Fizicianul Brian Cox vorbește despre o problemă veche, dar actuală: Paradoxul Fermi. Pe scurt: Dacă universul e atât de vechi și de vast, unde este toată lumea?. Singurătatea speciei umane are acum o nouă componentă: fragilitatea civilizației în pragul unor crize globale. Succesul nostru biologic de 4 miliarde de ani s-ar putea să fie o anomalie statistică.
Ipoteza Pământului Rar
Brian Cox este profesor de fizica particulelor în cadrul Departamentului de Fizică și Astronomie al Universității din Manchester și profesor la Royal Society pentru implicarea publicului în știință.
El subliniază că, deși există multe planete în univers, stabilitatea necesară vieții complexe este extrem de rară. Pe Pământ, am avut o fereastră de 4 miliarde de ani de continuitate biologică, fără supernove în proximitate sau impacturi care să reseteze complet evoluția. Suntem rezultatul unui noroc geologic și astronomic imens.
Chiar dacă există și alții, galaxia este atât de vastă încât semnalele radio se diluează până la zero, iar călătoria stelară ar putea fi o barieră tehnologică insurmontabilă, indiferent de inteligența speciei.
Există un obstacol în evoluția civilizațiilor pe care aproape nimeni nu îl trece, crede Cox. Filtrul poate fi în spatele nostru (apariția vieții complexe e aproape imposibilă) sau în fața noastră (civilizațiile se auto-distrug imediat ce obțin tehnologie avansată).
Cox are o teorie tulburătoare: Universul, fără observatori conștienți, este doar un mecanism mort. Dacă suntem singura civilizație din Calea Lactee, suntem singura „insulă de sens”. Distrugerea noastră ar însemna, practic, moartea conștiinței în întreaga galaxie.
Brian Cox crede că, în lipsa altor competitori pe piața galactică, avem datoria de a nu ne auto-distruge.
