Urma scapa turma

A existat o perioada a copilariei in care jucam «transport de armament», «hotii si vardistii», «cowboy-ii si indienii», «ratele si vanatorii» si alte asemenea povesti de arme, si in mintea fiecarui participant care era capturat sau eliminat exista credinta secreta, aproape ontologica as spune, ca ultimul ramas in joc va reusi sa scape nevatamat si sa castige jocul. Spun ca e vorba de o credinta aproape ontologica fiindca uitandu-ma in urma intr-o cheie psihanalitica, as spune ca e vorba despre o reactie subconstienta de aparare, care este structurala si tine de instinctul de supravietuire. Subconstientul nostru este foarte abil in a ne furniza pe tava o serie de «auto-amagiri», pentru a ne scuti de suferinta. In cazul de fata, suferinta ar fi acceptarea adevarului, acceptarea realitatii. Oamenii prefera insa alternativa amagirii.
Daca in cazul jocurilor de mai sus exista macar scuza varstei, hierofanizarea acestui reflex subconstient in advertising-ul modern nu poate avea decat o singura explicatie: o strategie fara valoare, un branding slab, un creative brief complet "gri" si speranta ca productia si mai ales post-productia vor salva in ultima instanta situatia.

Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Festivaluri

Sectiune



Related