In 2006, la sugestia unui prieten, venea in Bucuresti pentru a se inscrie la UNArte. La 19 ani era fata-n fata cu diferentele culturale intalnite in societatea romaneasca.
La nivel universitar, ne-a spus ca nimeni nu stia nimic si ca modul in care trebuia sa sape dupa informatie a facut-o sa viziteze facultatea mai rar. Si asa a descoperit maniera dura, grosolana, ba chiar furioasa, in care socializam; raportat la standardele de respect si conduita specifice unui Malay. Despre Tuan Nini vorbesc, ilustratoare freelance din Malaezia, despre care sigur stiti, dar va ajut eu sa stiti mai bine. Sa purcedem.
Prima ei forma de arta a fost un ibric desenat pe perete. Au urmat "Mica Sirena", "Doraemon" si "Sailor Moon", plus niste cursuri, pentru inspiratie. Mult mai tarziu, pana sa ia calea freelancing-ului, a fost background concept artist intr-un studio de animatie de acasa. Din 2011, dupa absolvire, si-a cantarit factorii de decizie, stabilind ca graphic designul si work flow-ul de agentie nu sunt pentru ea. Asa a descoperit ca prefera sa lucreze de-acasa, ca un freelancer care iubeste mancarea si sufera de caveman syndrome, cu bucataria si pisica aproape.
Atunci cand nu lucreaza pe proiecte de la client, contribuie activ la initiativa Inktober si este colaborator necontestat la Decat o Revista. De ceva timp tot incearca sa-si ia pauza aia de 3 luni, dar pare-se c-a devenit doar un plan de viitor.
