![[Book Talk] Ramona Boldizsar: Știm deja că în România scriitorii își fac timp pentru scris, după ce-și termină celelalte obligații](https://media.iqads.ro/2024/03/ramona-main-cover-850.jpg?v=202403221001)
Față de copilărie când scrisul era o nevoie ca setea, procesul s-a transformat acum într-o dorință dublată de practica constantă, spune Ramona Boldizsar, autoarea volumului de poezie “Spune-mi unde să apăs mai tare” (Editura Cartex, 2024).
Scrierea cărții a fost anevoioasă și a venit cu frici și îndoieli. Aflată la al doilea volum, Ramona spune că a simțit presiunea de a confirma că poate crea ceva bun. O parte dintre poemele din carte arătau complet diferit în primă fază. Editarea a ajutat-o să șlefuiască versurile, dar și să privească volumul din afară și să-i dea coerență, povestește ea.
Ramona are tabieturi de citit, dar mai puțin de scris, în parte și pentru că rolul de mamă vine cu un program imprevizibil. De altfel, acest rol se răsfrânge în temele abordate în cartea recent publicată, pe care autoarea spune că și-a dorit să o scoată în lume pentru a nu o internaliza prea mult.
Mi-a plăcut mereu să scriu și să inventez, chiar și când nu scriam, tot inventam scenarii, povești sau mă imaginam pe mine în lumi paralele. Era una din activitățile mele preferate în copilărie. Dar, mai departe de asta, drumul de a „deveni” scriitoare a fost și e unul foarte anevoios, pavat cu multă îndoială și sindromul impostoarei. Înainte pur și simplu îmi plăcea să scriu și o făceam fără intenție. De când am devenit conștientă de tot ce înseamnă acest proces, îmi exersez mai mult voința și îmi impun să nu renunț, mai degrabă decât să fiu condusă de intuiții, nevoi sau sentimente întâmplătoare și trecătoare.
