Actorul Rareș Andrici joacă în „Jaful secolului” rolul principal negativ. Inspirat din fapte reale, jafulul comis de câțiva români la muzeul Kunsthal din 2012, „Jaful secolului” marchează o premieră și pentru actorul Rareș Andrici, pe care publicul îl va descoperi într-o ipostază complet diferită față de spectacolele și filmele în care a jucat până acum, în roluri blânde și pozitive.
Filmul „Jaful secolului” (regia Teodora Ana Mihai, scenariul Cristian Mungiu) este câștigătorul Marelui Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Varșovia și al altor premii importante și va putea fi urmărit în cinematografele românești din 23 septembrie, distribuit de Forum Film.
Iță, personajul jucat de Rareș, e capul răutăților și cel care pune la cale un jaf important dintr-un muzeu olandez.
"Fericirea este ceva complex. Putem să petrecem toată viața încercând să ne dăm seama ce este ea, dar, din păcate, pentru că trăim într-o lume tranzacțională în care totul costă bani, pentru o minte simplă, cum e a lui Iță, răspunsul la nefericire sunt banii", spune Rareș.
Rareș Andrici este absolvent de actorie la Universitatea de Teatru şi Film „I.L. Caragiale” Bucureşti (2013) şi masterand al aceleiaşi universităţi. Joacă la Teatrul de Artă şi la Teatrul Nottara din Bucureşti. A lucrat cu regizori precum Cristi Juncu, Vlad Cristache, Sânziana Stoican şi alţii.
Cum a fost experiența de a interpreta un infractor, un „băiat rău” fără repere morale, care urmărește doar bani, și cum își descrie personajul, ne povestește în rândurile de mai jos.
Pregătirea pentru acest rol și semnificația personală
Pentru mine este un rol foarte important pentru că face parte dintr-un registru cu care nu am prea avut de-a face. În filmul românesc „Jaful Secolului” (regia Teodora Ana Mihai) și filmul spaniol „Hamburgo” (regia Lino Escalera, 2025), care s-au filmat în același timp, am avut două roluri complet diferite de tot ce am făcut până acum: hoțul și proxenetul. E o bornă importantă pentru cariera mea, pentru că am avut ocazia să arăt că pot și altceva.
Personajul antagonist descris de scenaristul Cristian Mungiu drept un „smardoi care se visează gangster”
Pentru casting am primit o scenă. Mi-a plăcut de la prima lectură. Dialogul era foarte bine scris, puteam să deduc foarte multe informații utile din el. Castingul a durat foarte mult și am avut suficient timp să mă pregătesc.
Abordarea mea a constat în a îmi propune să îl conving și să îl controlez pe interlocutorul meu prin orice mijloace posibile. Ele depind întotdeauna de situație, dar cel mai eficient mijloc este frica - celui din fața mea trebuie să îi fie frică să nu facă ce vreau eu să facă.
Inspirația
M-am inspirat din situațiile pe care le-am trăit eu în viața mea, tot felul de contexte în care am cunoscut persoane care m-au manipulat sau mi-au provocat frică. M-am gândit la felul în care gândesc astfel de oameni și cum reușesc să obțină ce vor.
Limbajul și registrul verbal
Pentru Iță nu era important să învețe alte limbi sau să pară că este altceva decât ceea ce este. În Dobrogea eu nu am auzit vreo particularitate de limbaj.
Am încercat, deci, să mă inspir din cultura șmecherilor și a băieților care vor să facă bani repede - un vocabular simplu cu înjurături în loc de virgule și prescurtări leneșe, dar concise. Iță spune fix ce gândește fără să îi pese de consecințe.
Colaborarea cu regizoarea Teodora Ana Mihai
Eu îmi amintesc cât de mult își dorea Teodora să se vadă puterea pe care o poate emana Iță, cât de clar voia să se vadă că în acel grup de băieți există o ierarhie. Mi-a dat multă libertate și m-a lăsat să explorez dinamica puterii în fiecare scenă.
Prima scenă filmată
Prima scenă a fost discuția din mașină cu Ginel, cea de la casting. Pur și simplu am făcut ce am repetat și am pus în aplicare toate strategiile la care m-am gândit ca să îl conving pe Ginel să facă ce vreau eu.
Relația dintre Iță și Natalia (Anamaria Vartolomei)
Iță vrea control total. Este în firea lui. Ca să îl controleze pe Ginel, trebuie să o controleze și pe Natalia. Este firesc pentru că știe că Ginel se îndoiește de propria loialitate față de el. Este ca în cazul Epstein: tu faci o măgărie fantastică, dar dacă atragi și alți oameni să participe la măgăria ta, ea nu mai este așa o mare măgărie, iar cei implicați devin obligați să te apere ca să se apere pe ei înșiși.
Relația dintre Iță și Andreea (Macrina Bârlădeanu)
Relația lor este toxică, dar eu nu cred că are cum să fie vreun stereotip pentru că este și complexă. Iubita lui Iță se prostituează, dar există reguli și limite. Pe Iță îl interesează doar banii, nu sexul. Din punctul lui de vedere, ea trebuie să își facă treaba repede, precis, fără implicare emoțională ca să le ia banii la „fraieri”. Îl enervează și frustrează dacă este mai mult de atât iar ea știe asta. Nu cred că lui Iță i se pare ceva imoral. Pentru el este o afacere, un mod de a păcăli bărbați vulnerabili.
Înainte de filmul ăsta am făcut cercetare și am aflat că sunt cazuri în care proxenetul poate fi căsătorit cu lucrătoarea sexuală, că pot avea și copii și că este o înțelegere mutuală între cei doi. Da, este toxic, obiectiv, dar cultural, nu e neapărat perceput așa. Oamenii au perspective diferite despre ce înseamnă loialitate în relație.
Relația lui Iță cu ceilalți membri ai grupului
Este un lider care are grijă să se înconjoare de indivizi care să-l urmeze în urmărirea scopurilor sale.
De la șmecher de sat la criminal internațional
Nu cred că a fost vreun moment de turning point major. Iță trăiește din furtul obiectelor valoroase. Este firesc să își pună problema la un moment dat să fure obiecte cât mai valoroase ca să câștige cât mai mult, doar că nu se gândește până la capăt. El înțelege valoarea obiectelor doar în bani, dar pentru că nu înțelege ce înseamnă valoare culturală, care nu se estimează doar în bani, nu conștientizează problema în care singur se bagă pentru că un obiect cu o valoare culturală mare este mai greu de vândut pe piața neagră.
Motivația financiară și visul de îmbogățire
Bani = fericire. Mai simplu de atât nu știu cum să spun. Fericirea este ceva complex. Putem să petrecem toată viața încercând să ne dăm seama ce este ea, dar, din păcate, pentru că trăim într-o lume tranzacțională în care totul costă bani, pentru o minte simplă, cum e a lui Iță, răspunsul la nefericire sunt banii.
Inteligența strategică versus impulsivitatea
Ele sunt contradictorii, dar omul este o ființă complexă.
E calm și calculat când trebuie să fie și e agresiv și violent când nu mai poate să fie calm.
Eu cred că Iță este un om traumatizat, instabil emoțional, care a conștientizat câteva lucruri utile supraviețuirii într-o lume crudă: banii înseamnă putere și fericire, când sunt presați, oamenii fac ce vrei tu, nu e bine să ai încredere în nimeni, nimeni nu te ajută dacă nu primește ceva.
Violența psihologică versus fizică. Dozajul formelor de agresiune
Ambele îi sunt caracteristice. Din punctul meu de vedere, cu cât identific mai multe caracteristici, chiar contradictorii, la un personaj, cu atât e mai bine. Capătă profunzime și repere reale în care publicul se poate regăsi sau poate identifica ceva din viață. Și atunci nu e nicio problemă în a doza atitudini, cât în a înțelege de ce acționează sau reacționează așa cum o face.
Estetica și stilul, inspirația din tipare similare, colaborarea cu echipa de costume
Am întâlnit tipare similare, dar sunt diferențe psihice de percepție a sinelui.
Prin îmbrăcăminte, pe mine m-a interesat să proiectez forță. Hainele sunt repere culturale. Dacă mergi pe stradă, intuiești cu cine ai de-a face din felul în care se îmbracă.
La Iță pot să rezum intuiția asta în câteva cuvinte cheie care m-au ajutat: „șmecherie”, „tupeu”, „băiețeală” etc Iță este imperturbabil oriunde s-ar afla. Mie mi se par interesante și amuzante diferențele culturale: Iță e îmbrăcat în același fel în satul său natal și în muzeul din Olanda.
Momentele de vulnerabilitate ale personajului
Toate acele momente în care devine agresiv reflectă vulnerabilitate. Eu sper că publicul va empatiza cu Ginel și că va căuta să se ferească de persoanele care seamănă cu Iță.
Impactul și influența personajului
Nu mă afectează în niciun fel tipologia personajului, pentru că este o joacă. Îmi dau voie să mă joc de-a ceva din momentul în care se strigă „Acțiune” până în momentul în care se strigă „Stop”. În rest, îmi văd de viața mea.
Dar odată cu acest rol mi s-a reconfirmat ceva: suntem capabili de orice. Nu avem nicio scuză pentru felul în care trăim și e bine să ne reevaluăm mereu alegerile în viață.
Eu sper că publicul va înțelege cum ar trebui abordate situațiile similare din viețile lor atunci când vor avea de-a face cu cineva ca Iță. Nu am cum să-l prezint altfel. Pentru mine e ceva complex, în care am pus mult lucru. E o poveste la care am lucrat toți mult și din care ne-am propus să scoatem ce e mai bun. De-asta cred că e și de văzut „Jaful secolului” în cinematografe.
Ce urmează
Am avut o perioadă plină. Trei premiere la Teatrul Nottara: „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Perspective grandioase” și „Comedia erorilor”. Mai am un spectacol în pregătire.
Am două proiecte de film despre care nu vreau să vorbesc până nu se concretizează și am lucrat destul de mult cu studenții de la regie film în timpul ăsta. Îmi place să lucrez cu oameni care învață și care își dau voie să greșească.
