Anul acesta, publicația PressOne împlinește 10 ani de existență, fiind astăzi una dintre publicațiile independente cu o reputație solidă. „10 ani de PressOne. 10 promisiuni pentru următorii 10" este conceptul campaniei aniversare, prin care echipa vrea să le spună oamenilor ce vrea să facă mai departe.
Ioana Epure, directorul editorial al publicației, zice că este important ca publicul să înțeleagă direcția în care merg mai departe, pentru a sprijini PressOne să ajungă acolo.
„Se discută mult în forurile de dezbatere media despre cum trebuie să reconstruim relația de încredere între presă și public. Și cred că acesta este primul pas: să fim atenți la ceea ce-i preocupă cu adevărat pe oameni, chiar dacă nu sunt neapărat subiecte care ne gâdilă nouă antenele jurnalistice”, spune Ioana.
Printre promisiunile jurnaliștilor de la PressOne pentru următorii ani se regăsesc: mai mult content video, publicarea într-un an a 10 povești ale unor oameni care schimbă lumea, continuarea investigațiilor și anchetelor locale, demascarea unor impostori și șarlatani, transparență, urmărirea ponturilor venite de la cititori. Povestim mai multe în continuare cu Ioana.
PressOne, (și) o platformă media cu un rol civic
N-aș zice că e o platformă cu rol civic decât în măsura în care vedem presa în sine ca având un rol civic. Și, dacă mă întrebi pe mine, îl are. PressOne a avut întotdeauna o astfel de componentă, dar în ultimii ani am sprijinit mult comunitatea civilă, pentru că de multe ori ea a făcut treaba statului român și ar fi cinic din partea noastră să ne concentrăm doar pe ceea ce nu funcționează. Nu ne dorim să facem asta, pentru că acest negativity bias ne distorsionează oricum perspectiva asupra vieții într-o asemenea măsură, că riscăm să ne prăbușim sub anxietatea indusă de avalanșa zilnică de știri și nenorociri. Și atunci a devenit important să sprijinim acele proiecte care schimbă măcar lucruri mici în bine.
Cum era presa românească în 2015 când ați început. Cum s-a transformat între timp
În 2015 se făcea încă presă „top-down”, de sus în jos. Jurnaliștii erau separați de public, ei setau agenda zilnică, ce era și ce nu era important de relatat. Acum lucrurile sunt invers. Accesul la informație s-a democratizat prin social media și de multe ori oamenii pun subiecte pe agendă la care presa ar trebui - și noi încercăm asta - să fie atentă, pentru că practicarea acelui jurnalism de tip „top-down” în 2025 fracturează complet relația de încredere dintre presă și public. Dacă puntea asta de legătură nu se realizează, oamenii dau, pur și simplu, swipe.
Se discută mult în forurile de dezbatere media despre cum trebuie să reconstruim relația de încredere între presă și public. Și cred că acesta este primul pas: să fim atenți la ceea ce-i preocupă cu adevărat pe oameni, chiar dacă nu sunt neapărat subiecte care ne gâdilă nouă antenele jurnalistice. Mai ales pentru o publicație independentă, care se bazează atât de mult pe sprijinul publicului.
Cititorul PressOne
Cititorul PressOne este atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui, vrea să înțeleagă și nuanțele, nu doar să dea verdicte. Vrea să se implice în schimbare. Și vrea ca schimbarea să pornească din apropierea lui: de la parcul unde își plimbă copilul sau câinele, până la primarul Bucureștiului sau ce calitate are aerul pe care îl respiră. Vrea să sprijine diverse inițiative civice în măsura în care poate, iar când pune ștampila pe buletinul de vot vrea să fie documentat cu privire la ce alege. Sunt oameni care ne trimit ponturi în redacție, care ne scriu cu feedback pozitiv - sau negativ - cu privire la materialele pe care le publicăm și înțeleg că presa de calitate se face cu niște costuri uriașe și că a contribui cu o sumă mică este echivalentul cumpărării unui ziar pe vremuri de la chioșc. De fapt, e chiar mai ieftin de atât.
Avem niște cititori foarte implicați, cu care ne dorim să strângem și mai tare relația, și multe dintre planurile pe care le avem pentru următorul an vizează chiar asta.
Poziționarea între jurnalismul clasic și cel de conținut digital, influențat de algoritmi și trenduri
Spuneam mai sus că am demonstrat o adaptabilitate extraordinară în fața provocărilor - economice, politice, geopolitice - și unul din felurile pe care prin care am făcut asta a fost prin dezvoltarea ambelor verticale. Doar un exemplu: suntem una dintre primele publicații „serioase” care au făcut conținut pentru TikTok, într-o perioadă când nimeni nu se atingea de platforma aia și oricine o făcea cădea în derizoriu. Dar dacă nu distribui informație reală pe o astfel de platformă, cum te poți plânge atunci de dezinformarea care circulă acolo? Dacă tu nu faci nimic s-o contracarezi, sau o faci doar la tine pe site? Câți consumatori de TikTok or să intre pe un site de presă ca să afle ce dezinformări consumă în social media?
Avem un anumit tip de conținut pe site, mai „clasic” și, în paralel, producem conținut adaptat pentru rețelele sociale (Facebook, Instagram, TikTok) tocmai pentru că ne dorim să ajungem la public acolo unde este el, nu să ne așteptăm să vină el către noi. E doar o altă formă de distribuție - social media e “chioșcul de ziare” al lui 2025. Dacă nu ești acolo, nu te poți aștepta să te știe lumea.
Ideea campaniei „10 ani de PressOne. 10 promisiuni pentru următorii 10”
Ideea a apărut de la faptul că vrem să le spunem oamenilor nu doar ce am făcut deja - mulți dintre cititorii noștri știu ce am făcut în ultimii 10 ani - ci și ce plănuim, concret, să facem cu contribuția lor mai departe. Să le dăm, dacă vrei, un mic insight în strategia noastră editorială, ca să înțeleagă și direcția în care mergem și să ne sprijine concret să mergem într-acolo. Și am promis lucruri foarte concrete, ca să putem fi și trași la răspundere dacă nu le facem.
Conceptul
Am plecat de faptul că 10 ani în presa independentă înseamnă destul de mult și există un cimitir de publicații valoroase care demonstrează cât de greu e să ajungi aici. Și ne-am dat seama că suntem aici, pur și simplu, pentru că n-am renunțat, că ne-am încăpățânat să mergem mai departe și când părea aproape imposibil - și au fost destul de multe momente. De aici sloganul campaniei, „România are nevoie de o presă care nu renunță”.
De ce ați ales să faceți promisiuni cititorilor voștri și nu altceva pentru a marca cei 10 ani
Pentru că rareori presa își asumă genul ăsta de angajamente concrete în relația cu publicul. Și am vrut să arătăm că noi nu avem nicio problemă în sensul ăsta. Suntem transparenți și asumați.
Direcția pe care v-o asumați prin aceste promisiuni
Aș vrea să mă opresc asupra unei direcții generale care adună la un loc vreo 4 din cele 10 promisiuni: faptul că vom comunica constant, cu o anumită frecvență, susținătorilor ce urmează să facem printr-o serie de email-uri personalizate, că vom investiga mai multe ponturi primite în redacție, că vom spune și poveștile unor comunități locale și că vom construi o comunitate în jurul PressOne. Toate, de fapt, spun un lucru: că ne vom asculta publicul. Că vom crea o punte de legătură cu el.
Ce înseamnă, în ochii voștri, o poveste care schimbă o societate în bine
Sunt mulți actori din societatea civilă care schimbă deja România în bine. „Dăruiește viață”, ca să dau doar un exemplu foarte vizibil, dar pe lângă ei sunt încă sute, poate mii de inițiative mai mici: de la comunități de bloc, care refac parcuri și fațade, dar care și reconstruiesc spiritul de comunitate care a fost aproape complet eradicat în orașele mari ale României, până organizații care fac educație digitală în comunități vulnerabile sau brânza Gran Sârbova, produsă de fete crescute în centrele de plasament. Apoi, sunt inovatorii, care folosesc tehnologia pentru a ușura viețile oamenilor sau pentru a produce energie curată. Sunt nenumărate exemple de acest gen. Doar că nu-i prea vedem scoși în față, fiindcă, din păcate tot furia produce cel mai mult engagement și e împinsă cel mai mult de algoritmi.
PressOne în următorii ani
Publicul ne-a cerut mai mult video în repetate rânduri de-a lungul timpului, din ce în ce mai mult în ultimii ani, și am prioritizat această direcție. În ultimul an ne-am pus la punct studioul de filmare și am început deja să producem din ce în ce mai mult astfel de conținut, inclusiv pentru social media, dar ne dorim să ieșim mai mult pe teren, să facem investigații și documentare, și din păcate acelea sunt foarte costisitoare și avem nevoie de sprijin de la publicul nostru pentru a putea să mergem mai departe. De unde și promisiunea: dacă ne sprijiniți, vom face mai mult conținut video.
Ce fel de redacție visați să aveți peste 10 ani
Visăm la o redacție mai mare și cu mai multe resurse, atât financiare cât și umane, în care să nu mai trebuiască să facem o echilibristică constantă între ceea ce ne dorim să facem și ceea ce putem să facem. O redacție unde noile generații de jurnaliști să știe că pot învăța meseria asta ca la carte și care să fie un loc în care își pot începe cariera cu succes - așa cum au făcut-o deja o bună parte din colegii mei mai tineri. O redacție care să aibă resursele de a ieși cât mai mult pe teren, printre oameni, și de a vorbi despre probleme care îi apasă, dar și despre potențialele soluții. De a produce investigații în profunzime, care durează și necesită resurse. De fapt, ceea ce suntem deja, doar că la scară mai mare.
Cum vă propuneți să evitați capcanele dependenţei financiare
Modelul de finanțare al PressOne e hibrid și transparent. În fiecare an publicăm un raport în care ne facem publice sursele de finanțare, despre câți bani e vorba și ce am făcut cu ei. Momentan, ne finanțăm din trei surse, toate importante, pentru că se completează reciproc. Granturile, care ne pot ajuta să facem salturi mari de dezvoltare organizațională, mai ales dacă e vorba de core-funding pe perioade mai mari, dar care nu sunt o soluție de sustenabilitate pe termen lung, pentru că sunt impredictibile și consumatoare de timp și resurse (și din punct de vedere al implementării proiectelor, și al raportării). Publicitatea, sub formă de advertoriale sau proiecte speciale, care însă nu ne poate finanța într-o măsură foarte mare, pentru că ne alegem cu multă grijă advertiserii, ca să fie în acord cu valorile noastre. Și susținerea publicului, care e absolut esențială, pentru că e sursa de venit cea mai importantă pentru independența noastră editorială.
Combinația dintre acestea trei este importantă pentru noi, tocmai pentru că avem mereu un plan de rezervă în caz că una dintre ele este afectată grav sau dacă se pune problema vreunui compromis. Modelul hibrid e mai dificil de gestionat decât un model cu o singură sursă de finanțare, dar e mai future-proof în fața schimbărilor de tot felul care vin din exterior.
Relația dintre jurnalism și speranță, în vremurile actuale
Par că se exclud reciproc, așa e? Eu mă încăpățânez să cred că nu e chiar așa. Oamenii au nevoie de speranță mai mult ca niciodată și noi avem puterea să fim și mesagerii ei, nu doar ai nenorocirilor.
Cât despre relația dintre jurnaliști și speranță - suntem aici de 10 ani. Asta spune tot. Se poate.
