Ileana Andrei
Articole scrise de acest autor
Marina Palii: Mă interesează să joc oameni, nu personaje. Mă interesează texte bune despre oameni întortocheați
[Work & Self] Cătălin Rusu: Încerc să fiu același, pe cât se poate, cu nuanțe, dar cred că este esențial să te exprime ceea ce faci. Uneori te exprimă sensul, scopul, alteori procesul
[Work & Self] Claudia Chirilescu: Dacă nu am avea și eșecuri, nu am ști să ne redresăm dintr-un eșec. Să înveți să mergi mai departe, cu o nouă lecție în buzunar, este valoros
Mădălina Tudor Rădulea: Îmi place ideea că o bijuterie poate deveni un fel de talisman personal - nu doar un obiect decorativ, ci ceva care păstrează o stare, o emoție, o amintire
Antal Zilahi: Am petrecut ani învățând să fac oglinzi. Când, în sfârșit, am reușit să fac o oglindă fără cusur, mi s-a părut plictisitoare, piesele imperfecte erau mult mai expresive și interesante
Antal Zilahi: I spent several years learning mirror-making. When I finally managed to produce a flawless mirror, I realized I found it boring — the imperfect pieces were far more expressive and interesting
[Work & Self] Paula Beudean: Dacă înainte mă uitam mai mult la competențele oamenilor, acum mă uit mai mult la inima lor - care este pasiunea lor, ce îi ghidează, motivează și cum relaționează cu alți oameni
Amandine Bănescu: Cred că o linie trasată de o mână spune mult mai mult decât una digitală. Deci, oamenii care au ceva important de spus vor alege mereu să lucreze cu un ilustrator
Toma Enache: Inspirația e scânteia, dar fără disciplină rămâne doar un foc de paie. Eu rescriu mult, caut forma cea mai sinceră
Andreea Carastoian: Atât femeile, cât și bărbații poartă bijuterii care spun ceva despre ei, despre statutul social și aspirațiile lor
[Work & Self] Corina-Maria Scheianu: Experiența m-a învățat că impactul real vine din multe lucruri mici, făcute cu grijă
[Work & Self] Oana Zamfir: Trăim în secolul imposturii, accelerat de social media. Pare că toată lumea se pricepe la toate, și asta mă sperie
O echipă DeSoi: Totul a început cu niște rafturi pe care încet-încet s-au adunat povești și descoperiri
[Povești de fotografi] Teodora Peneș: Filtrele de pe social media creează o ruptură între realitate și percepție. Ajungem să ne mințim singure, uitând cum arătăm de fapt și cine suntem
[Work & Self] Robert Iancu: Cred că dacă faci doar ce trebuie, devii robot. Dacă faci doar ce vrei, riști să te rătăcești în pasiuni. Echilibrul dintre ele e singura variantă care funcționează pe termen lung, cel puțin pentru mine
[Work & Self] Carmen Dumitrescu: Poți să fii talentat, să fii rapid, să fii amuzant, să fii vigilent. Dacă nu ești responsabil față de publicul tău și față de tine, nu ești jurnalist
Victor Teodor Dorobanțu: Când am aflat că Tim Burton și ceilalți producători m-au ales pe mine, a fost un val de fericire incontrolabil. De acolo a început și un sindrom al impostorului, nu îmi venea să cred că sunt demn de așa ceva
Ana Groszler & Adriana Ștefan: Nu-i ușor să aliniezi două voci literare diferite, să le aduci în armonie. Noi zicem că ne-a ieșit. Am reușit să construim punți din diferențe și să țesem la patru mâini
[Work & Self] Alina Epîngeac: Nu am tolerat niciodată impostura. Iar în breaslă e din belșug. Și nici frica. Vin la pachet
Oana Fărcaș: Mult timp am fost frustrată de felul în care societatea privește artiștii: excentrici, săraci, irelevanți. Idealizarea lor e o chestiune recentă in România
Tudor Platon: Filmam ce mi se întâmpla mie și familiei mele, cu o atenție sporită asupra dinamicilor emoționale și a schimbărilor de rol pe care le-am traversat. Nu a fost niciun script, în afară de unul al firescului societății actuale
[Work & Self] Adela Dan: Știu că nu operăm oameni pe cord deschis, dar există responsabilitate în această meserie și ea ar trebui conștientizată de mulți oameni din industrie
[Work & Self] Cristina Hurdubaia: Pentru mine, pasiunea e muncă și munca e pasiune. Știu, sunt un om al naibii de norocos, dar am și muncit și muncesc aproape fără oprire pentru a-mi permite acest lux
[Work & Self] Matei Dură: Încerc să nu fiu definit de titluri sau de rezultate pe hârtie, ci mai degrabă de ce rămâne în urmă, după ce am trecut printr-un proiect sau printr-o echipă
Sebastian Mihăilescu: „Somnul” e o comedie neagră cu influențe din SF-ul și horror-ul low-budget din anii ’70. Mi-am dorit un film greu de clasificat, care plutește între convenții și genuri
Iulia Rugină: Îmi doresc să spun în film poveștile pe care le consider puternice, cât pot de bine, oriunde se poate și pentru cine vrea să le vadă













