[Work&Self] Laurențiu Dumitrescu: La început, munca mă definea complet. Eram "CEO-ul care trăiește la birou”. Acum mă definesc mai mult prin modul în care gândesc, nu doar ceea ce fac

Poți să nu fii de acord cu tot ce vezi online, dar dacă vrei să rămâi relevant în zona de digital este nevoie să te adaptezi, fără să renunți la principii. Într-o industrie în care algoritmii se modifică mai repede decât apucăm să le înțelegem efectele, Laurențiu Dumitrescu, CEO Digital Star, nu mai vorbește despre ce nu tolerează, ci despre cum se adaptează la schimbare.

A început în marketing într-o perioadă în care social media nu era o industrie, bannerele se făceau în Flash, succesul campaniilor se măsura în GRP-uri și mulți clienți nu vedeau încă valoarea internetului în marketing.

„La început voiam să demonstrez că pot. Acum vreau să dau sens la ceea ce facem. Să creăm valoare. Nu mă mai impresionează like-urile, ci impactul real intr-un business. Cum putem schimba percepția unui brand, cum ridicăm moralul unei echipe, cum aducem bucurie într-o zi de lucru”

Povestim cu Laurențiu Dumitrescu, CEO Digital Star, despre identitate și responsabilitate în muncă.

Etape formatoare

Am început în marketing înainte ca social media să devină industrie. Am prins perioada în care campaniile digitale se măsurau în GRP-uri, bannerele se făceau în Flash, iar clienții spuneau „nu cred că internetul e important pentru marketing”.

Etapele formatoare au fost exact acelea în care nimic nu părea sigur: crize economice, rebrandinguri și oameni care au plecat exact când păreau indispensabili.

Transformarea a venit dintr-o combinație de curiozitate și instinct de supraviețuire. De aceea, Digital Star nu e doar o agenție, ci o companie care se reinventează constant.

Cine ești când nu muncești. Cine ești când muncești

Când nu muncesc, sunt un tip care vrea liniște, muzică, filme și citit. Când muncesc, sunt curios și exigent.

Încerc să nu mai separ cele două lumi. Am învățat că dacă nu-ți folosești emoțiile în munca ta, devii doar eficient, nu și relevant.

Cât de mult te definește ceea ce faci

La început, munca mă definea complet. Eram "CEO-ul care trăiește la birou”. Acum mă definesc mai mult prin modul în care gândesc, nu doar ceea ce fac. Am înțeles că succesul nu înseamnă să fii prezent peste tot, ci să fii prezent acolo unde contează. Relația mea cu munca a devenit mai matură: nu mai e obsesie, e parteneriat.

Muncă, job, profesie. Cum îți place să zici

Îmi place cuvântul meserie. Are ceva cald și concret, o doză de mândrie și de umanitate. Job sună tranzacțional, profesie e prea solemn, dar meserie are miros de efort și pasiune.

Cum s-a schimbat perspectiva asupra profesiei odată cu experiența

La început voiam să demonstrez că pot. Acum vreau să dau sens la ceea ce facem. Să creăm valoare. Nu mă mai impresionează like-urile, ci impactul real intr-un business. Cum putem schimba percepția unui brand, cum ridicăm moralul unei echipe, cum aducem bucurie într-o zi de lucru.

Ce îți influențează cel mai mult munca în prezent

Timpul. Faptul că nu-l mai am de risipit. Așa că sunt atent la claritate, oameni și idei care contează.

Și, în mod neașteptat, mă influențează mult muzica. E cel mai bun reminder că emoția și structura pot coexista perfect.

Ce ai (re)descoperit recent că îți place în munca ta

Pitch-urile. Deși sunt stresante, au ceva magic: te obligă să-ți regăsești entuziasmul, să vezi lumea prin ochii clientului și să spui o poveste care convinge.

E adrenalina curată a meseriei.

Partea din tine care rămâne invizibilă în ceea ce faci

Partea liniștită. Oamenii văd poate CEO-ul și imaginea din social media.

Dar foarte puțini văd că, în spate, e un tip care reflectă mult, înainte să ia o decizie. Îmi place profundimea tăcută, dar nu o arăt des.

Talente pe care nu le folosești zilnic

Cred că am un talent pentru simplificare. Pentru a traduce idei complicate în concepte clare, care prind sens pentru toată lumea din jurul mesei.

E un talent pe care îl folosesc mai puțin decât aș vrea pentru că, paradoxal, ziua de lucru e adesea construită exact pe opusul lui: multitasking și viteza cu care trebuie să reacționezi.

Cum arată o zi bună de lucru la tine

O zi bună e cea în care simt că am construit ceva, nu doar am rezolvat lucruri. Când o discuție devine idee, o idee devine plan, iar planul începe să prindă viață.

Și dacă în tot procesul ăsta echipa râde măcar o dată sincer e semn că suntem pe drumul bun.

Perioade în care ai simțit că nu mai poți

Am avut momente în care n-am mai putut să văd sensul printre urgențe. Nu era oboseală fizică, ci mentală. Sentimentul că reacționezi mai mult decât creezi. Am depășit-o schimbând ritmul: mai puțin control, mai multă încredere în echipă. Uneori „nu mai pot” e doar semnalul că trebuie să conduci diferit.

Ce nu mai tolerezi în industrie

Nu cred că mai există ceva ce „nu pot tolera”.

Trăim într-o industrie care se schimbă de la o lună la alta. Reziliența a devenit parte din fișa postului.

Poți să nu fii de acord cu tot ce vezi, dar dacă vrei să rămâi relevant, trebuie să înveți să te adaptezi fără să-ți pierzi principiile.

Cum navighezi între ce vrei să faci și ce trebuie să faci

Cu disciplină. E singura formă reală de libertate. Îmi permit să fiu creativ pentru că sunt destul de bine organizat. Pare paradoxal, dar funcționează.

Ce înseamnă „responsabilitate” în domeniul tău

Responsabilitatea, în marketing, nu cred ca e despre a salva lumea, ci despre a înțelege impactul fiecărui gest. E despre discernământ: ce comunici, cui, și mai ales de ce.

Trăim într-o industrie care poate amplifica idei și de aceea, responsabilitatea e să știi ce merită amplificat.

Partea din tine care simte că trăiește „pe pilot automat” în muncă

Nu cred că trăiesc „pe pilot automat”, dar recunosc că uneori funcționez pe mod de execuție. E inevitabil într-o poziție de leadership. Important e să știi când să comuți din „a face” în „a gândi”.

La mine, echilibrul vine din momentele scurte de recul: o conversație, o idee bună, o pauză care clarifică imaginea de ansamblu.

Cel mai important „nu” din cariera ta

Cele mai importante nu-uri nu au fost către clienți, ci către mine. Către tentația de a accepta tot, de a demonstra mereu ceva. Am învățat că "nu" poate fi forma prin care îți păstrezi claritatea și identitatea.

Dacă ai pune într-o imagine ce iubești cel mai mult la ceea ce faci....

Ar fi una simplă: o echipă care reușește să aducă ordine în haosul unei idei bune.

Îmi place momentul acela în care totul se aliniază, strategia, insight-ul, execuția, și simți că dintr-un gând abstract s-a născut ceva real. E o combinație rară de claritate și energie creativă.