereu în prima linie. E despre implicare lucidă și consecventă, despre a-ți folosi vocea, uneori poate răgușită, dar totuși prezentă, pentru a face loc de mai bine.
Comunitatea Declic
Comunitatea Declic demonstrează că societatea civilă din România are forță, coerență și capacitatea reală de a influența decizii. În ultimii ani, am reușit să blocăm proiecte nocive pentru mediu, să apăram drepturi fundamentale și să punem presiune acolo unde instituțiile statului au eșuat sau au ales să tacă. Am arătat că cetățenii, atunci când se organizează și acționează împreună, pot schimba cursul unor decizii publice cu impact major.
Fie că vorbim despre campanii de mobilizare, acțiuni în instanță sau intervenții directe în procesul decizional, Declic a devenit o voce greu de ignorat. Reușitele noastre nu sunt rezultatul unui moment, ci al unei munci constante, susținute de o echipă harnică și de o comunitate implicată.
În calitate de director executiv, rolul meu este să mă asigur că toate mecanismele interne funcționează corect: de la infrastructura digitală care face posibilă mobilizarea, la politicile de resurse umane și până la partea administrativă, inclusiv contabilitatea, care trebuie să fie mereu în ordine. Suntem conștienți că orice neglijență, oricât de mică, poate fi exploatată de cei care ne contestă legitimitatea, de aceea nu ne permitem pași greșiți. Transparența și rigoarea sunt esențiale pentru a continua să construim încredere și să protejăm integritatea comunității.
Românii & implicarea civică
Suntem, fără îndoială, pe un parcurs bun. De la înființarea Declic și până astăzi, am văzut cum tot mai mulți cetățeni aleg să se implice activ: să semneze petiții, să participe la acțiuni publice, să contribuie financiar sau să susțină campanii care le exprimă valorile. E un semn clar că perspectiva asupra implicării civice s-a schimbat profund.
Comunitatea Declic a crescut constant, iar un semn concret al acestei maturizări este faptul că, astăzi, aproape întregul nostru buget este acoperit din mici donații individuale și prin mecanisme de redirecționare a impozitului. Când am fondat Declic acum zece ani, ideea că o astfel de susținere populară e posibilă părea, sincer, mai mult decât naivă. Și totuși, iată-ne aici, susținuți de oameni obișnuiți care cred că schimbarea pornește de jos în sus.
Partea mai puțin bună, însă, este că în paralel cu această creștere a implicării civice, o altă parte a societății alunecă spre extremism. Sunt tot mai multe voci care nu doar că resping mecanismele democratice, dar le văd ca pe obstacole, nu ca pe soluții. În loc de echilibru și responsabilitate, promovează idei autoritare, confundând patriotismul cu un naționalism agresiv, uneori la limita legionarismului. Asta arată cât de importantă rămâne munca noastră, să susținem o societate democratică, în care cetățenii înțeleg că vocea lor contează, dar și că trebuie folosită cu responsabilitate.
De ce e nevoie pentru a antrena civismul în România
Sincer, nu trebuie să ne străduim prea tare în căutarea de exerciții care să antreneze musculatura civică. E suficient să-i urmărim pe politicienii care ignoră complet vocea cetățenilor și se comportă de parcă ar fi aleși pe viață, nu prin vot. E un exercițiu de civism în sine să le răspundem și unul destul de eficient. Nimic nu antrenează mai repede spiritul civic decât aroganța puterii.
Realitatea e că avem deja toate condițiile ideale pentru ca cetățenii să simtă nevoia să se implice: decizii luate peste capul oamenilor, legi strâmbe, lipsă de transparență, atacuri la adresa justiției sau a presei. Toate astea pun presiune pe societatea civilă, dar și creează reacție.
Primii pași pentru a învăța să facem bine
Primul pas? Nu încerca să faci bine de unul singur, foarte rar lucrurile merg așa. Binele, în forma lui cu adevărat eficientă și de impact, se face împreună cu alți oameni. Colaborarea e cuvântul cheie aici. Degeaba ai intenții bune dacă nu reușești să le transformi într-o acțiune colectivă. Pentru că doar împreună putem echilibra o putere care rareori cedează în fața unei singure voci.
Recomand oricui vrea să înceapă să facă bine să ia în calcul să inițieze o petiție, de exemplu, chiar pe platforma Declic (campaniamea.declic.ro). E un instrument accesibil și gândit să fie cât mai puternic. O petiție bine formulată, în jurul unei cauze corecte, poate aduna rapid oameni care simt la fel. Și apoi, platforma îți permite să rămâi în legătură cu semnatarii, să-i mobilizezi, să construiți presiune împreună atât cât țin energia, răbdarea sau nervii. Uneori până când autoritatea cedează. Alteori până când schimbarea începe să prindă contur.
Iar dacă cererea e justă, va fi susținută. Nu întotdeauna ușor, dar cu perseverență poți trece și peste aroganța puterii. Asta e frumusețea binelui făcut în mod civic: poate nu e perfect, rar e comod, dar e mereu contagios.
