[Out of office] Maria Man: Pentru mine, responsabilitatea pauzelor nu stă exclusiv în vacanțele clasice, ci în momente scurte de deconectare

Când jobul îți cere mai multă concentrare decât poți duce uneori, și pauzele încep să facă la fel. Nevoia, impusă sau însușită voluntar, de a fi productivi tot timpul vine cu un efect secundar: trebuie să ne concentrăm și ca să reușim să ne defocusăm.

Maria Man, Marketeer & Vicepreședinte al Asociației Incotroceni și Co-organizator Bazar de Cotroceni, este prinsă în malaxorul taskurilor muncitorești, dar reușește uneori să oprească mașinăria notificărilor cu deadline atașat, prin pauze bine intenționate. Unele sunt pentru citit, pentru vizitat un muzeu, altele pentru dormit până mai târziu; dar, când pauzele sunt puse pe treabă serioasă, vin cu acel dulce email automat de OOO și cu o schimbare radicală de peisaj. Concediile Mariei au purtat-o prin Sri Lanka, Verona, Algarve, Copenhaga, Dolomiți și, cel mai recent, pe barcă, în înconjurul insulei Eoliene.

Fiecare concendiu a venit cu suvenirurile lui, dar unul, în mod special, a venit cu un suvenir pentru care Maria a fost dispusă să facă un ocol considerabil pentru a-l aduce acasă. Povestea pe larg, mai jos:

Ce înseamnă timpul liber pentru tine și cum îl contorizezi

La fel ca spațiile dintre cuvinte - poțiciticuvinteleșifărăspațiidareinutilșigreu.

Contorizez ca pauză timpul în care fac orice altceva în afară de a fi productivă pentru muncă, inclusiv zilele în care stau acasă, dorm, citesc și nu fac absolut nimic important. Pentru mine, responsabilitatea pauzelor nu stă exclusiv în vacanțele clasice, ci în momente scurte de deconectare. Poate că nu-mi iese de fiecare dată, dar nu ratez nicio ocazie în care pot înlocui sunetul notificărilor cu cel al valurilor, al scârțâitului zăpezii de pe pârtie, al hohotelor de râs, evident, al muzicii, sau al ecoului pașilor pe pardoseala unui muzeu.

Pauzele: detașare completă sau niște vinovăție

Am avut mereu o relație complicată cu timpul meu liber. Și, ca să fiu sinceră, încă lucrez la asta. Partea bună e că trăiesc alături de un om care iubește să călătorească și care știe să își facă loc în program pentru lucrurile care îl pasionează, iar asta mă inspiră și mă influențează și pe mine să fac la fel.

Ce cauți, de obicei, de la pauzele tale

Caut contexte care mă fac mai atentă la mine și la subtilitățile lucrurilor din jurul meu. Un soi de prezență emoțională și fizică pe care simt că o pierd când stau în fața laptopului.

Activitatea fizică s-a dovedit, în timp, a fi cea mai eficientă formă de odihnă pentru mine. În 2021 am învățat să schiez, iar de atunci vacanța la munte e cea pe care o aștept cu cea mai mare nerăbdare și cu entuziasmul unui copil în dimineața de 25 decembrie. Contra-intuitiv, pentru că nu-mi place nici frigul și nici senzația că am 636494 de layere pe mine.

Mă rog, nu o să refuz niciodată o leneveală pe plajă sau 20k pași într-un oraș care îmi fură inima prin arhitectură, atmosferă, ofertă cultural-artistică sau cea culinară.

Cum ai gândit vacanța de anul ăsta

Concediile mele arată mereu diferit. Sunt atât de multe locuri în care îmi doresc să merg și lucruri pe care îmi doresc să le fac, încât găsesc dificil să le înghesui pe toate în cele 20 și ceva de zile de concediu.

Am început anul cu 2 weekend-uri la munte, pentru ski, apoi în martie am fost în Copenhaga, în vacanța tradițională alături de prietena mea, Georgiana. În aprilie am furat puțin startul verii cu câteva zile doar eu cu mama, Algarve, Portugalia, pentru că, printre altele, ambele iubim valurile oceanului și a fost un moment excelent să petrecem niște timp împreună.

De curând m-am întors din prima vacanță de pe barcă. Am fost alături de prietenii de la Watermelon în insulele Eoliene, Sicilia. A fost probabil cea mai reușită și memorabilă vacanță din ultimii ani.

Pentru a 2-a jumătate a anului îmi doresc să ajung la Veneția, la Bienala de Artă, în Paris, la câteva expoziții pe care le am salvate. Și țin lista deschisă pentru alte câteva semi-spontaneități.

Cum îți alegi destinațiile

De cele mai multe ori, în concedii aleg să merg în destinații noi sau, dacă repet, să merg cu un scop diferit. De exemplu în Dolomiți - la ski iarna, dar și la hike & plimbări în vacanța de vară.

Dar noutatea și tipul de activitate/excursie sunt principalele criterii.

Iar pe parcursul unui an combin zonele remote cu spațiul citadin, activitățile mai sportive cu cele din spectrul cultural, la fel și oamenii cu care călătoresc - uneori alături de Dinu, soțul meu, alteori cu o prietenă sau un grup mai mare de prieteni.

Cel mai important lucru în vacanță

E important să mă simt cât mai mult eu, într-o formă naturală. Iar obiective nu am și refuz ideea asta. Am suficiente în perioadele dintre vacanțe.

Primul lucru pe care îl faci în vacanță

Inspectez camera, împrejurimile, apoi cartierul și, inevitabil, ajung la o terasă/un restaurant care îmi atrage atenția în acea plimbare.

Cea mai legendară vacanță de-ale tale

Mi-e greu să aleg una singură.

Cele mai haioase amintiri sunt din vacanțele în care am fost cu grupuri mai mari de prieteni, una dintre ele fiind aceasta de pe barcă, unde nu doar că am râs mult și ne-am distrat, dar am trăit și momente unice - în timp ce făceam înconjorul insulei Stromboli, înainte de furtună, am urmărit erupția vulcanului Stromboli. Spectaculos.

Sri Lanka a fost primul meu contact cu Asia și am fost impresionată de ritmul și stilul de viață de acolo, pe lângă peisaje și ospitalitatea oamenilor.

Dar pe prima poziție e un city break în Italia, din 2017, la un festival de vin din Verona. Pretextul plecării a fost ziua mea de naștere, dar ne-am plimbat prin zonă și am stat într-o casă din anul 1400, cu o vie superbă și gazde primitoare. Drept suvenir, cumpărasem o fosilă de 20 de euro dintr-un târg de vechituri. La întoarcere, cu bagaj de mână și cu fosila în punguță, ne-am ambiționat să îi convingem pe cei de la security să ne lase să trecem cu ea. N-am reușit și am fost obligați să punem fosila la coșul de gunoi. Între timp pierdusem avionul, așa că ne-am întors după ea, am recuperat-o, ne-am luat o cameră de hotel, am plecat cu autobuzul a 2-a zi în Bologna, am zburat până în Craiova, iar de acolo am luat trenul spre București. Câteva sute de euro și 24 de ore mai târziu, fosila e la loc de cinste în casă. :)

Cel mai banal lucru care poate să-ți strice vacanța

Nu găsesc un lucru, mai ales unul mic, care mi-ar putea strica vacanța. În cel mai rău caz e o vacanță neinteresantă și banală.

Linia care delimitează jobul de viața personală

Sigur că mi-ar plăcea să am un buton de on și off pentru muncă, dar nu am.

Nu am nici ritualuri sau rețete care să aducă genul ăsta de igienă și separare. Dar nici nu am simțit nevoia pentru așa ceva. Inevitabil apar idei și gânduri pentru proiectele la care lucrez în cam orice moment clișeic al zilei - la duș, la cumpărături, când aranjez hainele în dulap, la plimbare, când scrollez pe TikTok și Instagram. Și cred că e ok așa.

Recunosc că, atunci când sunt într-o vacanță în care mă relaxez, uneori uit de muncă. Misiune îndeplinită.

De ce ajunge să-ți fie dor când ești în concediu

Aș minți dacă aș zice că mi-e dor de casă/job în vacanță. Asta nu înseamnă că nu mă bucur când ajung acasă. Întâi verific smochinul și plantele din curte, mă reîndrăgostesc de mirosul casei de cum deschid ușa, iar apoi reconfirm faptul că patul de acasă se simte (aproape) cel mai bine din toată lumea.

O vacanță nu e niciodată completă fără ... ?

Întrebarea de a 2-a zi: „unde mai plecăm?”.

Cât timp petreci la job în concediu?

Cât de puțin e posibil, în ambele instanțe. Sigur, răspund la telefon/mesaje dacă e ceva urgent, iar asta dintr-un sentiment de responsabilitate.

Pe telefon încerc să stau mai puțin nu doar în concediu, dar și în weekend și seara, când sunt acasă. Momentan sunt doar la faza „încerc”.

Conturile tale de social media atunci când ești în vacanță

Fac poze, dar nu fac din asta un task în sine. Am câteva vacanțe în care m-am simțit foarte bine, dar pe care am omis să le postez sau fotografiez excesiv. E interesant exercițiul acesta de a mă forța să îmi amintesc de ele fără un suport digital.

Un film care te-a pus pe gânduri recent

The Worst Person in the World. Îmi place deoarece surprinde cu multă sensibilitate, dar fără să judece, imperfecțiunea de a fi om, identitatea pe care ne-o construim prin drumurile pe care nu le alegem, prin deciziile greșite și răzgândiri.

Sunt mai multe teme pe care le tratează filmul și pe care le navighez și eu în viața personală.

Când nu sunt acasă sau la birou, îmi petrec timpul în cafenele, baruri, în casele prietenilor mei și probabil pe stradă, în plimbare. Dar nu am găsit încă acel „3rd space” în care să mă regăsesc complet.

Din concediu, direct la job?

Prefer o zi de concediu după concediu, nu pentru odihnă, ci pentru lucruri organizatorice și casnice.

Primul lucru, după ce te întorci la job

Citesc mail-urile cu o seară înainte, ca să deschid a 2-a zi laptopul în cunoștință de cauză. La birou încep cu o cafea/status informal cu colegii. Apoi citesc articole și noutăți din industrie, iar asta am observat că mă repune în ritm cel mai bine.