[Salut, sunt freelancer] Semida Duriga: Intr-un fel, cand strang alti oameni in jurul unui proiect pe care-l fac, e ca si cum as forma o agentie proprie. Dincolo de asta, nu visez la antreprenoriat in comunicare

In acest insorit septembrie, Semida Duriga implineste un an de cand a plecat din agentie ca sa se desfasoare creativ dupa bunul plac. Tot luna asta se implinesc si 11 luni de freelancing fericit in ceea ce o priveste.

In prima luna, fix atunci cand ti-e povara mai grea, Semida n-avea somn dupa ora 7 dimineata. Dar, nu-i asa, avea timp sa se gandeasca cum planeta continua sa se invarta in timp ce omuletii de pretutindeni isi vedeau de treburile lor prin metrouri si trafic rutier spre joburile lor. Ea nu mai era printre ei.

Apoi, repejor, a intervenit joaca. Ca dupa ce te sperie flexibilitatea data de independenta, incepi sa te uiti mai intr-un fel la ea si sa-ti placa. Ba chiar ajunge sa se lipeasca de tine si nici c-ai mai vrea sa-i dai drumul. Asta e experienta Semidei, care a reusit sa si lucreze la proiecte cu deadline-uri, fix ca in agentie, dar sa si traiasca mai cu spor o buna bucata din viata.

Din experienta de pana acum, Semida puncteaza faptul ca freelancing-ul nu este deloc un somaj, ci este un job de reputatie. Posibilitatea de a te decupa dintr-o agentie e un privilegiu. A functiona bine ca freelancer e un statut pe care trebuie sa-l castigi in agentie, cu ani de zile de truda in care dovedesti exact cate poti duce in spate.

Si, intrebata daca ar fi interesata sa-si faca agentie, Semida spune "nu"; structura asta tine de trecut, freelancing-ul e viitorul. Si apoi, deja isi face cate o agentie ad-hoc de fiecare data cand aduna mai multi oameni pe un proiect.

Prea dau spoilere, nu? Hai sa vedem direct filmul.

Contextul in care ai parasit mediul de agentie

Luna aceasta se implineste un an de cand sunt freelancer si cam 11 luni de cand sunt freelancer fericit. Ca orice despartire din univers, nici despartirea mea de agentie nu a fost una usoara sau placuta. Dar acum, privind in urma, chiar cred ca e cel mai bun lucru pe care l-am lasat sa mi se intample.

Daca ar trebui sa dau o explicatie simpla, sintagma aia geniala in limba engleza se potriveste cel mai bine. “We grew apart” – adica fiecare am continuat sa crestem, doar ca in sensuri diferite.

Tranzitia

In prima luna a fost oribil. Nu din cauze financiare, nici de plictiseala (chiar cred ca doar cei saraci cu duhul se plictisesc cu ei insisi) si nici din lipsa de soare pe cer. Ci pentru ca, orice as fi facut, nu puteam sa ma trezesc mai tarziu de 7 dimineata. Deh, puterea obisnuitei din cei multi, multi ani de lucrat la program.

In primele dimineti stateam si visam cu ochii deschisi, bandu-mi cafeaua de dimineata. Apoi am incercat sa ma uit la televizor. Bleah!

Apoi m-am apucat de citit. Romane si literatura faina, ore nesfarsite pe zi, exact ca-n vacantele din copilarie. M-am apucat sa recitesc chiar si cartile de atunci ca sa vad daca eu sau ele ne-am schimbat in vreun fel.

Pe urma au venit experientele compensatorii. Voiam sa fac toate lucrurile pe care le-am pierdut fiind la birou 12 ore pe zi, atatea mii de zile din viata mea. Am inceput sa merg la filme, la mall, la pranz.

Sa ma plimb prin tot Bucurestiul cu tramvaiul 1 (cel mai vechi si mai lung traseu de tramvai din Capitala), sa sun prieteni si sa-i vizitez la servici doar de dragul de a-i vedea zambind un pic, sa merg la Obor si sa am timp sa vad absolut toate halele si standurile, sa dau accept la o multime de evenimente, sa aflu ca cele mai bune promotii din univers sunt la orele pranzului, sa explorez strazi si locuri pe care nu le-am vazut niciodata sau nici intr-un caz pe timp de zi.

Abia dupa prima luna si toate astea “bifate”, am inceput sa-mi fac planuri si pregatiri. O sa para poate desuet ce spun acum, dar am asternut frumos cu Rotring-ul pe hartie o gramada de liste diferite, cum ar fi un Wish list (ce mi-ar placea sa fac, ce fel de proiecte, cu ce fel de oameni) sau un Bucket list (mi-am propus sa calatoresc in fiecare luna undeva, oriunde, doar sa merg si sa ma bucur ca am mai vazut/invatat ceva nou).

Am desenat chiar si diagrame si multimi de obiective intersectate, incercand sa ma privesc pe mine insami ca si cum as fi un proiect.

Ba chiar mi-am scris si un fel de Magna Charta Libertatum a independentei mele creative, adica ce o sa fac si mai ales ce n-o sa fac niciodata. Dar, in principal, a fost despre ce mi-ar placea si ce mi-as dori, care pentru prima oara erau diferite de ce ar trebui.

Cam la o saptamana dupa ce am terminat de dorit, am inceput sa primesc telefoane si mailuri de la oameni carora le fusesem recomandata si de la clienti pe care nu-i mai vazusem de multa vreme si care imi spuneam ca vor neaparat sa colaboreze cu mine, chiar daca nu aveau niciun plan concret. Doar sa lucram impreuna.

Si uite asa, de-atunci si pana acum, am facut nu mai putin de 21 de proiecte de creatie, am sustinut 5 workshop-uri, o gramada de training-uri, proiecte de consultanta de brand, de comunicare sau consultanta editoriala.

Mi-au placut la nebunie cel putin 96,7% dintre proiecte. Si in 100% din cazuri am lucrat numai cu oameni care mi-au placut. Plus ca deja am “bifat” incredibil de multe din wish list. Zic ca nu-i rau pentru primul meu an de freelancer :)

Viata de agentie privita ca freelancer

Viata in agentie te invata disciplina, multitasking, lucru in echipa, negociere, rezistenta la stres, obiective mai inalte decat doar de a-ti plati facturile dintr-un salariu la un job cool, spirit de competitie, ambitie si, in cazul meu, skills de leadership creativ si management de resurse. Deci da, lucrul in agentie este super-important. De altfel, cred ca nici n-ai putea si nici n-ar trebui sa fii freelancer daca n-ai lucrat niste multi ani in agentii inainte.

Freelancing-ul nu e un soi de somaj part-time in asteptarea unei oferte de proiect care sa plateasca din facturile lunii. Freelancing-ul este un job de reputatie. Cine esti si ce-ai facut e principalul criteriu de a obtine proiecte. Daca n-ai dovedit multe in agentie, n-o sa te caute nimeni sa-ti dea job-uri, doar pentru ca esti disponibil.

Independenta in creativitate se castiga la fel de greu ca orice independenta din istoria lumii. Adica se plateste cu sange si sudoare, trudind si dovedind vitejeste de ce esti in stare. Abia apoi poti pretinde sa-ti faci propriile reguli, pe care si ceilalti sa le respecte.

Cel mai de pret beneficiu pe care l-am castigat ca freelancer este ca mult mai multe depind de mine si nu de structuri, comitete si politici de agentie care, intalnindu-se cu structuri, comitete si politici de client, nu fac decat sa incetineasca incredibil de mult viteza cu care ar putea sa se intample lucrurile.

Agentia unde ai invatat cel mai mult

Din punct de vedere creativ cel mai mult m-am dezvoltat in Next Advertising. E si firesc, fiindca este si agentia in care am stat cel mai mult, 7 ani mai precis. Fiind o agentie independenta, avea si alt stil de a repartiza proiectele. Si anume, aproape toata lumea lucra pe aproape toate proiectele.

Modelul asta mi-a permis sa am un portofoliu incredibil de variat si a fost si mai aproape de sufletul meu decat varianta in care un creativ sau o echipa este blocat/a in aceleasi 2-3 conturi ani de zile. Si acum, ca freelancer, am ca obiectiv sa lucrez proiecte cat mai diverse.

Nu vreau sa ma “specializez” fiindca mi-as ucide curiozitatea, creativitatea si zelul.

Si din punct de vedere antreprenorial, tot in Next am avut cea mai intensa experienta de invatare. Am infiintat si am condus vreme de aproape 3 ani, unicul departament (la vremea aceea) de CSR & sociale dintr-o agentie de publicitate.

Atunci am devenit cu adevarat si manager, si creativ, si HR, si negociator, si implementator mai bun. Atunci am si angajat eu pentru prima data oameni, atunci mi-am dat seama ca am fler la asta, atunci am facut si primele raportari de bugete si profit, plus primele training-uri. Unde mai pui ca imi foloseam toate skill-urile dobandite in proiecte care faceau lumea mult mai buna decat orice alta publicitate din univers.

Dar saltul catre leadership autentic l-am facut in anul petrecut la Publicis. Acolo am format aproape de la zero o echipa, acolo am invatat sa motivez, sa unific oameni diferiti, sa exersez noi tipuri de management uman si creativ. Acolo am inteles diferenta intre sef, manager si leader si tot acolo am inteles cu adevarat de ce oamenii sunt cel mai important asset al unei companii.

Ai fi interesata sa-ti formezi o agentie proprie?

Intr-un fel, de fiecare data cand strang alti oameni in jurul unui proiect pe care-l fac, e ca si cum as forma o agentie proprie. Dincolo de asta, nu visez la antreprenoriat. Nu in comunicare, cel putin. Mai degraba ma tenteaza in alte domenii.

Si, de ce as fi visa la a-mi face o agentie tocmai acum cand s-a descoperit ca freelancing-ul e viitorul si tot el va schimba lumea pana in 2040? Nu o spun eu, ci cu argumente, domnii astia de aici.

Te-ai intoarce in agentie?

Am primit oferte serioase, consistente si de nerefuzat. Le-am refuzat. Vreau sa ma bucur de puterea asta nou gasita de a face lucrurile my way. Si de a face lucrurile mai repede. Si mai multe. Si alese pe criteriile mele. Si mai ales de a face lucruri.

Agentiile nu pot acomoda mentalitati atat de libere, chiar daca le admira si le fac oferte periodic :)

O zi sau o saptamana la munca

Nicio zi nu seamana cu cealalta si nicio zi nu seamana cu una petrecuta in agentie. Uneori ma trezesc la 5 dimineata si scriu cate o campanie intreaga, fara oprire, intr-o verva creativa de speriat. Alteori lucrez in weekend si ma plimb hai-hui luni si marti.

Am si zile in care bag la cate 3-4 proiecte diferite si imi actualizez celebrele cearcane. A fost o vreme cand postam pe Facebook sub hashtag-ul #creativnomad, fiindca in fiecare zi eram in alt birou sau alta locatie, alternand proiecte creative cu workshop-uri si training-uri.

Uneori biroul meu seamana cu un pat, o canapea, o banca in parc sau o masa in restaurant. Cateodata lucrez pentru corporatii, alteori pentru start-up-uri, antreprenori sau agentii.

Eu imi fac programul, dar chiar il fac. In asa fel incat sa fiu si super-prolifica, dar si sa incapa in el antrenamente pe stadion, dragalit motanul meu gri, vazut mici sau mari bucati de lume, citit, vazut filme, descoperit insight-urile de zi ale vietii de zi-cu-zi si tot felul de minunatii de-astea minuscule, dar importante.

Freelancing-ul e doar atat de free pe cat ne permit ambitia, bugetul si visele.

Freelancerii, descrisi de prejudecati

Singura prejudecata pe care am intalnit-o si care m-a afectat si personal este aceea ca freelancerii sunt niste disperati care fac orice fel de proiecte, pe orice fel de sume si accepta orice compromisuri. Si nu-i invinovatesc pe clientii care au ajuns sa creada asta, ci pe freelancerii care chiar au facut si fac asta, stirbind astfel din reputatia intregii “tagme”.

In ce ma priveste, pur si simplu mi-am format obiceiul de a spune de la bun inceput care sunt conditiile mele pentru a accepta un proiect. Cei mai multi freelanceri buni au asistat la multe compromisuri facute in agentii.

Pentru oricine a fost cu adevarat scarbit de ele, n-ar trebui sa existe bani pe lume care sa justifice compromisul sau mediocritatea. Sau cel putin asa gandesc eu si las cu generozitate sa se duca banii la cei care accepta orice:)

Provocari specifice pentru creativi/copywriteri freelanceri

Cand esti freelancer, esti propriul tau creativ, client service, PR si uneori strateg, contabil si traffic manager. Iar asta e si un avantaj, si un dezavantaj. Depinde cat de bun esti. Cata disciplina ai. Cat de rapid te misti. Si chiar cat de selectiv esti cu proiectele.

Provocari specifice pentru copywriteri? Am tot auzit ca e mult mai greu sa fii copywriter freelancer. Habar n-am de ce se presupune asta. Poate pentru ca inca se crede ca a fi copywriter inseamna sa fii scriitor de texte pe care le ia un art si le pune peste niste imagini.

Well, eu am crezut mereu ca meseria mea de baza este concept-writer, nu copywriter, ca este cea mai frumoasa si mai grea meserie din lume fiindca incepe intotdeauna cu o pagina goala si se poate sfarsi cu un layout meserias, un film de Oscar sau un eveniment despre care sa se vorbeasca ani si ani.

Rezumand, daca esti un concept-writer cunoscut si talentat si daca, pe deasupra, iti mai place sa faci si strategie, workshop-uri, consultanta sau altele utile clientilor si mapamondului, n-ar trebui sa-ti faci griji ca n-o sa te descurci ca freelancer copywriter :)

O fi lumea plina de oameni, dar niciodata nu vor fi prea multi oameni buni.

Primul tau proiect ca freelancer

Noua campanie de imagine Murfatlar. Aprobata, aplaudata, s-a si plans de emotie in prima auditie. Inca astept sa se filmeze.

Relatia cu clientii – agentie vs. freelance

Eu chiar cred ca si clientii sunt oameni :)

Poate de unde am mai multe proiecte direct de la clienti decat prin agentii. Asa incat relatia este una cat se poate de umana, deschisa, sincera, uneori amuzanta, alteori frustranta, dar intotdeauna libera in gandire si vorbire.

Din nou e un domeniu unde ma simt minunat ca nu mai am agentia in spate ca sa treaca orice conversatie prin filtrul obiectivelor legate de clientul respectiv. E foarte fain sa ai o relatie neintermediata. Cateodata ajungi sa ai revelatii doar din cauza asta.

Cum te promovezi/ cum te prezinti / cum iti atragi clientii?

Am descoperit ca tot ceea ce am lucrat in ultimul an ca freelancer tine de “promovarea” pe care mi-am facut-o in toti ceilalti ani ca om de agentie. Absolut totul a fost primit fie direct de la clientii care au lucrat cu mine in ultimii 10 ani, fie prin recomandari de la oameni care au lucrat cu mine.

Cu alte cuvinte, portofoliul, ceea ce am facut, felul cum i-am ajutat sau impresionat pe cei intalniti in cariera a contat mai mult decat orice forma de PR din lume. Iar asta e suficient ca sa-ti revina speranta ca uneori exista dreptate pe lume.

Freelancer proaspat iesit din facultate

In afara de ce am raspuns mai sus legat de intrebarea asta, cu argumente transante cat sa taie aripile unui mult-prea-junior-pentru-a-fi-freelancer, as mai adauga doar ca e important sa-ti cultivi nemultumirea inainte de a incerca sa schimbi lumea pe cont propriu. Inca un motiv sa petreci niste ani in agentie ca sa stii cu precizie ce nu-ti place la regulile altora si sa te gandesti cum le-ai face tu mai bine.