M-am mutat din vechiul meu apartament cu câteva săptămâni înainte ca virusul să ajungă în România. Așa că ordonanța de urgență m-a prins cu lucruri încă în cutii, cu colțuri neexplorate din noul apartament și cu vecini cu care nu m-am interesectat niciodată pe casa scării. Între timp, mă simt de parcă aș locui între pereții ăștia de câteva luni, deși abia azi am plătit a doua chirie. La fel, simt că am intrat în viețile personale ale vecinilor mei, deși în continuare nu am idee cum arată. Din vizitele poliției, știu că vecinii din apartamentul de lângă au stat două săptămâni în izolare, după ce s-au întors din străinătate. Am ascultat după momentul în care au ieșit prima oară din casă după cele 14 zile. Vecinii de deasupra râd mult și mănâncă împreună în fiecare seară. Le aud paharele ciocnind și râsetele zgomotoase de la al doilea „cioc” încolo.
Odată cu pandemia e mai evident decât niciodată că în spatele fiecărei uși de apartament din fiecare bloc e un univers în sine. Un univers cu propriile reguli, propriile plăceri vinovate, propriile încercări de a face săptămânile astea să funcționeze. Înăuntru e un proiect care dă glas poveștilor din spatele ușilor fiecăruia cu ajutorul fetelor de la Dume de mestecat și le așază într-un bloc imaginat de 441 Design Studio. Primele cărămide s-au așezat săptămâna trecută pe pagina de Instagram a proiectului și, deja, blocul de pe strada Împreună adună între etajele sale o comunitate colorată.
