La citiva ani dupa fluturi si pasari, poporul continua sa aiba aceleasi pareri fata de reclamadorna. Aceleasi, plus una.
Mmmm, da. Ea e reclama reclamutelor romanesti. Printesa apelor si rasfatata efectelor speciale. Delicata si alintata, izbind cu metafore in toate zarile si in consumatorii care se ascund sub ele. Cind a aparut primul semn de promovare a apei noastre dragalase, sustinuta si tocmai cumparata de marea corporatie, toata lumea a vorbit despre ea, descusindu-i asiduu secretele. La citiva ani dupa fluturi si pasari, poporul continua sa aiba aceleasi pareri in ceea ce o priveste. Aceleasi, plus una.
La inceput a fost ceva nou (desi vechi in Vest). Pentru ca era nou (pe plaiurile romanesti), ne-a surprins pina peste cap. Prea prea si foarte foarte, overdressed pentru o apa care nu e mult mai scumpa decit celelalte, incifrata in hiperbole si figuri de stil, ne-a naucit. Apoi, a trecut cu toate cele de mai sus intr-o noua etapa. Mitraliera de efecte speciale continua sa traga in toate directiile, era tot o pretioasa si o eleganta, privea cu aceeasi aroganta la restul calupului, dar hiperbolele erau insirate de data asta pe un fir gros de logica. Aveau un sens pe care chiar il puteai vedea cu ochiul liber. Nu mai zburau roiuri cu fluturi din senin pe acoperisurile cu birouri, ci insula - respectiv cimpia cu iarba verde si margarete - aparea in oras cind omul obisnuit din poveste bea apa.
Intre timp, adica pina la campania de acum a Dornei, logica s-a pierdut. (Ma rog, sint sigura ca daca as citi comunicatul de presa as vedea ca mingea care se transforma in fluturi si scara-arbust sugereaza ceva profund si esential, dar nu o sa o fac. Interpretarile cu dictionarul mi se par artificiale si oamenii care umbla cu dosarul de presa in supermarket nu sint foarte populari sau intregi la minte).
Deci lucrurile stau iar ca la inceput. Spoturile de acum seamana cu primele ca doua picaturi de apa. Aceleasi personaje picate de pe alta planeta, o data cu spleenul lor, aceeasi cautare, aceeasi infuzie de simboluri codificate, aceeasi printesa sofisticata si glamoroasa, dar cu alta palarie. Nu, noutatea nu sta pe cai (desi, doar pentru asta as deschide comunicatul de presa, sa vad ce vrea sa spuna herghelia). Nici macar pe aia putere de la final care se transforma intr-o balta-mini-cascada-sau-ceva-de-genul. E vorba de faptul ca, desi lumea o percepe in continuare ca pe ceva prea prea, nu i se mai pare ciudata aparitia. Daca la inceput se intrebau "ce vrea si apa asta cu fluturii ei de la noi", acum doar exclama "a, uite Dorna, e cu cai de data asta". Nu numai ca asocierea a devenit normala, dar este si subinteleasa. Nu te mai astepti ca la finalul reclamei sa vezi o marca de blugi hiperscumpi, o asigurare de viata sau voluntari pentru colonizarea Saturnului, ci stii ca este vorba de Dorna si filosofia ei.
Ca strategie, mi se pare o fapta buna. Chiar daca consumatorii tai nu inteleg ce spui, trebuie sa fii insistent. Romanii apreciaza asta. Nu o sa vorbesc despre vinzari, target, cirlig emotional si persuasiune. Pentru asta sint prezentarile in power point, analizele economice si, bineinteles, armatele de marketeri si publicitari (si PR Officerii sau Brand Managerii sau Creative Ambasadorii sau Evanghelistii de marca si o multime aproape infinita de alte cadre). Eu vorbesc doar despre un strat mic de pe orbita brandului. Marginea aceea sensibila care are legatura cu conceptiile consumatorilor, uneori ticniti, da, (stiati ca sint oameni care au impresia ca unele masini sint incruntate si altele sirete? Eu cunosc doi dintre ei), cu partea de entertainment a reclamei si personalitatea ei, luata ca o entitate.
Nu am nimic cu Dorna si nici cu fitosenia ei. Scara copac e putin enervanta, dar calutii recupereaza in adincime. Bineinteles, stiu oameni care au (din pacate pentru publicitari, stiu multi oameni, dupa cum se vede). "It's tuuuu maaaaaaaci!", imi spune sor'mea de cite ori ma uit la televizor si da peste noi reclama cu pricina, in timp ce isi toarna un pahar din prea branduita sticla. (Spunea exact acelasi lucru si la fluturasi si nu i-a trecut inca, deci imi e usor sa o vad peste alti vreo 20, strigind nemultumita ca gaurile negre sint prea pretentioase pentru a simboliza setea sau apa minerala).
Si cred ca la final, chiar imi place de printesa prea imbracata, putin stinjenita de inaltimea la care a fost asezata. Nu pentru ca e consecventa, nu pentru ca urmeaza regulile de aur ale marelui joc de comunicare (desi astea sint bile albe pentru power point), nu pentru ca este mega-cool (cred ca funkshiita e termenul pentru 2008) si eu sint la fel cind o cumpar, nici macar din compasiune cind o hulesc prietenii. Imi e simpatica mai mult din nostalgie. Domnitele stilate sint destul de rare pe la noi.
Comentarii