Cum am jucat in primul meu spot german filmat in Bulgaria

Cum am jucat in primul meu spot german filmat in Bulgaria

Am ajuns la casting la MRA in vara anului trecut dupa ce am citit pe Facebook o invitatie la casting pentru un spot la Schweppes, brand care mie imi place, a carui comunicare imi place. Invitatia spunea ca se cauta oameni cu instrumente.  Asa am ajuns. Atunci eram inca art la Wunderman. Asa ca, intr-o pauza de masa, am fost sa fac fotografiile. Nu am luat castingul. Nu ma gandisem oricum niciodata serios sa ma bag actor in reclame. Au urmat apoi cereri de confirmare de acord pentru a fi propus altor regizori/clienti primite pe SMS, dar atat.

Apoi a venit invitatia asta. Client din Germania. Craft. Das Handwerk. Am acceptat propunerea de fi prezentat. La cate primisem, eram deja obisnuit sa spun "da". Insa ei m-au chemat si la proba. Apoi, intr-o sambata seara am primit un telefon cum ca am fost acceptat de client si agentie, iar detaliile logistice o sa le primesc peste cateva zile. Plecarea urma, de asemenea, sa fie in cateva zile. M-am bucurat foarte tare. 

Dupa cateva zile, m-au anuntat ca filmarea o sa fie in Bulgaria. Acolo au gasit clientul, agentia si productia un studio care sa le placa. Beton. Si asa nu fusesem inca la Sofia, deci mi-a convenit de minune.

 

***

Am plecat patru zile din tara. Conditiile de drum si de cazare au fost impecabile. Romanii pe care i-am intalnit s-au purtat si ei extraordinar. Daca asa se poarta lumea cu actorii, atunci cu siguranta imi pare rau ca nu am apucat-o pe drumul asta. Insa chiar si asa, inca nu stiam cat de mult o sa imi placa experienta asta.

Dupa un drum de sase ore cu un microbuz foarte bun, Mercedes, nu spun marca ca sa nu fie publicitate mascata, in care am citit cartea "Un pamant nou", am ajuns la Sofia. In jur de sase seara. Hotelul era undeva la marginea orasului. Hotel scump, dar si frumos. De cele mai multe ori, eu imi "rezervasem" pana atunci dreptul de a ocoli genul asta de hoteluri din motive lesne de inteles.

La receptie primesc cardul si urc in camera. Imediat fac foto si trimit acasa. Nevasta-mea ramasese "acasa" la Bucuresti cu fiul si catelusa noastra, Coca, iar soacra mea venise sa ii ajute cat eram eu plecat. Cel mai greu era scosul Cocai afara. Daca Amza doarme sau e prea frig este extrem de complicat. Insa venirea ei s-a dovedit buna din multe puncte de vedere. S-au distrat de minune. Primesc multe semne de exclamare cum ca "ce tare e camera".

Dupa ce inspectez camera multumit si fericit, deschid televizorul. Dau o tura prin programe, apoi il inchid. A fost singura data cand am folosit telecomanda. Cat am stat acolo, nici ca am mai deschis televizorul.

 

***

De la regizor primisem, prin directoarea de productie, intrebarea daca pot canta o piesa la mandolina. Piesa era complicata. Foarte complicata. I-am spus ca nu o pot face, insa pot mima cantatul ei. A fost de acord. Am cerut o mandolina, apoi m-am bagat in camera, am cautat piesa pe YouTube si m-am apucat de repetitii. Am studiat cum se tine mandolina, am cautat si gasit partitura piesei si l-am studiat pe cantaretul care mi-a fost sugerat.

Incetul cu incetul, piesa nu mi s-a mai parut asa de grea. Intro-ul l-am invatat destul de repede. Mandolina pe care o aveam nu era tocmai de cea mai buna calitate, insa a fost perfecta pentru studiu. La filmare aveam sa primesc o mandolina superba, insa eu inca nu stiam asta. Asadar, umblam cu mandolina dupa mine peste tot. Cum prindeam o secunda libera, repetam sau ascultam piesa ca sa o invat. Aveam pentru asta o zi la dispozitie. Am ajuns luni, marti aveam proba de costume, iar miercuri filmam. 

 

***

Micul dejun inclus a fost fantastic. Multa mancare pe toate mesele. Am bagat la greu. Nu stiam cand urma sa mai mananc, pentru ca voiam sa fac economie la sange. Unul dintre motive era sa ma intorc acasa cu niste bani si cate un cadou pentru fiecare. Simbolic. 

Am ajuns la studio. Acolo am asteptat pana mi-a venit randul sa probez costumul. Foarte tare. Imbracat ca un americano-cantareto-straino-actor m-am intors in cabina si mi-am facut rapid niste selfiuri. Ca sa pastrez memoria momentului. Si sa ma arat altora. Una dintre colege ma intreaba: Ce, Misha, incepe sa iti placa de tine? Ii raspund cu un zambet si in gand cu un DA mare.

Machiat, costumat am asteptat. Cand toata trupa de actori a fost aranjata, am fost toti aratati clientului si agentiei. S-au facut ultimele sugestii, apoi am plecat spre hotel inapoi. Asta a durat toata ziua de marti. La hotel am umplu o cada cu apa fierbinte, care apa de la robinet avea o super presiune si venea apa calda imediat. Nu ca la blocul in care stau, unde astept 10-15 minute sa vina apa calda. Si unde platesc o apa calda, care de fapt e rece.

Mi-am luat o carte si m-am bagat in apa fierbinte care a umplut cada in 2 minute maxim. E bine sa traiesti bine. E bine sa ai conditii bune de viata. E bine sa fie lumea atenta cu tine si sa fii atent la randul tau, ma gandeam. Dupa foarte mult timp, simt o nevoie reala de a ma intoarce spre Dumnezeu. Si sa ma las in voia Lui. Sa nu mai intervin cu ego-ul meu nici in decizii, nici in ganduri. Nici unele, nici altele nu imi apartin.

Baia buna. Am scos dopul si am dat drumul la dus, ca eu ma clatesc cu apa rece. Imi place asa. Fierbinte, apoi rece la final. Ma face sa ma simt bine. Proaspat. In halatul alb, curat, moale, parfumat mi-am luat mandolina si am inceput sa repet. Am repetat cam doua ore apoi am citit si m-am culcat. A doua zi filmam. 

Nu mai aveam emotii. Pentru ca simteam ca cineva are grija.
Cand vorbesc in alta limba, imi caut cuvintele. Cand vorbesc in romaneste, se revarsa. Uneori nu imi fac timp sa ma ascult. Sa ma observ.

 

***

Ma trezesc in jur de 7. Imi pun halatul. Ma spal. Apoi iau mandolina si repet jumatate de ora. Ascult piesa din nou. In trecere pe langa oglinda imi place de mine. Lumina din tavan cade bine. Ma imbrac si cobor sa mananc. La 10 vine microbuzul, asa ca vreau sa mananc linistit, apoi sa vin pana in camera si sa cobor la fix. 

Miercuri am mancat mai putin. Carnati cu ciuperci, ou ochi, bacon prajit, telemea, paine prajita, unt, gem, salata de fructe cu miere si iaurt, suc de grapefruit si cafea. Cand ii scriu neveste-mii cat mananc rade cu lacrimi. Marti, in prima zi de mic dejun am mancat de doua ori mai mult. Mi se rupe sufletul sa vad cum se arunca mancarea.

Urc pana in camera sa ma imbrac. La zece fara un minut cobor. Urcam toti in microbuz. Mergem spre studio. Am mandolina, o tin in brate si repet in surdina.

Imi pun costumul. La 13.00 incep filmarea. Este 11.00 si eu sunt imbracat, tuns, machiat. Ma asez pe canapea in cabina, beau o apa si ma apuc sa repet. La pranz am mancat la studio. Foarte buna mancarea. 

Apoi, in sfarsit, sunt condus spre platou. Vad decorul pentru prima oara. Frumos. Frig afara. Intru intr-o hala laterala unde o sa filmez scena de interior. Regizorul vine la mine si facem cunostinta. Foarte civilizati. Vine si directorul de imagine sa ne cunoastem. Mi se explica ce am de facut. Dupa inca cateva minute, se da actiune si tragem cateva duble din diferite unghiuri. Apoi ma bag langa echipa si ma uit cum se trage scena venirii masinii. Intr-o pauza de filmare ma bag in hala la caldura si beau o apa. O fata de la agentie imi face cateva fotografii. Eu rad inital, apoi ea imi spune sa ma uit serios, ca pentru film. Aha. Ok. Serios deci.

Dupa cateva alte minute intru in decorul de interior de magazin de muzica. Arata bine. Foarte bine. Acum primesc mandolina cea frumoasa. Ma apuc si repet. Regizorul vine la mine si imi spune ca, daca vreau, ma pot odihni caci o sa filmam cateva ore bune si sa nu ma obosesc de pe acum. Ii spun ca sunt bine si ii multumesc.

El nu stie ca acasa, cand ma apuca, repet la chitara patru sau cinci ore si nici nu stiu cand trec. Imi dau seama de asta doar cand sunt foarte transpirat. 

Repet, ma uit, mi se fac fotografii. Dupa vreo jumatate de ora regizorul si directorul de imagine vin si imi spun ce am de facut. Ne apucam sa filmam. Filmam toate unghiurile si planurile posibile si imposibile. 5 ore legate. Nici nu mi-am dat seama cand au trecut. Mi-a placut. Regizorul incheie ziua cu un: "thank you, I am happy". Vine si imi multumeste si ma felicita. Mai trec cativa oameni din echipa care ma felicita. Le multumesc si eu pe rand si le spun ca ma bucur ca le-a placut. Ii multumesc si eu regizorului. Ma simt natural. De acolo, cumva.

Gata ziua de filmare. Spre microbuz si spre hotel. Ma schimb de hainele rolului meu cu o dorinta vie de repeta experienta. O sa las pe Altcineva sa hotarasca asta pentru mine.

La hotel fac o baie fierbinte, vorbesc cu ai mei, apoi ma apuc de citit. Maine o sa vizitez Sofia. O sa iau metroul, care inca nu stiam ca arata mai modern si mai occidental decat al nostru. O sa vad centrul vechi al lor, care seamana cumva cu al nostru si inca nu o sa imi dau seama ca nu m-am eliberat de comparatii si ca inca sunt condus de ego sau eul pe care o sa il descopar incetul incetul in zilele urmatoare.

Joi seara schimb din nou leva in lei. Dupa ce in prima zi ii schimbasem din lei in leva. Nu insa inainte de a cumpara cateva cadouri. Un trailer care transporta masini pentru Amza si un pachet de tigari pentru nevasta-mea. Iar soacrei mele ii voi da cadoul primit din partea agentiei. Niste sampanie, un parfum de trandafiri si niste rahat de trandafiri.

 

***

Tragand linie.

A fost perfect.
Acum pot spune ca am facut de toate.
Art, copy, DTP, account, regizor si acum si actor.
Fiecare zona cu partile ei bune. 
Actor imi place foarte mult sa fiu, ceea ce nu simtisem pana atunci. 

Rezultatul? Va las sa vedeti cu ochii.

Mihai Anton este Senior Art Director,
reintors in publicitate asa & asa. 

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Companii

Oameni

Sectiune



Related