Au trecut 9 ani de când am vorbit cu Laura Paraschiv (dacă vă vine să credeți, doar cu doi ani înainte de pandemie; bine, mai rotunjit așa) și era absolut firesc ca magazinului ei, Circa 1703-3071, să fi trecut prin noi etape, mai mici, mai mari, etape despre care să ne dorim a povesti pe îndelete.
Multe dintre obiectele Circa au devenit parte din povești și proiecte frumoase. Noul spațiu Balls, chioșcul Zelato, restaurantul Ma Bistro și expozițiile realizate împreună cu Kilobase Bucharest, în colaborare cu Triumf Amiria - Muzeul Culturii Queer și MNAC, sunt câteva exemple.
În spatele tuturor proiectelor stă multă muncă, iar una dintre cele mai grele sarcini este vânătoarea de comori care, odată cu creșterea interesului pentru estetica vintage/retro, a devenit un task mult mai anevoios, pe care îl îndeplinești doar dacă ești foarte norocos sau știi pe cine trebuie.
Deși găzduiește sute de obiecte de epocă, preferatele Laurei rămân lămpile, iar asta nu surprinde deloc. Lumina este indispensabilă, atât în spațiu, cât și în minte, iar Laura reușește să transmită căldură și claritate prin tot ce a construit până acum la Circa 1703-3071.
Să ne punem la curent, așadar, cu povestea ei:
Acum 9 ani: cafeneaua din Paris și galeria de artă minusculă
Cafeneaua se numea IBRIk cafe—mică, caldă, cu un aer cinematic, perfectă pentru conversații lungi. Apoi s-a transformat, cum fac toate lucrurile vii :), dar eu am continuat colaborarea pentru o versiune 2.0 - restaurantul cu același nume, Ibrik, care funcționează bine merci.
Galeria minusculă din păcate nu a fost să fie din motive personale ale inițiatoarei. În cei 9 ani am avut două proiecte de suflet care au sucombat chiar înainte de lansarea publică și trebuie să recunosc că inițial nivelul de frustrare a fost la maxim. Cred că abordarea brilliant pe care o căutam atunci fără să știu era o doză de extra curaj și ireverență față de obsesia modernistă a cubului alb / white cube. Chiar dacă spațiul expozițional nu s-a materializat complet, a fost un proces de învățare extrem de util: negociez mai bine documentarea muncii mele, iar câteva dintre ideile de atunci au reapărut mai târziu când am avut ocazia să experimentez în zona de design expoziții pentru Triumf Amiria.
Ce nu credeai că se va întâmpla atunci și s-a întâmplat
Nu m-aș fi gândit că ritmul oarecum lent va deveni un avantaj, că magazinul Circa 1703-3071 va supraviețui nu prin expansiune, ci prin încăpățânarea mea de a rămâne atentă la detalii într-un spațiu viu, imperfect și personal. Și nu anticipam nici că relația cu obiectele va ajunge să fie, de fapt, atât de mult o relație cu oamenii.
Fotograf: Cătălin Georgescu
3 lucruri pozitive care descriu ultimii 9 ani
Continuitate — am reușit sa construiesc o comunitate organic, fără compromisuri majore. În 2023, magazinul s-a mutat într-o nouă „casă”, pe strada Doamnei nr. 15 — poate nu întâmplator, tot într-o curte interioară alături de ispititorul ESHTE – cafenea, social club și magazin de modă și accesorii made in RO. De data aceasta, într-un imobil din 1938, Creditul Funciar Urban, recent consolidat și restaurat. Mutarea nu a fost despre mai mult, ci despre mai potrivit.
Încredere — există deja un segment solid de clienți care revin pentru că au încredere în calitatea obiectelor selectate și a soluțiilor propuse pentru spațiile lor. Arhitecții știu că aici pot găsi de la lumini iconice la piese atemporale, uneori custom-made, pentru proiecte care nu se rezolvă dintr-un catalog online.
Claritate — după nouă ani, știu mult mai bine ce caut și, mai ales, ce nu caut.
Fotograf: Cătălin Georgescu
3 lucruri grele, dar care au meritat
Logistica obiectelor fragile și rare — un coșmar permanent.
Refuzul de a vinde „orice, oricui” - financiar poate fi uneori dureros, dar cred că este esențial să nu încurajez alegeri nepotrivite pentru un proiect
Lucrul aproape exclusiv solo — poate deveni obositor, dar este extrem de formator.
Obiectele expuse în prezent
Numărul obiectelor fluctuează constant, dar vorbim de câteva sute de piese — lămpi, oglinzi, obiecte mici de sticlă, ceramică și mici piese de mobilier. Circa 317 obiecte sunt expuse și gata de plecare și cel puțin 731 de obiecte se află în tranziție: fie așteaptă proiectele potrivite, fie urmează sa fie recondiționate, fie sunt depozitate în cutii pentru transformări viitoare.
Cele mai speciale lucruri găsite recent
Un grup de veioze și lampadare care par scoase dintr-un decor cinematic imaginat de Lynch. Recuperate dintr-un hotel, sunt un fel de interpretări extrem de stilizate a unor ciuperci oversized, earthy și magice, care emană o lumină caldă perfectă pentru o cafenea, dar și pentru un colț dedicat cititului într-un living cosy.
Tot la capitolul descoperiri recente ar fi o excepție pentru magazin, creațiile contemporane – sculpturi minimaliste și obiecte din lemn și marmură realizate de Mojib Baraki.
Fotograf: Ioana Pârvan
Cum s-a schimbat vânătoarea de comori
Privind lucrurile din interior, aș spune că accesul la un prim nivel s-a democratizat și piața s-a înăsprit. Dacă înainte conta să fii la locul potrivit, la ora potrivită, astăzi contează mai mult cine te sună înainte să ajungă obiectul online. Rețeaua a devenit esențială: surse discrete, relații vechi, oameni care știu ce cauți.
Instrumente precum Google Lens ajută pe oricine să identifice rapid un obiect și uneori un interval de preț, ceea ce a dus la creșteri accelerate de preț și la dispariția descoperirilor “întâmplătoare”. Informația, odată rezervată cunoscătorilor, este de multe ori la un swipe distanță.
Consecința directă este că tot mai puține obiecte valoroase ajung pe piața second-hand. Proprietarii nu mai renunță ușor la ele: știu că o lampă, un scaun sau o oglindă nu mai sunt niște vechituri, ci pot fi piese de colecție. Ce acum zece ani ajungea fără ezitare la târg sau în stradă, azi e păstrat, reevaluat sau vândut selectiv.
Paradoxal, într-o lume hiperconectată, comerțul cu obiecte vintage a devenit mai puțin despre vânătoare și mai mult despre încredere, timing și acces privilegiat. Dar în continuare ochiul unui expert nu dă greș în a recunoaște rapid starea în care se află un obiect chiar și din două imagini nefericite și dacă merită financiar saga recondiționării și ce presupune ea. Am avut destule vizite la magazin de la vânatori de comori care aveau impresia că au cumpărat ieftin ceva ce de fapt presupunea investiții ulterioare mai mari pentru a fi funcționale, dar și sigure – un aspect foarte important mai ales pentru obiectele de iluminat.
Târguri frecventate cel mai des
Din păcate, în ultimii ani am ajuns tot mai rar la târguri. A existat o perioadă în care explorarea târgurilor din orașele pe care le vizitam era aproape un reflex — o formă de cercetare, dar și de plăcere pură. Este un obicei pe care mi-aș dori să-l reiau, pentru că nimic nu poate înlocui bucuria descoperirii directe. Contactul fizic cu obiectul, contextul în care apare și surpriza în sine rămân esențiale. Și este un pretext de a călători din nou mai des.
Cel mai neobișnuit loc unde ai găsit lucruri mișto
O autorulotă transformată temporar în depozitul de amintiri al unui nepot— nimic etichetat, nimic pregătit pentru vânzare, peste 67% dintre obiecte erau piese de design.
România ca sursă pentru colecționari
România nu poate fi considerată în mod realist o piață solidă pentru colecționarii de obiecte de design din perioada ‘50-’80. Lipsa unei industrii orientate spre design și a unei piețe libere a făcut ca obiectele perioadei să fie rezultatul standardizării și al necesității, nu al unei culturi a designului propriu-zise. A existat un modernism funcțional, anonim, dar nu iconuri. Din păcate, odată cu demolările agresive de acum peste două decenii, multe clădiri din patrimoniul industrial au dispărut împreună cu tot ce le definea: corpuri de iluminat, feronerie, semnalistică, mobilier fix sau elemente constructive standardizate. Aceste obiecte nu au fost percepute ca având valoare estetică sau istorică, ci ca simple relicve ale unui trecut incomod.
În acest context, interesul autentic se mută inevitabil în altă parte: către obiectele vernaculare și țărănești. Acolo, valoarea nu vine din apartenența la un stil consacrat, ci din raritate, materialitate și supraviețuire. România nu oferă o istorie a designului de colecție, ci un teritoriu fragmentar, unde obiectele rămase funcționează mai degrabă ca martori decât ca piese de muzeu.
Cum a evoluat targetul Circa
La început, magazinul Circa 103-3071 a fost frecventat de cunoscători, prieteni apropiați și colegi din arhitectură și design. În timp, comunitatea s-a lărgit firesc către clienți finali care fie sunt foarte bine informați, fie sunt extrem de curioși și deschiși să descopere obiecte cu personalitate.
Pandemia a fost un punct de cotitură. Timpul petrecut acasă i-a făcut pe mulți mai atenți la propriile spații și, mai ales, la rolul luminii. Mulți au înțeles atunci că o singură sursă centrală de tavan nu e suficientă și mai multe corpuri de iluminat plasate în locuri diferite (pe pardoseala, pe masă, pe comodă, printre rafturi, etc.) îți oferă libertatea de a crea scenografii diferite în funcție de activitatea desfășurată sau de starea de spirit.
Interesul pentru vintage în home deco
Da, fără îndoială, creșterea interesului pentru vintage/midcentury/retro vine, în mare parte, ca reacție la uniformizarea produsă de mass-market. Această piață oferă o alternativă: piese cu personalitate, care pot fi integrate într-un spațiu fără însă a-l transforma într-un decor tematic.
În paralel, a reapărut interesul pentru amenajările eclectice, în care obiecte din perioade și registre diferite coexistă natural. Eclectismul permite un dialog mai liber între vechi și nou și oferă spațiilor un caracter personal, construit în timp, nu cumpărat dintr-o singură rundă de shopping dintr-un catalog online.
Un alt factor important este sustenabilitatea. Refolosirea și recontextualizarea obiectelor vintage nu mai sunt doar alegeri estetice, ci și gesturi responsabile, într-un context în care producția accelerată a mass-marketului ridică tot mai multe semne de întrebare.
Colaborările cu galerii, teatre, cafenele
Au fost mai multe proiecte memorabile.
Cred ca cel mai cunoscut proiect și cel mai popular este restaurantul Balls, fondat de Ala Dumitrache. Too cool for school, Balls este un local remarcabil pentru tot ce poate fi definit drept chiftea în bucătăriile din jurul lumii și comfort food. De la prima locație și până la a treia iterație în spațiul actual de pe Dacia 114, proiectul a evoluat fără să își piardă semnătura vizuală recognoscibilă: culori vibrante ca instrument de comunicare, obiecte cu personalitate și umor, detalii imperfecte asumate în congruență cu spiritul witty al proprietarei, cu meniul delicios, cu comunicarea la fel de delicioasă și crocantă. Un interior care funcționează ca decor urban viu, memorabil și deloc uzat moral după, iată, 7 ani deja.
Fotograf: Cătălin Georgescu
Într-o zonă mai dulce, Zelato, chioșcul minuscul (4mp) aflat la intrarea în parcul Herăstrău, unde găsești cea mai bună înghețată (Ana Consulea), a fost un alt proiect simpatic ce reunește elemente nostalgice cu unele fresh. Dacă interiorul este pur funcțional, fiind folosit doar de vânzător, exteriorul este altă poveste: am hotărât să fie acoperit într-o singură culoare fermecătoare, iar elementele constructive nou-adăugate au fost gândite astfel încât să completeze discret structura existentă ale acestui kiosk vintage, respectiv obloanele și copertina metalice, dar și vitrina de servire și elementele de branding. Pe lângă rolul de a reprezenta personalitatea Zelato, pentru mine a fost important să redau acestui mobilier urban și sensul lui de reper în spațiul public urban, de punct de întâlnire.
Un alt proiect la care am lucrat cu drag a fost o cafenea situată într-un spațiu foarte complicat (finisaje existente imposibil de modificat, access încâlcit etc), cu o miză clară de a combate austeritatea unui lobby de birouri. Intervenția s-a bazat pe culoare ca element arhitectural principal, folosind nuanțe intense ale culorilor primare. Ce a ieșit se afla la întretăierea între geometrie minimalistă și estetică hiperfuncțională cu atenție sporită pentru confort și detalii customizate pentru iluminat, pentru zona de servire etc. Din păcate, într-un plot twist, businessul a fost vândut înainte de a deschide și ulterior transformat. Dar măcar am niște poze ca amintire.
Trebuie menționat că pentru proiectele Balls, Zelato și cafeneaua de la parterul clădirii de birouri am lucrat în echipă alături de Ioana Pârvan, graphic designer și art director. De fiecare dată brandingul propus de ea a susținut amenajarea interioară fără a o concura, completând spațiul și contribuind decisiv cu inteligență vizuală și umor la claritatea și coerența identității fiecărui proiect.
Fotograf: Ioana Pârvan
Unul dintre proiectele esențiale din această perioadă au fost colaborările în 2021, 2023 și 2025 cu Kilobase Bucharest, duo-ul curatorial format din Sandra Demetrescu și Dragoș Olea pentru designul mai multor expoziții. Am început SIMȚI ~ ALUNECI ~ CÂNȚI / YOU FEEL ~ AND DRIFT ~ AND SING o retrospectivă a 20 de ani de practici artistice queer în România (2001-2021) comisionată de TRIUMF AMIRIA, Muzeul Culturii Queer, în colaborare cu Muzeul Național de Artă Contemporană. S-a materializat de fapt printr-o serie de expoziții tentaculare găzduite de Combinatul Fondului Plastic / spațiul de la Nicodim, The Institute tot de la combinat, Suprainfinit Gallery și Swithclab, care a reunit peste 200 de lucrări și serii produse de 38 de artiști/ artiste/ artistx și colective. Arhitectura pentru SIMȚI ~ ALUNECI ~ CÂNȚI a fost gândită ca un forum dinamic, non-liniar, care a evitat parcursul muzeal clasic. Display-ul a permis coexistența și interacțiunea liberă a multiplelor narațiuni, estompând granițele dintre public și privat, interior și exterior. Materiale utilitare și temporare — panouri de șantier, plase, platforme industriale — au fost reasamblate într-o structură expresivă, susținută de o paletă cromatică intensă, cu rol narativ și emoțional.
Ulterior am fost invitată de Kilobase Bucharest să mai colaborăm la alte două expoziții de care sunt foarte măndră: JOY JOY JOY. On the Pepperside of Suprainfinit la galeria vieneză Wonnerth Dejaco în cadrul festivalului curated by și la Convulsie Srl. Picături pe plita încinsă tot pentru Triumf Amiria și găzduită de spațiul THE INSTITUTE de la Combinatul Fondului Plastic.
Pentru final aș menționa un proiect mai vechi, între timp dispărut ca locație, dar la care m-am gândit cu drag cu ocazia întrebării tale: Ma Bistro. Un proiect aproape integral custom-made, născut într-un spațiu dificil și un deadline strâns. Lămpile au fost realizate special ca un hibrid din mai multe lămpi și elemente adunate în timp, blatul de bar avea un aer maiestuos datorită lemnului refolosit de la foste dulapuri, canapelele custom din catifea cu element de piele, scaunele vintage recondiționate perfect, și multe detalii minuscule au contribuit la realizarea acelui loc convivial cu atmosferă atemporală. Genul acela de stylish understated dificil de obținut.
Fotograf: Ioana Pârvan
Ce te convinge de obicei că un astfel de obiect are valoare
Materialul, proporția, diverse detalii. Și o intuiție clară că acel obiect mai are ceva de spus, chiar dacă nu în forma inițială. Faptul că aduc și repun în circulație obiecte vintage sau refac obiecte vechi pentru funcționalități noi este o ocupație creativă care mă stimulează nespus, dar și un gest civic autentic. Evident că ce fac eu are impact la nivel ecologic microscopic, dar orice gest contează, iar mai multe gesturi responsabile devin o mișcare.
Evenimente găzduite de Circa
Lansări mici, cine improvizate, lecturi, grupuri de croșetat, întâlniri fără afiș. Evenimentele au devenit mai intime, mai rare, dar mai memorabile.
Cel mai frumos la Circa
Cele mai satisfăcătoare sunt momentele în care un obiect ajunge exact la cine trebuie și unde este nevoie de el. Dar, dincolo de asta, bucuria vine și din procesul de transformare: din faptul că pot salva o lampă care altfel ar fi fost pierdută sau ignorată și că îi pot oferi o viață nouă, fie prin restaurare, fie prin transformare.
Există o satisfacție aparte în a lucra cu obiecte care au deja un trecut și în a le imagina un viitor — mai ales atunci când pot crea ceva nou din piese vechi, păstrând materialitatea, imperfecțiunile și energia lor. Circa 1703-3071 este, pentru mine, un loc unde lucrurile nu sunt doar vândute, ci recuperate, recondiționate, recontextualizate. Într-un cuvânt îngrijite și apoi puse din nou în circulație.
Cel mai greu de iubit
Atașamentul. Uneori e greu să lași obiectele să plece, mai ales pe cele care au trecut printr-un proces lung de transformare. Alteori, provocarea e să temperezi entuziasmul clienților și să te asiguri că un obiect ajunge într-un context în care chiar funcționează. E un echilibru constant între pasiune și rigoare profesională.
Ce îți dorești să se întâmple în 2026
În 2026 îmi doresc să continui să construiesc Circa 1703-3071 în același ritm atent. Accentul rămâne pe selecția de obiecte, în special pe corpuri de iluminat, și pe ideea de spațiu de consultanță, nu doar de vânzare. Mă interesează ca obiectele recuperate, recondiționate sau recompuse să fie integrate în proiecte noi.
Să călătorim! Și să fie pace în lume!
