Stati asa, ca daca tot e luni, e cazul unei scurte recapitulari. De data asta, o facem in public, nu in basecampul nostru. Seria asta de interviuri despre publictatea pe radio nu se bucura de un succes rasunator la noi pe site. Nu din partea respondentilor, adica. Hmmm. Dintr-un motiv sau altul, lumea nu se inghesuie sa-si spuna opinia si nici sa si-o propteasca de fapte. Chiar si asa insa, in cele cateva materiale de pana acum, numele lui Alexandrescu a tot fost pronuntat, asa ca nu puteam sa-l scutim fix pe el de intrebari pe subiect.
De altfel, inainte sa fie reputatia sau interviurile, pentru Serban a fost radioul. Era prin '92.
Am fost pentru scurta vreme un fel de comis-voiajor care vindea spatiu de publicitate pentru Radio Nova 22, singurul post cu muzica pizdoasa in Romania Iliesciana.
Sunt destule motive pentru a citi atent interviul de mai jos, dar noi va dam doar unul. Cel mai important, acelasi gasit si in discutia de aici: radioul poate fi atat de important si de misto. Sa nu ne batem joc!
In multe agentii, pare ca radiourile sunt pasate strict juniorilor. Sau asa se aude pana la mine. „Si pe tine te dor picioarele? Da, si pe mine ma dor picioarele! Atunci de ce nu folosesti...”























