![[Sfintele noastre festivaluri] Dani Macarie: Inainte de aparitia pacatelor si a pacatosilor, festivalurile de publicitate stau pe un fel de "inherent vice". Anume, faptul ca ne dam singuri premiile](https://media.iqads.ro/2016/09/img-6261b-cover-800-cover-800-cover-800-cover-800-cover-850.jpg?v=201711280646)
Fapt: publicitarii se premiaza intre ei. Consecinta: festivalurile se vor "consuma" in timp; vor ajunge in declin ca, in final, sa dispara cu totul. Asa spune Dani Macarie (Creative Director, Ogilvy Romania), care vrea sa creada ca agentiile nu privesc premiile ca pe instrumente. Cronologic si secvential, avem asa: apare campania desteapta, memorabila si vizibila care ajunge discutata de toata lumea (de pe strada), vinde si, mai apoi, e premiata din toate motivele astea de mai sus. Nu?
Cred ca intrebarea pleaca de la premisa ca agentiile vad premiile ca pe niste instrumente. Si sper ca premisa e gresita.
Sper ca trofeele sunt privite ca recunoasterea fireasca a muncii. Sper ca ne dorim cu totii campanii destepte, vizibile, memorabile si eficiente pentru clientii nostri. Asta in primul rand. Nu?
Am facut o campanie care a ajuns subiect de conversatie pentru toata lumea (si aici ma refer la lumea de pe strada, nu la cea din podurile agentiilor de publicitate), a vandut de a rupt si a luat si un premiu? Great!
Sa bem, sa ne veselim, sa ne dam bonusuri, sa ne laudam in presa, sa punem case film-ul in credentials si metalul (sau lemnul, daca am fost atat de norocosi) pe Facebook. Asta e reteta corecta. Sau ar trebui sa fie.
