Haideți să mai servim o definiție a fake news-urilor, pentru că e și originală și exactă: ”știrea falsă e un fel de legendă urbană”. Sunt cuvintele lui Dan Panaet, pe care probabil îl urmăriți pe Facebook. Sau poate l-ați citit pe Times New Roman, la un moment dat. În orice caz, acum face umor în Cațavencii.
Deci care e treaba cu fakăreala asta din media și cu ”teroriștii” care o pun constant pe ordinea zilei? Păi, se pare că adevărul, oricât de nobil și de curat ar fi, nu ne place chiar atât de tare. Nu atât de tare încât să punem rațiunea mai presus de orice atunci când plonjăm în lumea nebună a informațiilor de pe net. Nu putem decât concluziona că manipularea este complexă și cunoaște multe forme.
Poate că democrații americani nu molestau copii folosind ca fațadă o pizzerie din Washington, dar e ceva ce depravații ăia liberali ar face. În plus, numai povestea, faptul că cineva s-a gândit să-i bănuiască de așa ceva, îți poate provoca o repulsie involuntară față de ei.
Fake news-urile sunt un fel de legende urbane pe care tehnologia de azi și rețelele de socializare le-au îmbrăcat în haina ceva mai credibilă și mai oficială a informărilor clasice. Nu e vorba aici de orice știre care nu e adevărată.























