Algoritmul a devenit noul redactor-șef al realității, iar atenția și timpul ne sunt tranzacționate pe sentimente de ură și frică. Într-un dialog cu antreprenorul Nikhil Kamath, istoricul și autorul Yuval Noah Harari analizează mecanismele puterii, criza de încredere din geopolitica modernă și ascensiunea unei noi entități cu potențial de divinitate: Inteligența Artificială.
Lumea este condusă de ficțiuni
Harari reiterează teza sa fundamentală: istoria nu este modelată doar de adevărul obiectiv, ci, în primul rând, de imaginația umană. Oamenii domină planeta pentru că știu să coopereze, iar cooperarea este susținută de povești comune. Religiile, economia, corporațiile și banii nu există fizic în afara imaginației noastre. Ele sunt ficțiuni extrem de puternice. Religiile actuale au supraviețuit pentru că au avut un storytelling excelent: ideea că un zeu atotputernic cunoaște totul despre tine și, cu toate acestea, te iubește necondiționat, a fost cel mai de succes produs de marketing al istoriei.
Geopolitica de grădiniță
Harari crede că lumea de azi se întoarce la nivelul "de grădiniță" al politicii, fiind dominată de credința cinică, de tip medieval, că doar forța brută contează și că totul este doar o luptă pură pentru putere. El respinge acest nihilism: nicio structură complexă (nici măcar o armată) nu poate fi construită doar pe bază de amenințări. Orice construcție umană necesită încredere și cooperare. Politicienii, la fel ca bancherii, sunt în primul rând constructori de încredere.
În timp ce dictaturile se pot prăbuși dintr-o singură decizie fatală a unui lider, democrația supraviețuiește pentru că are un mecanism esențial încorporat: corectarea propriilor erori. Prin alegeri, cetățenii pot elimina un guvern care greșește. Pericolul apare doar atunci când liderii folosesc perioada de mandat pentru a distruge presa și justiția, anulând astfel mecanismul de self-correcting.
Dictatura algoritmilor
Cea mai mare eroare a ultimului deceniu, în viziunea lui Harari, a fost să externalizăm gestionarea discursului public către algoritmi. Dându-li-se obiectivul simplu de a crește engagement-ul, acești algoritmi primitivi au descoperit repede cum să apese butoanele de ură, frică și lăcomie ale minții umane. Algoritmul este noul redactor-șef global, iar el preferă indignarea în locul adevărului.
Mai grav, subliniază Harari, algoritmii își mută frontul: de la atenție la intimitate. Deja generațiile tinere formează relații afective și romantice cu inteligențele artificiale, oferindu-le secrete pe care nu le spun părinților sau prietenilor umani. Efectele acestui experiment global la scara a miliarde de oameni sunt complet necunoscute.
Cu toate acestea, "nu deveniți cinici", încheie Harari. Să crezi că totul în lume se rezumă doar la o luptă acerbă pentru putere este o idee distructivă. Cine își transformă viața doar într-un instrument de acumulare a forței va ajunge fie în anarhie, fie în cea mai profundă izolare.
