[Noii publicitari] Alex Șica (Universum): Credeam că agenția e o organizație patronată de haos, că e o petrecere continuă și că oamenii beau bere la birou în timpul programului

[Noii publicitari] Alex Șica (Universum): Credeam că agenția e o organizație patronată de haos, că e o petrecere continuă și că oamenii beau bere la birou în timpul programului

Primul contact cu publicitatea pentru Alex Șica a fost romantic și de bun-augur. Se întâmpla la Noaptea Agențiilor, când a avut prilejul să stea de vorbă cu specia umanoidă numită publicitar. 

Am colindat Bucureștiul în lat și în lung, dar mai mult în lung, că distanța dintre agenții e cam mare și am mâncat și am băut pe gratis la fiecare sediu.

Alex este astăzi Digital Marketing Manager la Universum, iar în prezent este cel care se ocupă de coordonarea activităților de promovare pentru Bucharest Technology Week și Internet & Mobile World. Spune despre industrie că poate părea destul de închisă, dar, asemeni altor respondenți din seria noastră despre noul val în advertising, este doar o aparență. Realitatea, spune el, stă cam așa:

Dacă ești proactiv, în piață sunt destul de multe oportunități și pentru juniori.

El însuși a început ca Social Media Guy (activ și proactiv) într-o agenție de digital. Ne zice mai multe îm interviul de mai jos.

 

Intrarea în publicitate

Am fost un copil atipic într-un oraș de provincie unde cititul și televizorul erau cele mai distractive activități. Îmi plăcea să mă uit la știri, iar reclamele mi se păreau interesante. Îi ceream mamei bani de dulciuri și-mi cumpăram reviste pentru că voiam să aflu ce se petrece în lumea reală. Aveam un jurnal în care scriam păreri despre emisiuni, reclame, filme și pisici. Glumesc, nu-mi plac pisicile.

Și apoi internetul a intrat în viața mea. Și în viața tuturor. Și totul s-a schimbat de atunci. Reclamele alea cool de la TV s-au transformat în bannere enervante. Am dat papucii revistelor și am început să am o relație cu netul, cea mai lungă de până acum.

Eram așa îndrăgostit, încât pierdeam nopți învățând din greu pentru școală. Reformulez. Pierdeam nopți citind lucruri random pe internet despre publicitate și media în general. Bunica mă bătea la cap: ”Mamaie, fă-te preot sau avocat”, dar eu am fost rebel și am ales la final de liceu cu sufletul și cu mintea. Jurnalism și ASE.

Și dacă nu v-ați prins din cele citite mai sus, mi-am lăsat cariera să se mărite cu publicitatea pentru că mă pasionează și pare o tipă de treabă. Și trimițând puțin gluma la colț pe coji de nucă, îmi găsesc motivația aia intrinsecă în tot ce fac și are legătură cu publicitatea, lucru care mă face să iau metroul în fiecare dimineață și să merg la job zâmbind.

 

Așteptări vs. realitate

În anul întâi de facultate, petreceam câteva minute în fiecare zi pe contul de Facebook al fiecărei agenții mari din București și încercam să-mi dau seama cum e viața acolo. Băi, și chiar eram fascinat să văd ce fac creativii la job.

Aveam impresia că agenția e un fel de organizație patronată de haos, că e o petrecere continuă și că oamenii beau bere la birou în timpul programului, cum beau corporatiștii cafea. Ceea ce probabil nu se întâmplă în realitate. Sau poate ca da.

Cât despre primul meu contact real cu publicitatea, pot să spun că a fost amuzant. S-a întâmplat la Noaptea Agențiilor. Am colindat Bucureștiul în lat și în lung, dar mai mult în lung, că distanța dintre agenții e cam mare și am mâncat și am băut pe gratis la fiecare sediu.

Dar mai presus de asta, am avut ocazia să vorbesc direct cu publicitarii. Ce-i drept, în acele momente de relax, îmbibate în aburi de alcool, am primit cele mai sincere păreri.

Când m-am angajat, am aflat că și creativii au niște deadline-uri de respectat și responsabilități. Și că agenția funcționează tot ca o companie normală în care există reguli. Și pe lângă asta, am aflat că și agenția are clienți. Pe care nu e frumos să-i superi.

 

Interviurile de până acum

Primul meu interviu a fost foarte soft. Era așa de chill încât mă așteptam ca directorul de creație să scoată berea pe masă în orice moment. Știi cum îți zice HR-ul când te sună să te cheme la interviu că o să fie o discuție în care ”să te cunoaștem mai bine”?Băi, fix așa a fost.

Și când am ajuns acasă, am dat play la un maraton de overthinking pentru că mă speriase puțin lejeritatea. După ce m-au angajat, mi-am dat seama că nu conta foarte mult ce știam, ci mai degrabă modul de a fi si potențialul.

Următoarele interviuri au fost mult mai savage. Am fost pus în situații ipotetice și în postura de a rezolva pe loc anumite cerințe. Pe unul l-am picat, dar a fost doar din vina mea pentru că am încercat în interviu să mă vând mai bine decât eram de fapt.

Fiecare concept pe care îl foloseam, despre care aveam habar, dar pe care nu-l stăpâneam, se întorcea cu o întrebare lămuritoare la care știam să răspund pe jumătate. Pe al doilea l-am luat pentru că am reușit să entuziasmez interlocutorul suficient de mult și pentru că între timp acumulasem suficient know-how. Sfatul meu este să fii sincer și autentic la interviuri.

Sincer, la prima vedere publicitatea pare o industrie închisă, în care poți să pătrunzi doar foarte greu, însă dacă ești proactiv, în piață sunt destul de multe oportunități și pentru juniori.

 

Primul job

Stăteam mult pe Facebook. Nu că ar fi ceva diferit la cel actual. Dar stăteam pe Facebook cu un motiv și atunci, și acum. Am început ca Social Media Guy într-o agenție de digital și nici până în prezent nu am reușit să-i explic bunicii cu ce mă ocupam.

Inițial eram un fel de măcelar. Mă ocupam de măruntaie. Însă, mai apoi, mi-am băgat nasul în toate oalele din agenție și am gustat câte puțin din fiecare: un pic de design la micul dejun, ceva copywriting la prânz și niște strategie la cină.

Lăsând metafora la o parte, chiar am deprins în agenție niște lucruri care m-au ajutat să mă dezvolt profesional. Îmi plăceau brainstorming-urile. Mai ales la început, când nu ziceam nimic. Pentru că oamenii de acolo foloseau cuvinte pe care la vremea aceea nu le știam. Și mă duceam acasă și plângeam în baie.

Glumesc, nu plângeam în baie pentru că puteam să plâng liniștit pe canapea. Dar a doua zi mă întorceam și știam despre ce e vorba. Și așa am crescut.

Locul actual de muncă mi se potrivește ca berea într-o zi de vară. Bine... ce altceva aș putea să spun când știu că șefu` o să citească acest articol? Chiar mi se potrivește foarte bine ceea ce fac acum pentru că e o combinație a două pasiuni: tehnologia și marketingul.

În prezent, coordonez activitățile de promovare, cu focus mai ales pe zona de online, pentru cele mai mari evenimente tech din România: Bucharest Technology Week și Internet & Mobile World. E un job care presupune atât strategie, capacitate de analiză, cât și gândire creativă, spontaneitate.

O sugestie pentru cei de la început de drumuri care au impresia că știu să facă multe lucruri, dar nu excelează în nimic, ar fi să nu se demotiveze și să continue explorarea pentru că experiența de până acum m-a învățat că fiecare lucru nou pe care îl înveți te ajută să-l faci mai bine pe cel pe care știi deja să-l faci.

 

Workflow în agenție și primele proiecte

Am avut un proces complex de onboarding bine structurat unde mi-au fost prezentate procesele, oamenii cu care o să lucrez, clienții și mi-a fost povestit despre modalitatea de lucru și filosofia organizației. Sau cel puțin așa am auzit că se întâmplă prin corporații.

În agenție treaba e mai simplă decât pare: cineva mi-a făcut mailul de muncă, mi-a fost dat un laptop și un CS a tăbărât pe mine ca un lup înfometat cu task-uri de la client. Modalitate pe care n-o condamn, ci chiar o apreciez pentru că mi se pare că din practică înveți, iar lucrurile administrative le prinzi tu pe parcurs că în fond nu e așa complicat.

O campanie de care sunt mândru este cea desfășurată anul trecut în timpul promovării Internet & Mobile World pentru un speaker-cyborg care nu putea vedea culori din cauza unei afecțiuni din naștere, dar care și-a implantat o antenă care avea capacitatea să „citească” aceste culori și să le transmită în creier, astfel încât să-și dea seama de ele.

Ideea de bază a campaniei a fost simplă: timp de o săptămână toate materialele de promovare, website-ul, newsletterele, bannerele online și așa mai departe au fost alb-negru. O provocare a fost cu logo-urile partenerilor care inițial erau colorate, dar m-am bucurat când am văzut că toți au susținut inițiativa.

 

Cu bune și rele

Cel mai mult îmi place că e totul foarte dinamic. Nu ai cum să te plictisești niciodată. Chiar și briefurile care ți se par inițial stupide sunt de fapt cele din care înveți cel mai mult. Practic, ieși în fiecare zi din zona ta de confort și asta-i cool pentru că evoluezi. Și e super fain dacă ai clienți din industrii diferite. Pentru că atunci când faci research, începi să citești și să afli o mulțime de lucruri. Și e mișto pentru că-ți folosești creierul și că nu e un job rutinier.

Pe de altă parte, nu-mi place că industria creativă din România nu e la fel de curajoasă ca cea din afară. De fapt, am identificat două cazuri. Primul în care agenția e curajoasă, dar clientul nu acceptă să-și asume riscuri foarte mari și preferă să rămână în zona safe, despre care știe că generează anumite rezultate.

Și al doilea, când agenția nu vine cu propuneri atât de creative pentru că are impresia că aceste idei nu vor fi acceptate de client. E un cerc vicios.

 

Ce cauți la un job?

Așteptările mele de la un job în publicitate sunt legate de resurse, mediu și client, în rest totul depinde de mine și nu de altcineva. Prin resurse nu mă refer la cele materiale/financiare, ci mai degrabă la resursele pe care agenția le are să implementeze anumite idei, iar la categoria asta intră și omul.

Știe că e clișeu, dar am învățat că nu poți face lucruri super tari de unul singur, ci că ai nevoie de o echipă strong care să te ajute.

Legat de mediu am pretenția ca locul ăla în care muncești să nu fie unul toxic, ci să fie pe bune ca în anunțul de job: constructiv, proactiv, dinamic și orientat către învățare și colaborare.

Iar la clienți... mda, oricine își dorește să lucreze cu branduri mari cu bugete cu multe zerouri, dar nu aș refuza nici o agenție care spre exemplu să fie orientată către dezvoltarea de startup-uri căci acolo ai cu adevărat capacitatea de a construi ceva și de a-ți lăsa amprenta.

 

Campanii preferate

Sunt foarte multe campanii reușite, însă o să aleg una inedită. În general, îmi plac cele care ies din tipare sau cele de tip experiment social.

Când oamenii au început să se plângă că nu prea se găsește lapte în magazine, cei de la OAK au început să organizeze o serie de ”Reverse Robberies”.

Îmi plac genul de spoturi pe care simți nevoia să le revezi. Genul asta de reclama are mai multe elemente reușite: e funny, te surprinde și pune în evidență foarte bine produsul. 

 

Peste 20 de ani

Cred că fiecare gigant din industria IT va avea curând un profil avansat al fiecărui utilizator, construit din toate datele colectate până atunci. Ceea ce înseamnă o posibilitate pentru advertiseri să targeteze foarte specific persoanele potrivite pentru produsele pe care le promovează. Mă aștept să existe reclame realizate special pentru mine. Sau pentru tine. Construite fix pe nevoile pe care le am în momentul de față.

Sunt de părere că viitorul industriei de publicitate stă (printre altele) în puterea inteligenței artificiale care va facilita și mai mult personalizarea și automatizarea proceselor de marketing.

Și cred că ce se întâmplă în mediul digital se va extinde ușor și către offline. Cum ar fi să-ți cauți un apartament și într-o seară, când te plimbi prin centru să te apropii de Cocor și să-ți apară pe ecrane sugestii de ce poți cumpăra?

Sau dimineața în timp ce mergi la job cu mașina să auzi la radio o reclamă despre ofertele de la Starbucks-ul pe lângă care urmează să treci?

Sau în pauza publicitară de la "Roboții au talent" la care te uiți cu prietenii, să apară o reclamă la festivalul despre care ați vorbit zilele trecute? E exciting și scary în același timp.

 

Pensie de publicitar?

Clar mă văd ieșind la pensie din comunicare, dar nu neapărat din postura de angajat și nu din comunicarea pe care o știm în zilele noastre. Și nu la pensie. Că e mică. Și nu ieșind pentru că cel puțin pentru moment simt că aș putea să fac asta până la final, dar știu că e doar o faza de om tânar și restless și un pic workaholic și însetat. 

Aș vrea să ies la pensie știind că am contribuit la dezvoltarea industriei și atunci aș fi fericit și împlinit.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

UNIVERSUM Events

UNIVERSUM Events este unul dintre cei mai mari organizatori de evenimente din Romania. Experienta de peste 10 in organizarea de evenimente complexe, compania este construita in jurul conceptului de "arhitectura de... vezi detalii »

Dosare editoriale

Companii

Oameni

Subiecte

Sectiune



Related