[Vlogging-ul autohton] Anne-Marie Chelariu: Mi se pare normal sa fiu simpatica pentru unii si antipatica pentru altii, dar nu tranti un "moldoveanca proasta", ca te joci la alta scara

[Vlogging-ul autohton] Anne-Marie Chelariu: Mi se pare normal sa fiu simpatica pentru unii si antipatica pentru altii, dar nu tranti un "moldoveanca proasta", ca te joci la alta scara
Foto: Romulus Opriscan

Numele ei e Anne-Marie Chelariu si de vreo doi-trei ani incearca sa-ti rapeasca cateva minute din viata in zilele de marti si vineri pentru a o privi si asculta pe YouTube. Si-i reuseste: peste 37.000 de oameni isi lasa minutele furate. Impreuna, i-au facut pana acum aproape 2 milioane de vizualizari. 

Spune ca audienta ei poate fi privita drept o comunitate de oameni isteti, celor mai mici chiar le-a insuflat niste doze de buna cuviinta. Cam jumatate din privitorii ei sunt fete, jumatate baieti; se invart, in principal, intre 18 si 24 de ani. Cum ar gestiona un brand o comunitate de tipul asta si ce-ar avea de invatat de la Anne-Marie? Hai la Brands & Communities 2015 sa ne imaginam. Pentru al doilea eveniment SMARK KnowHow din acest an ne dam intalnire pe 21 si 22 mai la UniCredit Tower.

Apropo, Anne-Marie (pe Facebook e aici) chiar a avut cateva colaborari cu branduri, proiectele speciale fiind o sursa ceva mai generoasa de venit. Ca din vlogging pur, in Romania, nici costul tigarilor nu l-ar putea acoperi [bine ca nu fumeaza].

La noi, iti trebuie extrem de multe view-uri ca sa scoti o suma de 4-500 de dolari, ne-a spus. Si nu vede vreo schimbare majora intamplandu-se in viitorul apropiat: speranta ca s-ar putea ajunge macar la 1$ pe mia de view-uri se cam ofileste.


Anne-Marie despre sine

Numele meu e Anne-Marie si-n urmatoarele trei minute... ah, scuze, mi-a intrat in sistem. Asa, moldoveanca din Piatra Neamt, nascuta-n Iasi, crescuta-n Bucovina, scoala si liceu la Piatra Neamt, facultate, master si cateva agency jobs la Bucuresti (N.R. SNSPA - Comunicare si Relatii Publice si, apoi, master de Publicitate), acum locuiesc in Alba Iulia. Globalizare sau ceva?

Planul e sa fiu fericita, cu tot ce-nseamna asta pentru mine. Suna siropos, dar te pui cu visele omului?


Cand ai inceput sa pui clipuri pe YouTube si de ce?

Am facut primul clip in 2011, la rugamintea unui prieten. Citeam din Ion Creanga, cu accent moldovenesc. Apoi m-am mai filmat povestind chestii care mi se intamplau in Bucuresti, trafic, iadul alb, aglomeratie, nervi, filmari scurte de la evenimentele la care participam, tot felul.

Aveam si blog pe atunci (inca-l mai am si scriu constant), dar uneori simteam nevoia sa ma exprim si altfel, nu doar in scris. Nu stiam exact ce fac, nici nu cred ca stiam ca-i zice vlogging. Era o supapa, ma filmam cu telefonul.


Povestea primului clip

Primul meu clip in care am constientizat ca vreau sa fac vlogging e asta:


E adorabil, nu? Zi-mi ca nu-i adorabil! Aveam nevoie de-o rezolutie pe anul respectiv, nu stiam ce-i cu viata mea, trebuia sa-mi setez un scop. Mi-e drag de Anne de atunci, care se balbaia, ramanea fara aer cand vorbea, nu stia nici macar sa faca niste cut-uri elementare si trebuia sa traga snur clipurile.


Vloggeri care te-au inspirat

Nu m-a inspirat nici naiba. Nu urmaream vloggeri, nu stiam ca exista. Mie imi placea sa stau in fata camerei si sa vorbesc. Sa comentez. Sa dau sfaturi. Sa povestesc despre mine si ce mi se intampla. Mint!

Stiam de Mickey Hash, ne intalnisem la Sibiu, in 2012, intr-un proiect; il stalkereau pustoaicele, dar nu stiam cine e si ce face. Era un baiat care se filma si pe care-l urmareau niste pusti.


Cine te mai ajuta la productie sau cu idei de content?

Nimeni. Lucrez singura, filmez singura (de cand locuiesc cu colegul de apartament, ma mai ajuta la cadre, sa fie decent incadrat, ca am niste greseli de amator in trecut, mama!) si imi gandesc singura subiectele, le si editez. Pentru mine, vlogging-ul inseamna ceva natural. Nu script, nu productie.

Eu ma gandesc: bun, am prins azi o vanzatoare ciufuta care m-a tratat cu spatele, deci fac un clip cu tipuri de vanzatoare. Imi scriu doua, trei idei pe telefon, apoi dau REC si totul e improvizatie.

Esti vlogger daca reusesti sa vorbesti liber, coerent, pe orice tema vrei tu, in fata unei camere pe care-o plimbi dupa tine. OK, trebuie sa ai calitate video si audio decente, dar restul formatelor sunt emisiuni si deja nu mai e vlogging.

Vloggerii pe care-i admir eu n-au productii uriase, studio sau cine stie ce camere. Pentru mine asta inseamna vlogging: expune-te cu totul si transmite energie, schimba starea omului prin ceea ce ii dai verbal si non-verbal.


Evolutia ta ca vlogger

Am evoluat, Doamne-ajuta! In primul rand am evoluat in ceea ce priveste calitatea video si la usurinta cu care vorbesc si-mi vin ideile. Inainte aveam multe cut-uri, ma fastaceam, acum am un debit uneori de ma surprind. Am schimbat camera. Filmam cu telefonul, apoi cu un Samsung destul de slabut, acum am un Canon pe care l-am ochit la vloggerii din afara. Vreau sa mai investesc intr-un model, pentru ca imi doresc sa trag la doua camere unele clipuri.

Am evoluat si pentru ca am consumat si consum foarte mult YouTube, mai vad cum editeaza unii si altii, ii mai vin idei cum sa fac clipuri dinamice, pentru ca nu am tot timpul starea aia grozava si cheful nebun de filmat, dar ma tin de treaba constant. Trebuie sa compensez lipsa energiei prin cateva trucuri.

Am evoluat pana la momentul la care am propus un proiect/colaborare la Google Romania – un Imn al Vloggerilor, un Vloggers Song, care s-a materializat zilele trecute, cu sprijinul lui Marius Moga si al colegilor mei care au acceptat sa se implice.


Am evoluat pana la momentul unui interviu in Gandul si unul pe IQads! 


Clipurile care prind cel mai bine

Clipurile relatable. Cand vorbesc despre cupluri, cand fac misto de nunti, cand caracterizez pitiponcii, oamenii care merg la karaoke sau la cinema. Dar nu imi gandesc niciodata subiectele cu intrebarea asta in minte: oare ar prinde asta? Daca-mi place mie, ii dau drumul public. Sigur le-o mai fi placand si altora. Nu am gasit o reteta si nici nu cred ca mi-ar placea sa fac rost de ea.


TOP 3: Vlog-ul de Marti

Cele mai populare clipuri nu sunt si cele mai tari clipuri, in opinia mea. Mie-mi plac clipurile in care se vede ca-s in forma. Cel mai bine imi ies rant-urile. Alea in care-s nervoasa si agitata si turui. Acolo e spark, acolo sunt idei, acolo sunt gesturi, e mimica, e energie. Va recomand "De ce urasc nuntile": 


Cel mai vizionat clip (95.000 views) e unul in care modific niste haine cu o copila talentata din Alba Iulia. Bine, ea modifica hainele, eu fac pe bufonul pe-acolo.

Apoi a urmat "Tipuri de selfie" (53.000 views), in care fac misto de niste posturi frecvent intalnire pe Facebook.


Al treilea clip popular (50.000 views) e de la un training YouTube, la care ne-am intalnit prima oara mai multi creatori de continut.


Investitii in aparatura

Am un laptop de 3.500 de lei, pe care simt ca va trebui sa-l schimb curand, ca randarea clipurilor si editarea mananca resurse si-l rodeaza.

Acum am o camera de 1.500 de lei. Inainte aveam una de 1.100 de lei, pe care am reusit s-o vand la jumatate de pret.

Am niste lumini de vreo 450 de lei (pe care le-am primit cadou, bwahah!), am un program de editare basic cu a carui licenta m-a ajutat un prieten, am un trepied de la un amic, am alti prieteni care mi-au tiparit background-ul si m-au ajutat cu designul vlog-ului, pro bono – thanks again, Jorj! – am facut si fac vlogging cu resurse putine si prin bunavointa multor prieteni. It's all in the personality, baby, cum zic si-n clipul asta: 


Cine e audienta ta, cum o descrii?

Ma crezi ca inca nu stiu? Se uita la mine copii de 14 ani, se uita adolescenti, liceeni, se uita studenti, se uita parinti si se uita si oameni in toata firea, 50+. Depinde de subiect. Segmentul principal este 18-24, male-female 50/50.

Imi place ca-s isteti si cu bun simt. Pe cei mai mici i-am educat in sensul asta, sa fie o comunitate, sa nu se injure, sa se sustina, sa colaboreze. Taxez cu BAN from channel injuriile si amenintarile, deci prostia, daca ma intrebi pe mine.

Multi nu au umor, nu stiu ce inseamna pamflet nici daca i-ar pocni peste ceafa, nu se prind ca in unele clipuri eu iau la misto niste realitati sau pur si simplu nu le place moaca mea. La partea asta ii inteleg, mi se pare normal sa fiu simpatica pentru unii si antipatica pentru altii, dar nu tranti un "moldoveanca proasta", ca te joci la alta scara.

Accept si raspund la critica, atat timp cat nu ma ia nimeni in balon. Sunt atenta la sugestii si incerc sa tin cont de ele. Stiu sa recunosc daca am intrecut masura sau sa ma pun in papucii unui comentator cu pareri contradictorii. 

E tarlaua mea, pe romaneste, si aleg sa seman si sa culeg niste sortimente mai rasarite. Sunt destule ogoare pe Internet care cultiva buruieni.


Promovare

Am crescut organic, cum ii place industriei :) 

Postat constant, in fiecare marti si uneori, bonus, vinerea. Imi dadeam clipul doar pe canalele pe care le aveam la dispozitie, Facebook, Twitter si Google+.

Nu am bagat bani in promovare, a fost o ambitie personala. La inceput de tot m-a ajutat Zoso cu cateva mentiuni pe blog si colegul de apartament, Makavelis, tot pe blog. Dar cititorii lor n-au prea ramas la mine, suntem diferiti, slava Cerului, cautam lucruri diferite.

Uneori, mai puneam cate ceva si pe Instagram. Am invatat singura ce merge si cum merge pe retelele astea. Cred ca am invatat, de fapt. La Facebook stii cum e, azi ii plac statusurile, maine pozele, poimaine video. Te adaptezi dupa cum evolueaza si reteaua.

Am avut trei colaborari pana acum, a treia fiind asta cu Imnul Vloggerilor. Te ajuta, pe moment, ca-ti mai vin oameni noi care se uita, superficial poate, la cine esti si ce faci. Daca nu ai un continut bun nu raman.


Reusesti sa traiesti din vlogging?

Nu reusesc. Sunt bani de... nici macar de tigari, dar bine ca nu fumez.

In primul an de YouTube am facut 80 de euro. Intr-un an de postat constant. Iti trebuie enorm de multe vizualizari in Romania ca sa iei macar vreo 400-500 de dolari. Dar nici de banii aia nu te poti sustine. Discutia despre CPM si RPM si frustrarile din piata de la noi vs. UK/US/India/Canada e lunga si obositoare.

Ne orientam pe proiecte speciale si ne bucuram ca incepe sa se miste mica industrie de vlogging si la noi.

Sunt evanghelist de doi ani de zile, mi-am zapacit toate contactele cu vlogging, YouTube - existam, avem rezultate, avem comunitati, livram, livraaaam! Curand am vorbit despre vlogging si la PR Forum si mi-au placut reactiile celor din sala.


Dar s-ar putea intampla asta in viitor?

Nu e fezabil la noi in urmatorii trei ani. Speranta ca am ajunge macar la 1$ pe mia de views (ceea ce ne-ar vindeca de suparare pe multi dintre noi) incepe sa scada.

Urmaresc ce se intampla cu monetizarea in afara si vor urma si la noi niste schimbari: abonamente pentru canale ad-free, donatii din partea fanilor, ramane sa vedem cum prinde si daca prinde.

 
Raportul dintre veniturile de la YouTube si cele din proiecte speciale

Sunt zero la mate, deci o sa ma prefac ca n-am citit datele problemei. Din YouTube fac cam 20-30 de dolari pe luna, iar din proiecte speciale ajungi la cateva sute de euro. Dar proiectele speciale nu sunt lunare.

Ofer consultanta pe vlogging si mai am un fee de aici, plus ca sunt eu proactiva si merg cu propuneri catre branduri.


Colaborari cu branduri

Am colaborat cu branduri misto, care incep sa inteleaga vlogging-ul si rezultatele lui. Orange, Farmec, McDonald's, Hochland, Carrefour, Lidl, Lady Speed Stick, dar si cu festivaluri de teatru si film si proiecte de educatie sexuala, pentru ca audienta mea cauta si informatii de genul asta.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Related