Este oarecum nedrept. Să te pregătești o viață pentru o profesie și să descoperi că o parte din ceea ce faci poate fi realizată în câteva secunde de un program. Dar fotografa Andra Cristea nu se teme de AI, din contră, folosește, testează și experimentează idei cu inteligența artificială, căutând mereu zone noi de creativitate. Nu poți opri tehnologia, adaptarea e singura soluție realistă, crede ea.
Andra a terminat Facultatea de Arte Plastice – specializarea Pictură, a lucrat într-o companie, apoi s-a întors către artă, dar de data asta spre fotografie. A urmat mai multe cursuri de specializare: Cursul de Artă Fotografică – Atelierele ILBAH, Specializare în Fotografie de Portret – Sue Bryce, The Portrait Master și Specializare în Fotografie de Maternitate – Lola Melani Academy.
"Am studiat pictura înainte să ajung la fotografie. Întotdeauna m-au interesat compoziția, lumina, culoarea, volumele. Acum am la dispoziție încă un instrument prin care pot construi imagini. Sigur, există riscul ca într-o zi AI-ul să-mi afecteze serios profesia. Dar, până mă lasă fără job, aleg să îl iubesc. Cred că se numește toxic love", spune Andra.
Povestim cu Andra Cristea în continuare despre cum s-a schimbat fotografia în era Social Media și a AI-ului, care sunt așteptările clienților în 2026, trendurile care influențează domeniul și dilemele ei de fotograf, printre algoritmi care dictează valoarea și imaginile perfecte, generate la secundă.
Provocările unui studio de fotografie din România în 2026
Cred că una dintre cele mai mari provocări este să reușești să faci o meserie creativă fără să uiți că, de fapt, conduci și o mică afacere.
Eu lucrez singură în studio. Fotografiez, răspund la mesaje, pregătesc ședințele, editez, postez, fac oferte, țin evidența rezervărilor. Practic, am o mică firmă în care sunt angajata tuturor departamentelor. Și, culmea, cel mai puțin timp îmi rămâne uneori pentru partea care îmi place cel mai mult: fotografia.
Și mai există problema prețurilor. Se discută frecvent că ne vindem munca prea ieftin. Probabil că uneori este adevărat. Dar eu mă uit și la ce se întâmplă în realitate. Am o statistică foarte bine pusă la punct a clienților mei, dar și a costurilor de funcționare, pentru a putea ști exact cât pot să cer, astfel încât să și primesc.
Nu poți stabili prețurile doar uitându-te la cât cere alt fotograf. Trebuie să te gândești și la publicul tău, la costuri, la timpul de lucru și la câți clienți poți fotografia fără să ajungi să urăști meseria pe care o iubești.
Dilemele tale de fotograf
Una dintre dilemele mele este cât de mult trebuie să mă adaptez la cerere și cât de mult trebuie să insist asupra propriei direcții artistice. Paradoxal, cele mai multe cereri le am atunci când nu urmăresc ceea ce se cere, ci când îmi explorez fără limite creativitatea.
Clientele vin adesea cu fotografii de referință. Este firesc, vor să știe ce vor primi. Dar eu am și ideile mele, uneori destul de diferite de ceea ce au văzut ele până atunci.
Mai am o dilemă: cât timp să investesc în crearea unei imagini spectaculoase, când uneori o fotografie simplă, realizată într-o cămașă albă, ajunge să fie preferata clientei?
Și, bineînțeles, dilema eternă a fotografului care postează pe Instagram: dacă o fotografie primește 12 like-uri, înseamnă că nu e bună sau că algoritmul a avut altceva de făcut în ziua aceea?
Credit foto: Andra Cristea
Piața de fotografie cu bune și rele
Nu pot vorbi în numele întregii piețe de fotografie din România. Pot vorbi despre ceea ce văd în zona mea, fotografia de portret.
Există interes pentru fotografie și există cliente dispuse să investească în imagini de calitate. Am observat că multe femei vin deja cu o cultură vizuală destul de bine formată. Știu ce le place, salvează imagini, compară stiluri și sunt atente la detalii.
Multe vin pentru o a doua ședință foto deoarece nu au fost mulțumite de rezultatul primei ședințe, realizate cu un alt fotograf. În astfel de situații, fac tot ce pot să avem o comunicare cât mai bună, pentru că, de multe ori, tocmai lipsa acestei comunicări face ca rezultatul anterior să fie sub așteptări. Nu înseamnă neapărat că au avut un fotograf mai slab.
Partea bună este că fotograful are ocazia să lucreze cu un public din ce în ce mai interesat de estetică.
Ce mă îngrijorează este incertitudinea economică. O ședință foto nu este o cheltuială esențială. Dacă oamenii încep să se teamă pentru veniturile lor, este firesc să renunțe mai întâi la lucrurile de care se pot lipsi. Însă am încredere că nu ne vom pierde nevoia de a ne bucura și de lucrurile care ne fac bine.
Credit foto: Andra Cristea
Trendurile care influențează domeniul
Din ceea ce observ eu, există un interes tot mai mare pentru imagini cu aspect editorial, inspirate din modă, chiar și în fotografia de maternitate.
Nu mai vorbim doar despre rochii lungi, voaluri și mâini așezate pe burtică. Unele cliente își doresc portrete cu atitudine, costume masculine, styling minimalist sau imagini care ar putea apărea într-o revistă de modă.
În același timp, cred că AI-ul schimbă foarte repede așteptările vizuale. Vedem zilnic imagini care înainte ar fi necesitat bugete enorme și echipe întregi. Problema este că, atunci când totul devine spectaculos, spectacolul riscă să devină noua banalitate.
Cred că secretul, ca în fiecare domeniu, este să te distingi, dacă nu prin ceva complet nou, pentru că nimeni nu mai inventează roata, măcar prin mici schimbări periodice.
Credit foto: Andra Cristea
Cum s-au schimbat dorințele și cerințele clienților
Un lucru pe care l-am observat chiar în studioul meu este că femeile au devenit mai îndrăznețe.
Schimbarea interesantă nu este doar în ceea ce își doresc la final, ci și în felul în care pozează. Încearcă poziții mai îndrăznețe, expresii mai puternice, au mai mult curaj să experimenteze și să ceară lucruri despre care, în trecut, poate credeau că nu le merită sau că nu sunt pentru ele.
O ședință foto poate fi o ocazie unică în viață de a te vedea altfel.
Și totuși, când își aleg fotografiile, descopăr că iubesc în continuare cadrele simple. Așa că femeile își doresc și să se recunoască în fotografii, dar și să se vadă măcar o dată ca pe coperta Vogue. Nu văd de ce ar trebui să aleagă.
Credit foto: Andra Cristea
Cum a schimbat Social Media estetica fotografiei
Social media ne-a obișnuit să judecăm o imagine în câteva secunde.
Fotografia trebuie să te oprească din scroll. Trebuie să aibă ceva spectaculos, neobișnuit, să producă imediat o reacție.
Și recunosc că mă afectează și pe mine. Pot să muncesc mult la o fotografie pe care o consider foarte bună, iar Instagram să mă recompenseze cu 10 like-uri. Mulțumesc, Instagram, pentru această evaluare artistică extrem de complexă. :)
Dar am învățat și că aprecierile nu sunt același lucru cu valoarea comercială sau personală a unei fotografii. Am imagini care nu trec de câteva like-uri, dar care se vând foarte bine.
Cred că social media ne-a învățat să confundăm uneori atenția cu valoarea. Și nu sunt întotdeauna același lucru.
Părerea ta nepopulară despre AI
Că îl iubesc. :)
Știu că nu este neapărat o declarație populară într-o industrie în care mulți oameni se tem că AI-ul le va lua locul.
Dar mie mi-a redat o parte din entuziasmul creativ. Mi-a permis să pun în practică idei pe care le aveam de mult, dar pe care nu îndrăzneam întotdeauna să le experimentez în timpul unei ședințe plătite.
Eu am studiat pictura înainte să ajung la fotografie. Întotdeauna m-au interesat compoziția, lumina, culoarea, volumele. Acum am la dispoziție încă un instrument prin care pot construi imagini.
Sigur, există riscul ca într-o zi AI-ul să-mi afecteze serios profesia. Dar, până mă lasă fără job, aleg să îl iubesc. Cred că se numește toxic love.
Momentul în care ți-ai dat seama că AI-ul va schimba modul în care oamenii se raportează la imagine
Nu cred că a fost un moment spectaculos, cu revelații despre viitorul omenirii.
Întotdeauna am admirat-o pe Grace Coddington, care a creat pentru Vogue cele mai complexe scene, cu echipe enorme, locații fastuoase și haine haute couture. La un asemenea proiect, cei mai mulți fotografi nici nu îndrăznesc să viseze. Însă acum poți crea un concept de la zero cu ajutorul AI-ului, în care să îți introduci modelele și măcar să te joci, nu neapărat în scop comercial.
Folosind AI-ul, am văzut mai degrabă limitările lui, dar și faptul că un ochi neavizat nu își dă seama cât de prost poate arăta un portret realizat cu AI, atât timp cât nu stăpânești prompturile sau, pe românește, atât timp cât nu știi exact ce trebuie să îi ceri.
Mi-am dat seama că aceste imagini nu schimbă doar ceea ce putem produce, ci și ceea ce oamenii își imaginează că este posibil pentru ei.
Credit foto: Andra Cristea
Ai integrat AI în procesul tău de muncă?
Da, și destul de mult în ultima perioadă.
Îl folosesc în special pentru dezvoltarea unor concepte editoriale, pentru elemente vizuale pe care nu le-aș putea realiza fizic în studio și foarte mult pentru a-mi organiza businessul.
De exemplu, pot fotografia o femeie însărcinată într-un styling foarte simplu și apoi pot construi o rochie spectaculoasă, cu volume și materiale care ar fi extrem de costisitor de produs în realitate.
Dar femeia din fotografie este reală. Este clienta mea, fotografiată de mine, cu poziția, expresia și particularitățile ei.
AI-ul ne ajută să facem mici corecții care înainte necesitau foarte mult timp de lucru manual și care nu aveau neapărat cel mai natural rezultat.
Nu folosesc AI-ul ca să înlocuiesc întâlnirea cu clienta, ghidajul din timpul ședinței sau momentele reale dintre membrii unei familii.
Credit foto: Andra Cristea
Efectele imediate ale AI-ului în acest domeniu
Omenirea a trecut prin mai multe revoluții industriale. De fiecare dată, tehnologia a schimbat piața muncii, a făcut unele meserii inutile și a creat altele noi. Doar că, de data aceasta, lucrurile sunt puțin diferite. Nu mai vorbim doar despre automatizarea muncii fizice sau repetitive. AI-ul intră direct în domenii creative și intelectuale, în profesii pentru care oamenii au investit uneori zeci de ani în studii și experiență.
Și da, mi se pare puțin nedrept. Să te pregătești o viață pentru o profesie și să descoperi că o parte din ceea ce faci poate fi realizată de un program în câteva secunde nu cred că este o perspectivă foarte confortabilă.
Dar nici nu cred că putem opri evoluția tehnologiei doar pentru că ne sperie consecințele ei. Adaptarea mi se pare singura soluție realistă, chiar dacă sunt conștientă că nu va fi la fel de ușoară pentru toată lumea.
Prefer să încerc să înțeleg schimbarea și să văd ce pot face cu ea, decât să stau pe margine și să sper că trece.
Unde e AI-ul bun? Unde nu e bun?
Este extraordinar când vreau să experimentez vizual. Pot încerca într-un timp relativ scurt idei care înainte ar fi rămas în caietul meu de schițe.
Pentru că am un background artistic, vreau mereu ca inspirația mea să nu vină din alte fotografii, ci din muzică, fashion, film sau pictură. Sunt o mare consumatoare de muzică și, de multe ori, fac un screenshot unei scene dintr-un videoclip doar pentru că mi-au plăcut tonurile de culoare sau luminile.
Înainte trebuia să organizez un model call, modelul trebuia să fie de acord cu viziunea mea, iar uneori, la momentul ședinței, poate că nu mai aveam aceeași inspirație și multe idei se pierdeau. Acum totul este mai rapid.
Ca minus, pot spune că AI-ul nu este deloc atât de inteligent pe cât ne place uneori să credem... sau cel puțin nu deocamdată. Îi pot cere să schimbe o rochie și să păstreze femeia identică, iar el decide că ar arăta mai bine cu alt nas, altă gură și o piele fără niciun por. Eu îi cer o rochie, el îmi oferă și o operație estetică gratuită. Nu, mulțumesc.
Asta este una dintre limitele cu care mă confrunt: fidelitatea față de persoana reală. De aceea, prefer să lucrez 100% cu modelul meu.
Și mai cred că AI-ul este problematic atunci când îl folosim fără să ne gândim la adevărul imaginii. Una este să creezi un portret artistic, alta este să prezinți o scenă inventată drept un eveniment care s-a întâmplat.
Credit foto: Andra Cristea
Consecințele asupra relației oamenilor cu realitatea imperfectă
Cred că riscăm să devenim tot mai nemulțumiți de realitate. Deja trăim într-o lume în care filtrele, retușarea și social media ne-au obișnuit cu fețe și corpuri aproape imposibile. AI-ul poate duce lucrurile mult mai departe.
Pe de altă parte, poate că doar oglinda ne arată realitatea. Și acolo poate fi o realitate frumoasă, dacă suntem învăluiți de o lumină bună, sau una înfricoșătoare, dacă ne vedem sub o lumină aspră.
Și mă întreb ce se întâmplă când ajungem să comparăm o femeie reală cu o femeie care nici măcar nu există. Pentru mine, diferența este importantă. Pot să-i ofer unei cliente un spațiu ireal, dar nu vreau să-i ofer un alt chip.
Și poate că tocmai într-o lume plină de imagini perfecte va trebui să învățăm din nou să apreciem lucrurile care nu sunt perfecte. Sau poate să lucrăm mai mult la propria persoană, nu neapărat prin retușare.
Credit foto: Andra Cristea
Ce cumpără de fapt un client de la un studio foto în 2026
În cazul meu, cumpără mai mult decât fotografii.
Cumpără o experiență în care cineva se ocupă de el, îl ghidează și îl ajută să se vadă într-un fel în care poate nu s-a mai văzut.
Multe dintre femeile care vin la mine îmi spun că nu știu să pozeze. Și nici nu trebuie să știe. Este treaba mea să le ajut.
Iar când vorbim despre fotografia de familie sau despre primele fotografii cu un nou-născut, există și o dimensiune personală. Vrem să vedem micile năstrușnicii, nu căutăm perfecțiunea unei fotografii de pe Pinterest.
În fotografia de personal branding, lucrurile sunt puțin diferite. Acolo clienta își dorește să fie recunoscută, să inspire încredere și să își prezinte imaginea într-un mod profesionist. Până la urmă, chipul ei devine parte din felul în care își promovează și își vinde serviciile.
Ce parte a pieței crezi că va dispărea prima din cauza imaginilor generate
Probabil anumite imagini comerciale, fotografii generice pentru publicitate sau conținut vizual care până acum era cumpărat din biblioteci de stock.
Nu cred că toate aceste domenii vor dispărea, dar este greu de imaginat că vor rămâne neschimbate.
În fotografia de familie, de maternitate, newborn sau de eveniment, lucrurile sunt diferite. Acolo contează identitatea oamenilor și faptul că au trăit efectiv acel moment. E puțin probabil să chemi AI-ul să îți fotografieze o nuntă.
Credit foto: Andra Cristea
Totuși, nici domeniul meu nu este într-o bulă de protecție. Dacă AI-ul schimbă piața muncii și veniturile oamenilor, efectele se vor simți și în studiourile foto.
Cum se redefinește valoarea fotografiei în era AI
Cred că o imagine frumoasă nu va mai fi suficientă pentru a demonstra valoarea unui fotograf.
Va conta tot mai mult omul din spatele aparatului: viziunea lui, gustul estetic, experiența, felul în care lucrează cu oamenii, dar și autenticitatea lui, inclusiv în social media.
Nu este prima dată când fotografia trece printr-o schimbare tehnologică majoră. Photoshop a apărut în 1990 și a stârnit discuții despre cât de autentică mai este o fotografie dacă poate fi modificată pe calculator. Apoi, odată cu trecerea de la film la digital, au existat fotografi care considerau că adevărata fotografie se face doar pe film.
Astăzi, Photoshopul și aparatele digitale sunt instrumente absolut normale în meseria noastră. Iar faptul că tehnologia a simplificat anumite procese nu a însemnat că oricine a devenit automat un fotograf bun.
Cred că acum trecem printr-o schimbare asemănătoare, chiar dacă AI-ul ridică probleme noi și mult mai complicate.
Până la urmă, faptul că poți face aproape orice nu înseamnă că orice merită făcut.
Ce valorează mai mult în domeniul fotografiei
Cred că fotografia care are o legătură reală cu viața noastră.
Astăzi putem genera imagini spectaculoase în câteva minute. Putem inventa oameni, locuri, situații și momente care nu au existat niciodată. Și tocmai de aceea cred că fotografiile care păstrează ceva ce s-a întâmplat cu adevărat vor deveni tot mai prețioase.
Eu fotografiez femei, nou-născuți, familii. O clientă poate genera oricând o imagine cu o femeie însărcinată într-o rochie spectaculoasă. Dar ea nu își dorește o fotografie cu orice femeie. Vrea să fie ea acolo.
Și mai cred că va conta tot mai mult experiența din spatele fotografiei. Felul în care te-ai simțit în ziua aceea, emoțiile, oamenii cu care ai împărțit momentul.
Poate că, într-o lume în care vom putea inventa aproape orice imagine, fotografiile care ne amintesc de ceva ce am trăit cu adevărat vor avea o valoare și mai mare.
Peste cinci ani, când intri în studioul tău, ce crezi că va fi complet diferit
Sper că voi găsi tot acolo aparatul foto. Ar fi păcat să vin la studio doar ca să deschid laptopul. :)
Cred însă că felul în care pregătesc și construiesc imaginile va fi foarte diferit.
Poate voi putea arăta unei cliente, înainte de ședință, cum ar arăta într-o anumită ținută sau într-un anumit decor. Poate voi putea realiza mult mai ușor concepte pe care astăzi încă mă chinui să le construiesc.
Dar nu cred că schimbarea se va opri la instrumente.
Am senzația că ideea de a învăța o meserie la 20 de ani și de a ieși la pensie practicând-o exact în aceeași formă devine tot mai puțin realistă.
Eu am început cu pictura, am lucrat într-o companie, am ajuns la fotografie, iar acum lucrez și cu AI. Nu știu ce va urma.
Probabil va trebui să învăț în continuare, să mă adaptez și, uneori, să mă reinventez.
Sper doar să nu ajungă AI-ul să îmi spună și ce să fotografiez. Deocamdată avem o relație frumoasă, dar țin să păstrez eu controlul. Sau așa mă lasă el să cred. :)
