Ce vrea agentia

- Domnul Mihai Anton? Alo?
- Alo? Da, eu sunt.
- Va sun de la banca dumneavoastra din Elvetia sa va spun soldul la zi.
- Aha, da. Multumesc
- Mai aveti 88.000.888,00 de euro.
- Bine, va multumesc.
- O zi buna, domnule Anton.
- Si dumneavoastra va doresc ziua foarte buna.

Ma intind pe sezlongul de langa piscina. Mi-am luat un pahar cu apa si ma uit la nevasta-mea Misha cum se joaca cu fiul nostru Amza. Fica-mea Sonia trebuie sa vina si ea acasa in curand. E plecata in oras.

Coca, cainele nostru drag, ogar+labrador, face o baie de soare. Ii place caldura. E un fel de Petre Tutea al cainilor. Ma cuprinde o caldura placuta si pe mine. Simt ca ma fura somnul. Hotul de trezie.

Liniste. Ma contopesc cu sezlongul. Ma indepartez de realitatea mea imediata si intru in lumea nebanuielilor. Devin invizibil. Dorm. Mana imi cade relaxata si atinge gresia incalzita de soarele mediteranean. Mana, fara sa imi dau seama, mangaie razele.

Sunt in fata unei cladiri inalte, foarte colorate. Parca este inspirata din Gaudi. Dar are ceva si din Dali, Tzara, Ionesco si Brancusi. A cui o fi? Unde sunt? Ridic ochii si citesc niste litere extrem de diferite una de cealalta. Fiecare litera este din alta familie de fonturi si de alta culoare. Diferit. Scrie 'Anton Advertising'.

Intru in sediul agentiei. Ciudat. Imi suna cunoscut numele asta. Dar nu stiu de unde sa il iau. Ma rog.

La receptie un tip cu ochelari.

- Buna ziua. Sunt Anton. Cu ce va pot ajuta?
- Cu nimic. Am ajuns aici din intamplare. Nu stiu de ce am venit.
- Nu-i nimic, multora li se intampla asa. Vin aici fara sa stie de ce. Nu e nicio problema.
- Va cunosc de undeva? intreb eu.
- Nu, am o fata comuna, atata tot.
- Ok.

Apoi brusc, ma trezesc intr-un spatiu in care se pare ca are loc o sedinta.

- Avem un brief. Clientul ne-a cerut doar un banner web, insa noi am vrea sa facem si un outdoor, un flier un nou site web si un ad. Apoi ad-ul sa il declinam pe ce materiale vreti voi. OuToftheBox va rog. Vreau sa veniti cu idei noi, spune un tip cu cioc si ochelari care seamana izbitor cu cel de la receptie.

- Cine este? o intreb pe colega din dreapta mea. O femeie frumoasa, insa tot cu cioc si ochelari. Are o bluza prin care i se vad sanii. Sfarcurile ei sunt deja intarite. Ma intreb de ce oare? Nu are unghiile facute cu oja si poarta doua fuste mini. Cate una pe fiecare picior. Dar de culori diferie. Se vede ca este cool. O fi copywriter. Maybe. Dar are barba si ochelari. Un corp de femeie cu cap de barbat. Ciudat. Dar nu imi displace ideea.

- E Anton, CS-ul nostru. Imi raspunde femeia cu cap de barbat. Seful CS-ului mai exact. Are 400 de subordonati. Intotdeauna vrea sa facem mai mult decat cere clientul in speranta ca acesta o sa si aprobe noile propuneri. Se pricepe la grafica, la cuvinte, la strategie si la planning. Supervizeaza productia si face glume mereu. In sedinte este vioara intai, pianistul, dirijorul si sufletistul. El aproba din cap sau respinge ideile. Stie tot.

- Am inteles, spun eu in soapta, fara sa ma pot abtine sa ma uit cand la barba ei, apoi la sani, la sfarcuri, apoi la barba din nou, apoi la sani etc.

Ea observa si nu o deranjeaza. E obisnuita probabil. Rade. Si se uita si ea la aceleasi lucruri in aceeasi ordine.

- Dar eu cine sunt? o intreb.

- Esti Anton, art-ul nostru, rade ea crezand ca fac o gluma. Apoi isi scoate ochelarii, ii abureste si ii sterge cu marginea mini fustei de pe cracul ei stang. Esti foarte talentat si daca, cumva, cineva nu face sau nu este de acord cu tine, te superi. Dar noi te iubim asa cum esti.

Ti-ai lasat barba acum doi ani dupa ce ai vazut ca Isco de la Real Madrid si-a lasat si el barba chiar daca nu i se potriveste deloc. Toata lumea are barba acum. Nu stiu daca a inceput de la Eurovision. Nici nu ma interseaza. Dar uite, si eu mi-am lasat. Imi place. Par mai interesanta.

- Eu sunt art, carevasazica… Una spun, alta gandesc. Nu colaborez cu copy-ul meu, iar pe CS il consider un infatuat. Ma cred Picasso in captivitate. Asa spui ca sunt?

- Exact. Dar e firesc. Si eu sunt la fel. Una spun, alta gandesc, insa fiind femeie ma pot controla mai bine decat tine. Eu nu ma exteriorizez. Pot zambi in fata iar pe la spate sa te vorbesc de rau sau chiar sa te injur. Apoi sa iti dau un head. Si un subhead. WTF suntem o echipa!

Toti tragem in aceeasi directie. Patronul nostru Anton e obsedat de premii si isi doreste ca agentia sa ajunga cea mai buna din lume. Am auzit o data ca a spaguit…

- OK, continua Anton CS-ul. Aveti intrebari? Si oricum daca aveti intrebari stiti unde ma gasiti. Va pot indruma. Eu verific schitele, sesiunea foto si productia noului spot pentru client. Clientul vrea un banner web? Noi ii dam o campanie. De asta suntem ANTON advertising!

Aici, nu stiu de ce, a inceput sa tipe cat il tineau plamanii.

- La treaba! DL intr-o ora.

Ne ridicam toti de la masa. Eram 80 de oameni la sedinta. Toti identici sau aproape identici. Cu cioc, ochelari gen anii 30-50, perioada Kennedy sau Dej. Sau Castro. In sala se fumeaza, ceea ce nu ma lamureste in ce an suntem acum. Si nici in ce tara.

Ma duc sa ma apuc de treaba. Pe mail primesc cateva studii de piata. Apoi cateva campanii facute de concurenta. Le citesc in 3 minute si analizez campaniile in alte 3. Gata. Am inteles.

- Vrei sa vorbim? Ma intreaba copy-ul Anton, femeia.

- Da.

- Hai in sala de gandire profunda.

- Hai.

Intram in sala si gasesc inca 10 perechi de oameni asezati , fiecare cuplu in jurul cate unei mese rosii pe care erau scrise cu galben cateva ganduri:

"aici sunt ideile". "esti un geniu, daca esti aici". "ceilalti sunt invidiosi pe tine, daca esti aici". "nu uita, tu nu semeni cu nimeni". " esti aici pentru ca esti unic". "tu nu esti la moda, moda e la tine". "te poti preface cat vrei, nu se prinde nimeni". "fa treaba prost, dar la timp"

Trecusera 10 minute de cand am primit brieful in sala de meeting.

Intra CS-ul Anton impreuna cu patronul Anton. Semanau leit.

- V-am adus niste oua ca sa le colorati, apoi va costumati in hamburger si va mancati intre voi. Cine il mananca primul pe cel din echipa lui poate trece la alta echipa.

Ultimul care ramane este Creative Director si va stapani creatia din toate galaxiile. Apoi va angaja arti, copy, juniori si seniori, de pe alte planete. Spune Anton, patronul cel mare. Nu era foarte mare. CS-ul avea cam 2 metri iar patronul avea 1,71 m. Dar prin atitudine domina.

- Cool! C'mon guys! Let's do it! spun CS-ul emotionat.

In nici mai mult nici mai putin de cateva secunde ouale erau colorate toate. Vascularizate. Iar costumele de hamburgeri molfaiau cu gura larg deschisa de jur imprejur. Sugeau, ca sa zic asa, tot. Aspirau. Maini imprastiate pe jos inca scriau head-uri.

Picioare dezradacinate din bazin alergau sa predea printurile colorate cu noul logo si ad-uri care mai de care mai inspirate de studiile de piata. Am vazut atatea ad-uri si spoturi TV intr-o ora cat nu am vazut in toata viata.

Doi arti se pupau pe gura intr-un colt, inainte sa se manance intre ei. Un copy se masturba in liniste asezat turceste pe o masa pe care scria "facebook is the new black and white".

Un art si un copy construiau o pluta din nisip cu care vroiau sa traverseze Antlanticul in timp record. Un art ii dadea un head unui copy care ii dadea restul corpului. Acum aveau tot textul. Imaginea spunea si ea inca o mie de cuvinte, deci aveau cam doua mii de mesaje. F**k yes, baby. Groovy.

Atmosfera era extraordinara. Foarte creativa. Imi placea. Toti faceau cate ceva. Erau ca niste caini vagabonzi. Frumosi, ca niste caini vagabonzi. Corcituri demne de conditia lor. Metisi ai filozofiei actuale. Nu stii de unde sa ii iei si nici unde sa ii pui. Dar nici sa ii eutanasiezi nu ai vrea. Pentru ca ne plac.

Nici nu mi-am terminat bine gandul, ca am simtit o durere moale si calda subrat. Copy-ul meu, Anton cu sanii la vedere, ma mancase. Subratul era tot ce ramasese din mine. Probabil ca puteam a transpiratie, de asta nu m-a terminat.

Apoi am auzit cum subratul a cazut pe jos fara vlaga. Subratul se tara sa iasa din incapere cat mai repede si sa duca dosarul cu noua campanie spre aprobare. Dosarul statea agatat intre cele cateva fire de par crescute intre timp.

Timpul… ce notiune abstracta.

Am tresarit brusc. Eram transpirat. Soarele ma batea direct pe degetul mare care era foarte nervos. "Doamne ce bine ca am visat".

Am luat paharul cu apa si l-am baut dintr-o inghititura. Era un pahar Apple. Cu apa de Word si Adobe. Apoi am dat un SMS imaginar si paharul s-a actualizat cu ultima apa. Apoi am decojit un Powerpoint proaspat si l-am mancat. Imi era foame.

"Doamne ce bine ca am visat, ca a fost doar un vis."

Ce vrea agentia?

Nu stiu. Multinationala vrea sa fie butic de creatie, iar buticul de creatie vrea sa fie multinationala. Multinationala nu mai vrea nimic, pentru ca are tot ce vrea, dar se alinta si pretinde ca a gasit o noua denumire pentru vechea denumire, iar buticul face magie si inventeaza denumirile ca sa isi motiveze bucuria devenirii multinationala.

Factorul uman le uneste. Migratia le intareste. Un art e azi aici, maine acolo, poimaine dincolo. Apoi devine CD.  Un copy e azi dincolo, maine aici, poimaine tot aici, raspoimaine acolo, apoi devine art. Apoi CS. Apoi CD. Un CS e azi aici, maine aici, poimaine aici, si brusc devine partener. Apoi pleaca cu clientii la mare. One way ticket.

Apoi, la un moment dat in viata, toata lumea injura advertisingul. Asa cum injuri orice. De orice te saturi. Chiar si de muzica simfonica sau de muschiul de vita. Chiar si de arta. Mai vrei si altceva. Dupa care revii.

Nu faci ce stii, faci ce ai noroc sa faci si iti iese asa cum poti.

Agentia nu cred ca vrea sa multumeasca clientul, ci vrea sa ii devina amanta. Sau pantof.

Un client fericit are o amanta de buna calitate si niste pantofi comozi si eleganti.

Agentia iubeste clientul pentru ca acest asa-de-contestat client este aerul fara de care nimeni nu se poate desfasura.

Clientul este salteaua pe care agentia se intinde. Agentia este asternutul saltelei.

Agentia nu cred ca vrea nimic. Nici clientul nu vrea nimic. Nimicul este absolutul totului. Si de aici se naste aceasta relatie minunata.

I love advertising pe limba mea!

Citeste si: Ce vrea clientul

Mihai Anton este Sr. Art Director 
[ reintors in publicitate asa & asa ]