Bogdan Gheorghiu (Strategic Planner Director, Lowe & Partners) a asemanat lumea advertisingului romanesc cu The Neverending Story, in care regatul Fantasia era devorat de Nimic pentru ca oamenii nu mai citeau si nu credeau in povesti. Brandurile nu poarta un dialog adevarat cu consumatorul, ci striga prin portavoce despre ce au de oferit.
Am primit si eu leapsa despre cliseu in publicitatea zilelor noastre si am simtit imboldul imediat de a pune la zid scenariile binecunoscute, care imi sunt introduse in casa si in creier, “pe gat” prin sticla televizorului din living (atunci cand oboseala ma lasa cu garda descoperita). Dar nu o sa ii dau curs.
Cred ca ultimul an in care, recunosc, am inselat "la greu” creatia cu strategia m-a schimbat putin. Noul reflex ma impinge sa ma inarmez cu putintica rabdare si sa imi infig unghiile in subiect, sa il zgarii putin cat sa vad ce se ascunde sub el. Poate, cine stie, gasim o abordare mai de substanta. Sau poate nu. Intr-un fel am inceput sa seman cu fica mea, care la 6 ani s-a indragostit de intrebarea “de ce?”.
Asa am ajuns sa vorbim acum despre un cliseu mai periculos, pentru ca este mai putin vizibil. Ati vazut “Neverending story”? Eroul acestei povesti traia o mare incercare: Fantasia era incet, incet, devorata de Nimic pentru ca oamenii zilelor noastre nu mai citeau carti si nu mai credeau in povesti. Cam asa se intampla si cu lumea advertisingului romanesc.























