[Press room] Răzvan Luțac: Să fii jurnalist înseamnă să fii curios pentru binele publicului, nu să vrăjești algoritmii pentru propria imagine

Oare unde ar sta jurnalismul într-o piramidă închipuită a profesiilor? E acolo, printre cele de bază, se poate lupta cu meseria de medic, instalator, avocat, vânzător? Sau e mai sus, dincolo de nevoile primare ale societății? Jurnalistul Răzvan Luțac spune că pentru supraviețuirea jurnalismului e nevoie de consecvență și insistență. Dacă publicul va vedea că îți faci meseria cu aceeași pasiune va reveni la sentimente mai bune față de tine, chiar dacă l-ai supărat cu un material.

"S-au depășit niște linii roșii. De la ziariști care au trecut în politică și au revenit în presă fără ca cineva să le bată măcar obrazul la zecile de milioane de euro de la partide către presă, multe dintre ele pompate în materiale pozitive, extrem de multe nemarcate cu publicitate", spune Răzvan. 

Donațiile din presa independentă au început să scadă, spune Răzvan, și ăsta e un motiv de îngrijorare. Nu-i place nici că reportajele sunt pe cale de dispariție. Ar vrea mai degrabă să existe 10 reportaje la un singur text de opinie. Unde mai pui că peste toate vine mașinăria AI care scrie texte pe bandă rulantă, iar încrederea publicului nu e la cele mai înalte cote. Dar poate tocmai de aceea e bine să-i citim și mai mult pe independenți. Începem cu interviul de mai jos.

Jurnalismul în 2026. O definiție actualizată

Pentru cei care fac meseria onest, definiția e aceeași. Informarea publicului. Asta ne propunem la Snoop și asta ar trebui să fie o regulă.

Cum începe ghidul de supraviețuire al unui jurnalist în 2026

Depinde de stomac. Dacă e puternic, rețeta e mai subțire. Dacă e rodat, grijă la mâncatul seara, târziu.

Capitolul prezent, într-o viitoare istorie a presei

Ne aflăm la o intersecție bizară între plăcere și supraviețuire. Suntem pasionați de ceea ce facem, iubim (aproape) tot ce înseamnă asamblarea unui material, în special găsirea informației și dimineața plină de emoții în care publicăm, însă reducem din ce în ce mai mult, din lipsă de fonduri, din ceea ce era o obișnuință acum 10-15 ani. Un titlu ar fi Cast Away: Tahiti. Ne simțim, de multe ori, naufragiați, dar găsim o urmă de umbră și un petic de plajă.

Cum s-a schimbat procesul jurnalistic în ultimii ani

Cel mai tare suferă relația cu oamenii, care s-au dezobișnuit să se vadă față în față cu jurnalistul. E o etapă la care eu, cel puțin, țin foarte tare. Toți preferă să îți trimită câteva rânduri și să te descurci tu mai departe, dar o relație jurnalist-sursă înseamnă mult mai mult de atât. Sunt și lucruri care s-au schimbat în bine, poți învăța mult mai repede să folosești anumite instrumente care să te ajute în meserie, poți găsi mai repede unele informații, plusuri și minusuri pe care le întâlnești în metamorfoza fiecărei meserii.

În ce stadiu se află presa în momentul de față

Se confruntă cu o lipsă cruntă de încredere din partea unei bucăți mari de public. Dintr-un cumul de factori, de la pandemie la războiul informațional și la dezinformare. Soluția e una singură, să nu ne ferim de subiecte și să publicăm tot ce se verifică. Altfel, neîncrederea va crește.

Principalele probleme cu care se confruntă

Pe lângă lipsa de resurse financiare - ceea ce nu cred că e specifică presei, sunt convins că sunt multe domenii în care lipsesc banii - o problemă a fost și fragmentarea unor redacții puternice. În redacțiile mici suntem de la 3-4 la 10 oameni, cu un exemplu de succes, Recorder, care a crescut mult într-un deceniu. Dar jurnalistul a ajuns să facă atât de multe lucruri încât de multe ori ajunge să scrie sau să documenteze noaptea, fiindcă ziua completează acte sau mai repară ceva prin micile apartamente care ne țin loc de redacții. Colega mea, Iulia Roșu, a editat în ultimele nopți până pe la 3-4 dimineața, ea muncind și ziua la 2-3 chestii diferite.

Unde simți că jurnalismul a cedat cel mai mult în ultimii ani

S-au depășit niște linii roșii. De la ziariști care au trecut în politică și au revenit în presă fără ca cineva să le bată măcar obrazul la zecile de milioane de euro de la partide către presă, multe dintre ele pompate în materiale pozitive, extrem de multe nemarcate cu publicitate. Colegul nostru de la Snoop, Cristian Andrei, scrie de multă vreme despre asta. Aici a cedat mult și de aici s-a pierdut și multă din încrederea de care vorbeam mai devreme.

Care ar fi următoarea mare dispariție din mass-media?

Sper să nu dispărem noi, cei din presa independentă, pentru că donațiile au început să scadă. E o realitate și o îngrjiorare.

Noile medii jurnalistice și funcția de bază a jurnalismului

Nu mai gândești un produs și atât. Gândești textul, gândești reel-ul de a doua zi, gândești ce și cât tai din materialul video urcat pe YouTube. Caruselul - ce includem în el, ce lăsăm în afară, dacă nu cumva ce lăsăm în afară ne va face să părem niște leneși, va face materialul (care e integral pe site) să pară incomplet.

Simți presiunea algoritmilor?

Toată lumea simte asta, în primul rând nu ai vrea ca un produs muncit săptămâni sau luni să dureze cât o înghețată.

Cauți formule de a duce materialele tale în feed?

Încerc să le mai propun/împing oamenilor de care știu că sunt pasionați de respectivul subiect. Dacă e un material bun și o să le placă, îl vor distribui și va ajuta mult. Dacă nu, încercăm la următorul.

Rețelele sociale au creat iluzia că oricine poate fi jurnalist. Ce înseamnă, de fapt, să fii jurnalist?

Să fii curios pentru binele publicului, nu să vrăjești algoritmii pentru propria imagine. Să înțelegi că, în funcție de subiect, unor oameni o să te placă și alții te vor critica. Dar nu asta să fie grija ta, ci rigurozitatea. Să fii jurnalist înseamnă să scrii cu bună credință pentru public. Dacă greșești, să fie neintenționat și-apoi corectat.

Ce principii de bază ale jurnalismului sunt amenințate

Aici depinde de jurnalist în parte. Nu cred că un principiu e amenințat la modul general, pot exista persoane care să treacă peste rigurozitate sau un double-check al materialului înainte de publicare, dar nu aș vorbi de o alterare la nivelul întregii bresle.

Crezi că vom avea parte și de slow journalism?

Există și slow journalism. În presa din afară în special, dar și la noi. La fel cum fast food-ul e mai popular decât slow food-ul, la fel și slow journalism-ul e de nișă. Reportaje de 20.000 semne pe care le citesc câteva sute sau mii de oameni, de exemplu. Din păcate, reportajele sunt pe cale de dispariție. Și mi-e ciudă. Aș vrea să existe 10 reportaje la un singur text de opinie.

Primele impresii când ai testat AI

Mă ajută, dar nu mă bazez pe el. Îl accept și îmi dau seama care-i sunt părțile tari și unde e moale.

Cum schimbă AI-ul peisajul mass-media

Observ texte scrise integral cu AI, acolo e marea mea problemă. Recunosc textele scrise cu AI la alți ziariști și nu sunt de acord. Înțeleg să te ajute la optimizare, la o bază de date, să te învețe să faci ceva într-un program. Dar să îți scrie un text, nu. Apucă-te de altceva.

Câteva cărți sau documentare despre jurnalism

Another day of Life, despre reporterul Ryszard Kapuscinski. Și Steal this Story, please!, despre Amy Goodman.

De unde-ți iei tu informațiile, care sunt canalele în care ai încredere deplină

Sunt multe, nu aș vrea să încep să le numesc fiindcă sigur aș uita ceva. Am început ca ziarist sportiv, așa că o să zic The Athletic, ca să nu supăr pe nimeni.

Cum poate supraviețui jurnalismul. De ce e nevoie

De consecvență și insistență. Dacă publicul va vedea că îți continui drumul și faci meseria cu aceeași pasiune, va reveni la sentimente mai bune față de tine, chiar dacă l-ai supărat cu un material sau și-a pierdut, la un moment dat, încrederea în tine.

Ce te motivează să duci profesia aceasta mai departe?

Doar nu ne-am îmbolnăvit degeaba!