Ne-am obisnuit sa ne dam ochii peste cap cand auzim vorbindu-se de consultanti asociati cu orice tip de promovare online, dar mai cu seama in social media. Poate ca dispretul acesta generalizat se datoreaza si tonului sfatos de care abuzeaza toti pustii care si-au trecut la bio, pe Twitter, “social media consultant” si acum se simt indreptatiti sa traga pe toata lumea de urechi: “brandul X nu stie ca”, “brandul Y ar trebui sa invete sa”, “ia uite, a aflat si brandul Z de Twitter”. Discursul lor devine amuzant cand se dau de gol si ne dam seama ca ei nici macar nu stiu cate agentii lucreaza la o campanie pana ajunge on air si cam care dintre ele detine bugetul de promovare in care ar intra, la o adica, si blogul lor.
Observatiile “consultantilor de twitter” sunt totusi utile intr-o anumita masura. Nu pentru urmarea sfaturilor pe care le ofera aprig, ci pentru a contura modul in care e perceput brandul in social media. Daca pustii care se simt in largul lor in retelele sociale percep brandul ca pe un tip de 45 de ani care si-a pus sapca invers (pentru ca asa obisnuiau pustii ultima data cand a fost el atent) si crede ca pacaleste pe toata lumea, chiar daca vorbeste pe un ton penibil de announcer de teleshopping, cand, de fapt, el vrea doar sa “vanda” ceva si sa plece acasa la 6, ei bine, atunci, ceva trebuie sa se schimbe. Dar nu dupa cum dicteaza Twitalau Blogica, ci dupa nevoile brandului.
