Organizatii
Cine amenință jurnalismul de investigație? Seria EIDOS Talks continuă cu o dezbatere intensă despre evoluția presei din România. Invitați: Sergiu Toader, Cătălin Tolontan, Mihai Voinea și Petrișor Obae
[Veterani in PR] Camelia Cavadia: Aveam 25 de ani când m-am angajat la PRO TV, nu auzisem în viața mea de PR și n-aveam nici cea mai vagă idee ce presupune
[Dans & Energie] Georgia Elza: Este dificil când nu te simți una cu corpul și trebuie să lucrezi cu asta, e ca și cum trebuie să lucrezi cu o persoană în plus
[Pe limba noastra] Oana Zamfirache: Traducerea te obligă să stai în preajma celuilalt până când îl înțelegi. Deci e bine să traducem și să fim traduși de cei diferiți de noi
[Obsesii part-time] Daniel Harmanescu: Înveți prin eșecuri constante. Ai un show prost, două, trei, ajungi să-ți pui întrebări
Stefan Ungureanu: Tot planuiam sa fac un final de Miorita, partea pe care nu o vedem, faptul ca doi oameni il ataca pe unul si nu-i dau nicio sansa, ma sensibiliza situatia asta
[Obsesii part-time] Ruxandra Stăncioiu: Se termină programul de lucru, dar știu că pantofii de dans mă așteaptă lângă pat, pregătiți pentru următoarea aventură
[Noii artizani] Veronica Soare: Produsele care pleaca de la mine ajung la oameni cu energia cu care le-am creat, cu iubire
[Obsesii part-time] Dragoș Ometita: Work-ul personal hrănește work-ul profesional și ambele mă hrănesc pe mine
Maria Popistașu: Cinematografia din ultimii ani este la fel de vizibilă și la fel de apreciată în afara granițelor, și la fel de nebăgată în seamă aici
Carmen Lidia Vidu: În România, regizoarele au scena independentă, scena mică și statutul de voci auxiliare
[Arta pielii] Andrei Chiriță: Vedem oameni tatuati in reclame, la banca, in corporatii, in politie. Notiunea de ‘’a fi tatuat’’ incepe sa se normalizeze
[Arta pielii] Lavinia Azot: Primul meu tatuaj a fost o randunica pe omoplatul stang facut la 14 ani, binenteles fara ca parintii mei sa stie despre asta.
Galeria Neagră, unde lucrurile se întâmplă pe stradă. Carla&IRLO: Zona aceasta este încă un soi de subcultură în țară
Când trecutul nu e o poveste plicticoasă. Monica Neațu și istoria vie, ludică, plină de tablouri, castele, statui și idei
Antoaneta Olteanu: Eu cred că traducătorul trebuie să fie un servitor umil al scriitorului, de fapt, al textului pe care îl traduce
[Profesori altfel] Ancuța Miheț: Metehnele școlii românești sunt metodele punitive, accentul pe memorare și automatisme mentale
[Art&Magic] Anda Varlam: Social media ajuta enorm un artist. Cel putin in ceea ce priveste expunerea in fata potentialilor clienti
[Obsesii part-time] Agatha Müler: “Records of a Zoological Classification” s-a născut în pandemie, din dorinta de a ma pierde in niste povesti complicate
[Arta pielii] Diana Popescu: Au existat trenduri in tatuaje tot timpul. Acum sunt pe val cele realiste si colorate
[Profesori altfel] Marian Anghel: Am devenit directorul liceului în care, la vârsta de 6 ani, în prima zi de clasa I, nu fusesem primit
[Obsesii part-time] Ioana Duca: Pentru mine, actoria a devenit un soi de terapie neconvențională. Iți dedici 2 ore pe săptămână unei părți din suflet, pe care o contorsionezi
[Arta pielii] Sabrina Manoliu: Este minunat să vezi că, prin dedicarea ta, poți schimba mentalități și poți ajuta oamenii să se relaxeze pe un subiect controversat încă în România


![[Obsesii part-time] „Din când în gând”, Sabrina Canea scrie scrisori către necunoscuți](https://media.iqads.ro/2021/08/sabrina-canea-obsesii-part-time-1-cover-410.jpg)



![[Arta pielii] OG ANDRAW: Primul tatuaj l-am facut pe mine, am incercat pe cat de mult posibil sa fiu cat mai stapan pe situatie inainte sa pot tatua pe oricine altcineva](https://media.iqads.ro/2021/07/fotojet-2021-07-05t161302-853-cover-410.jpg)









